Prăbușirea economică anunțată a UE

Europa este un muzeu al vestigiilor din perioada sa de glorie. În același timp, Europa este un deșert din punct de vedere a inovației. În topul celor mai bine vândute automobile electrice nu găsim nicio  mașină europeană. În primele 50 de companii tech ale lumii găsim doar patru companii europene. ”Dacă Europa rămâne pe această traiectorie, viitorul său ar putea fi unul italian: decădere, datorii, un muzeu în aer liber pentru turiștii chinezi și americani!”, scrie Politico, într-un articol intitulat ”Apocalipsa economică a Europei”.

Aceasta este situația Europei înainte de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, ceea ce poate însemna tarife de 20% pentru toate exporturile europene în America. Exporturile UE în SUA sunt de circa 500 de miliarde de dolari anual, iara America este principala țintă a exporturilor. Tarifele cu care amenință Trump ar fi ucigătoare pentru UE. Încercând să-l îmbuneze pe viitorul președinte American, șefa Comisiei Europene a sugerat că UE poate să importe mai multe gaze naturale lichefiate scumpe din SUA.

Din păcate, Donald Trump este simptomul, nu cauza problemelor UE, scrie Politico. ”Începând cu anul 2000, UE a pierdut teren în raport cu SUA la nivelul competitivității economice într-un mod care șochează. Unele calcule arată o pierdere de 30%, în special din cauza productivității scăzute din Europa”, scrie Politico. Una dintre cauze este că europenii muncesc prea puțin. Un muncitor german muncește cu 20% mai puține ore pe an decât unul din America.

Dar o cauză și mai importantă este lipsa inovației. În lipsa ei, europenii ar rămâne în urmă chiar dacă ar munci mult mai mult și ar renunța și la statul bunăstării, care oricum abia mai bate dintr-o aripă. Companiile americane investesc în cercetare și dezvoltare de două ori mai mult decât companiile europene, arată FMI. Companiile americane au o productivitate cu 40% mai mare față de anul 2005, în vreme ce sectorul tech din Europa a bătut pasul pe loc al acest capitol. Bursele americane au crescut de trei ori începând din 2005, iar cele europene doar cu 60%.

În anul 2000, la summitul de la Lisabona, liderii UE s-au angajat să facă din economia UE cea mai competitivă economie din lume. După 20 de ani, Europa nu numai că a pierdut această cursă pentru competitivitate și tehnologie, dar nici măcar nu este în cursă, care se duce în doi – China și SUA.

UE ar fi trebuit să investească 3% din PIB pentru cercetare și inovare, dar a rămas la nivelul de 2% din 2000. Doar o singură universitate europeană este în topul 30 al universităților specializate în știință și tehnică, top dominat de China și SUA. Jumătate din investițiile europene în cercetare și dezvoltare vin din Germania și nu este tocmai bine. Germania este țara în care, la începutul telefoniei digitale, companiile se încăpățânau să vină cu soluții inovatoare în telefonia analogică pe cale de dispariție. La fel, în 2018, când industria automobilelor electrice lua avânt și UE înca putea recupera startul greoi în fața Chinei și SUA, Bosch venea cu o soluție revoluționară în materie de motoare diesel. Investițiile germane în cercetare și dezvoltare par să fie investiții în reinventarea roții – chiar la propriu, pentru că cea mai mare parte din aceste fonduri s-au îndreptat către industria auto.

Rezultatul este că mașinile germane nu mai sunt căutate în lume. China a câștigat competiția. Iar criza din industria auto este doar vârful aisbergului. La asta se adaugă tranziția energetică – glonțul pe care UE și l-a tras singură în picior. Germania nu vrea să mai ardă combustibili fosili (dar, în mod ipocrit, a trișat la testele de emisii ale motoarelor diesel), nu vrea nici energie nucleară; gazele ieftine din Rusia au fost înlocuite, la presiunea SUA, prin războiul din Ucraina, cu gazele scumpe din America. Se adaugă și îmbătrânirea populației (în Germania și în mare parte din țările UE) și lipsa de forță de muncă calificată. Răspunsul Germaniei (dar și al UE) la această problemă este primirea a milioane de imigranți necalificați, în speranța că copiii vor umple universitățile și fabricile, nu bandele de infractori înarmați care fac stat în stat în orașele suedeze, spre exemplu.

