Presa – prima victimă a războiului informațional SUA-Rusia

Anul 2011 a provocat un șoc în întreaga lume, iar reacțiile marilor puteri au făcut ca acest an să poată fi considerat începutul sfârșitului libertății de expresie. A început o cursă a controlului mijloacelor de informare, în care Rusia și SUA par să se străduiască să fixeze cel mai mic numitor comun. Anul 2011 a început pe fondul dezvăluirilor făcute în anul precedent de site-ul WikiLeaks, prin publicarea telegramelor Pentagonului și Departamentului de Stat privind războaiele din Irak și Afganistan, a continuat cu revoluțiile din țările arabe, în care platformele de socializare online au avut un rol decisiv, iar în decembrie 2011, în Rusia au izbucnit cele mai mari proteste antiguvernamentale începând de la căderea URSS.

Pentru regimul lui Vladimir Putin, protestele din marile orașe împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare și a corupției, proteste organizate prin intermediul Twitter și Facebook, au constituit un șoc. Pentru serviciile secrete ruse era limpede că nimic nu poate fi spontan, iar acesta a fost semnalul pentru aducerea Internetului sub controlul statului. Site-urile opoziției au fost atacate, bombardate cu știri false și cu propaganda guvernului.

Presa oligarhizată din Rusia

În paralel, a fost începută ofensiva împotriva presei tradiționale. În decembrie 2011, redactorul-șef al ziarului Kommersant a fost obligat de proprietar, oligarhul Alișer Usmanov, să-și dea demisia, după publicarea unei fotografii cu un buletin de vot pe care, în dreptul numelui lui Putin, era scris un cuvânt obscen. Simultan, a fost demisă și o parte din echipa de conducere a publicației online Gazeta.ru, care după alegeri a fost cumpărată integral de oligarhul Alexander Mamut, urmând ca până în 2013 să devină o publicație loială Kremlinului. Anul 2014 a adus sfârșitul televiziunii de opoziție Dojd, evacuată din studiourile centrale din Moscova. În martie 2014, cu puțin înainte de anexarea Crimeii, același oligarh Alexander Mamut l-a demis pe radactorul-șef al site-ului Lenta.ru, pentru publicarea unor trimiteri către articole de presă din Ucraina considerate extremiste. A urmat demisia în semn de solidaritate a zeci de redactori care au creat site-ul Meduza.ru, iar publicația-mamă a devenit obedientă față de Kremlin. În 2016, trustul german Axel Springer a fost nevoit să vândă acțiunile publicației Forbes din Rusia, pentru că noile legi restricționau acționariatul străin în presa rusă.

Presa de „cumetrie“ din Statele Unite

Măsurile „defensive“ la nivelul presei din Rusia, prin concentrarea controlului marilor publicații în mâna câtorva trusturi, sunt vizibile și în Statele Unite. Revista Forbes arăta în 2016 că marile publicații și televiziuni americane sunt controlate de doar 15 miliardari. Nu se numesc Usmanov sau Mamut, ci Michael Bloomberg, Rupert Murdoch (deținător al The Wall Street Journal și Fox News), Jeff Bezos (fondatorul Amazon și deținător al The Washington Times), Sheldon Adelson (magnat al jocurilor de noroc), Mortimer Zuckerman (proprietarul US News&World Report și New York Daily News), Stanley Hubbard (deținătorul ABC sau NBC), Carlos Slim (cel mai bogat mexican, proprietarul The New York Times). În plus, directori și jurnaliști de renume ai publicațiilor și televiziunilor amintite au fost extrem de partizani în timpul campaniei prezidențiale din 2016.

Un Patriot Act în variantă rusă

În urma ofensivei împotriva presei tradiționale, mediul virtual rămăsese ultima soluție a rușilor pentru accesul la informația alternativă. Numai că, într-un interval foarte scurt, Duma de Stat a Rusiei a adoptat legi care restricționează libertatea Internetului. Legile împotriva terorismului din 2015 permit guvernului rus să ceară companiilor din domeniu datele personale ale utilizatorilor, chiar dacă entitățile vizate nu sunt sub jurisdicția statului rus. Este o măsură menită să asigure controlul statului asupra jurnaliștilor de opoziție, a activiștilor și politicienilor incomozi. Apoi, un proiect de lege din 2016 prevede că traficul Internet peste frontierele Federației Ruse nu va putea fi realizat decât de companii de stat, precum Rostelecom și Transtelecom. În cele din urmă, noua doctrină privind securitatea informațională semnată de Vladimir Putin în decembrie 2016 transformă Internetul din Rusia într-un uriaș intranet. Libertatea este sacrificată pentru „menținerea echilibrului între necesitatea schimbului de informații și restricțiile legate de menținerea securității, inclusiv în domeniul informațiilor“.

Războiul cu WikiLeaks

În paralel, Statele Unite au început să ia măsuri împotriva fenomenului WikiLeaks. Senatorii americani au solicitat companiei Amazon să închidă site-ul, ceea ce s-a și întâmplat, și au cerut același lucru și altor companii din domeniu. În plus, senatorul Joe Lieberman a lansat un proiect de lege care să reglementeze publicarea informațiilor confindențiale ajunse în posesia presei, solicitând chiar investigarea marilor publicații americane pentru publicarea informațiilor WikiLeaks. În anii ce au urmat, justiția americană a stabilit vinovăția caporalului Bradley Manning (reorientat sexual între timp drept Chelsea Manning), pe care l-a condamnat la 35 de ani de închisoare, în baza unei legi împotriva spionajului din 1917, pentru transmiterea informațiilor către WikiLeaks.