Peste toate acestea, moneda unică europeană a fost modelată pentru ca Germania să fie de acord cu introducerea ei, adică într-un mod în care de pe urma euro beneficiază Germania – acum copilul bolnav al Europei la nivel economic, cel puțin. Se adaugă problemele politice generate de cele economice. La apogeul crizei financiare din urmă cu un deceniu și jumătate, cancelara Angela Merkel sugera că, pentru depășirea crizei, întreaga UE trebuie să îmbrățișeze modelul german. Acum, modelul german a ajuns acolo unde a fost Grecia – economie care scade, partide populiste care urcă și instabilitate politică. Armatorii greci scutiți de taxe și dinastiile politice au înrăutățit situația Greciei. În Germania, situația este înrăutățită de un model economic de secol 19 pe care marii industriași se încăpățânează să-l perpetueze și de renunțarea la energia nucleară.

Bloomberg scrie că ”Cea mai mare economie a Europei este pe calea unui declin care amenință să fie ireversibil”. Însă nu este nicio amenințare, pentru că întreaga zonă euro a fost pe calea unui declin ireversibil de la bun început.

Peste această economie europeana în declin a venit să apese și factorul geopolitic – războiul prin procură cu Rusia în Ucraina. Secretarul general NATO, olandezul Mark Rutte, a declarat recent că statele NATO ar trebui să aloce cel puțin 3% din PIB pentru apărare. În urmă cu câțiva ani, atingerea pragului de 2% din PIB pentru apărare (stabilit în 2014, după anexarea Crimeii de către Rusia) era văzută ca o virtute în cadrul NATO. Acum, 2% este prea puțin, iar pragul minim va deveni 3%. La începutul anilor 1980, în plin Război Rece, statele din Comunitatea Economică Europeană de atunci cheltuiau pentru apărare circa 3,8% din PIB.

Cu o economie care nu mai crește, tot mai multe analize arată că banii suplimentari pentru apărare vor trebui să vina și din sectorul financiar. Există politicieni, precum fostul ministru olandez al Apărării Kaisa Ollongren, care au cerut ca fondurile de pensii și altț jucători de pe piețele financiare să-și sporească investițiile în sectorul apărării. La finalul anului 2023, miniștrii apărării din UE au cerut băncilor comerciale să permită acces la credite pentru industria apărării. În aprilie 2024, fondurile daneze de pensii au început să studieze posibilitatea de a investi în industria militară, renunțând la ideea că fondurile de pensii nu cumpără gloanțe și mergând pe ideea că fondurile investesc în securitate. (Este de notat că Ungaria face notă discordantă în UE și la acest capitol, pentru că una dintre primele măsuri ale guvernului Orban, în 2010-2011, a fost naționalizarea fondurilor private de pensii. Sistemul privat de pensii nu a dispărut din Ungaria, însă extinderea sa este mult limitată).

Problemele economiei germane devin probleme ale Europei Centrale și de Est, pentru că această regiune a devenit un hinterland al marilor companii germane. Motoarele Mercedes BMW sau VW se construiesc acum in Ungaria, Slovacia sau Polonia, scrie Politico. Criza industriei auto germane va deveni și o criză a acestor țări. Cel mai grav este că Europa nu are o plasă de siguranță pe care să cadă, pentru că investițiile în cercetare și dezvoltare au fost făcute în domenii depășite. În SUA, lucrurile stau altfel. În 2003, cele mai mari investiții în cercetare și dezvoltare erau făcute de Ford, Pfizer sau General Motoras. Însă în 2023, cele mai mari investiții erau făcute de Amazon, Google și Meta (Facebook).