Assange, înger și demon pentru Occident

Cazul lui Julian Assange, fondatorul site-ului cu pricina, este unul mult mai complex. Prezentat ca un jurnalist revoluționar de marile publicații occidentale în primele luni după apariția telegramelor secrete ale Pentagonului și ale diplomației SUA, australianul Assange ajunge un paria în scurt timp, acuzat în baza aceleiași legi antispionaj americane, dar și pentru o presupusă agresiune sexuală comisă în Suedia. Assange se refugiază la Ambasada Ecuadorului din Londra, unde se află din iunie 2012.

Cum poate un individ izolat în Londra să influențeze în mod dramatic campania prezidențială din SUA, așa cum susțin rapoartele solicitate de președintele Barack Obama unor agenții precum CIA sau FBI? Răspunsul ține de strategia războiului informațional purtat de Rusia, susțin serviciile americane și presa occidentală. De la apariția sa, în 2006, și până acum, WikiLeaks au avut o relație apropiată cu Moscova, mergând chiar până la finanțare directă, susține o parte a presei americane, dovadă fiind desele apariții ale lui Assange la televiziunea rusă RT, din exilul său pe „teritoriul“ ecuadorian din Londra. În fața unor asemenea evidențe, ne putem întreba dacă Assange acționează conștient de partea unei tabere în războiul informațional sau a fost ținta unei recrutări sub drapel fals.

Gurile de tun ale propagandei ruse

RT, rampa lui Assange și portavocea Kremlinului, este unul dintre cele două brațe ale propagandei ruse. Creată în 2005 și rebotezată în 2009, după războiul ruso-georgian, televiziunea care emite în limba „inamicului“, engleza, dar și în arabă și spaniolă, a avut un buget de 307 milioane de dolari în 2016. Anul 2013 a adus decretul Kremlinului prin care se desființa cea mai mare agenție de știri din Rusia – RIA Novosti. Aceasta avea să fie înlocuită de o nouă organizație, Rusia la Zi (cu un buget de circa 90 de milioane de dolari pentru 2016), condusă de propagandistul Dmitri Kiselyov.Un an mai târziu ia naștere agenția Sputnik, cu servicii în limbi străine, care urma să disemineze propaganda împreună cu televiziunea RT. Odată cu aceste mutări, Moscova trecea la ofensiva informațională, după mai bine de două decenii în care a fost supusa acțiunilor similare ale presei occidentale.

„Scutul“ propagandei SUA

Reacția Statelor Unite nu s-a lăsat așteptată, pe ultima sută de metri administrația Barack Obama adoptând o lege care reformează și suplimentează finanțarea agenției guvernamentale care conduce Radio Europa Liberă, Radio Asia Liberă și Vocea Americii, brațele propagandei SUA din perioada Războiului Rece. Aceste organisme de presă au avut un buget aproape dublu față de cel al RT și Rusia la Zi pentru anul ce a trecut. Îngropate în legea care stabilește finanțarea apărării naționale pentru 2016, prevederile la care facem referire stabilesc crearea unui „Centru de Angajare Globală pentru a sincroniza și coordona acțiunile guvernului SUA de recunoaștere, demascare și contracarare a propagandei externe și a acțiunilor de dezinformare menite să submineze securitatea națională și interesele SUA“. Foarte important este că legea semnată de Barack Obama îi oferă președintelui Donald Trump un control mai mare asupra gurilor de foc ale propagandei SUA.

Zuckerberg și Durov, două destine în oglindă

Poate cea mai relevantă imagine a soartei liberei exprimări este cazul VKontakte, cea mai populară rețea de socializare din spațiul ex-sovietic. Creatorul VKontakte, Pavel Durov, s-a născut în 1984, în același an cu creatorul Facebook, Mark Zuckerberg. Facebook apare în 2004, iar Vkontakte, doar doi ani mai târziu. Ambele platforme au fost criticate pentru colportarea „știrilor false“. Dacă Zuckerberg a promis că va lua măsuri pentru a eticheta știrile false și că va apela la „jurii“ formate din angajați ai marilor companii de presă din SUA, Durov a părăsit Rusia în 2014, cu doar cele 260 de milioane de dolari câștigați, spunând că mediul de afaceri din țară nu-i mai permite dezvoltarea. VKontakte este acum parte din grupul Mail.ru, controlat de oligarhul Alișer Usmanov, alături de ziarul Kommersant și operatorul de telefonie MegaFon – portavoci și „urechi“ importante în Rusia.

Durov înființase cu un an înainte o companie în Statele Unite – Telegram. Acum, Telegram este cunoscută pentru o criptare mai buna decât WhatsApp, dar tocmai acest lucru l-a supus pe Durov criticilor: serviciul său ar fi fost folosit de teroriștii care au organizat atentatele de la Paris din noiembrie 2015. Pe de altă parte, Mark Zuckerberg a fost atacat pentru că Facebook a devenit o platformă de răspândire a „știrilor false“. Durov continuă dezvoltarea Telegram investind din propriile economii și refuzând ofertele de investiție venite din Silicon Valley.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.