„Prietenii lui Cristian Paraschiv”

Construit la sfârşitul secolului al XVII-lea sau începutul celui următor de către boierii Otetelişeni în satul Beneşti, Vâlcea, Conacul Otetelişenilor, cu planul şi armonia lui de culă, a fost restaurat de actualul proprietar, Valentin Ionescu, care îşi propunea – şi a şi reuşit – să creeze acolo un „pol cultural”.

Restaurarea s-a făcut după normele internaţionale în domeniu, după un proiect conceput de arhitectul Iancu Tănăsescu în 1964, şi a durat aproape 10 ani.

Grija pentru autenticitate a dominat lucrările, „de la acoperişul din şiţă bătută de meşteri cu media de vârsta de 72 ani, sobele reconstruite din cahle lucrate manual şi arse într-un cuptor de la 1910 din Mediaş până la corpurile de iluminat ciocănite la Istanbul într-o făbricuţă care se mândrea că a lucrat şi pentru Mustafa Kemal”, după cum mărturisea Valentin Ionescu, citat de Igloo.

În atmosfera vâlceană specială, care a inspirat mai mulţi pictori români, a fost organizată în această vară o rezidenţă artistică mai deosebită. 7 pictori, patru din Franţa, unul din Germania şi doi din România au creat acolo, lăsându-se invadaţi de spiritul locului, păstrându-şi însă fiecare propria personalitate creatoare, propriile universuri şi tehnici.

Christian Paraschiv, Sat şi ortodoxie serie 2, tehnică mixtă

Liantul membrilor rezidenţei a fost pictorul Christian Paraschiv, care şi-a invitat la Conacul Otetelişanu prietenii: Thierry Cauwet şi Jean Louis Magnet, artişti promovaţi în cadrul unora dintre cele mai importante colecţii publice din Hexagon, Bogumila Strojna, ale cărei lucrări sunt cunoscute în Europa, Cristina de Santana, născută în Brazilia, dar stabilită în Germania, unde este extrem de apreciată de criticii de artă, ca şi în Statele Unite şi în Japonia, maestrul Marin Gherasim, care pentru cititorul român nu mai are nevoie de prezentare, şi soţia sa, Amelia Diamandescu-Gherasim.

Lucrările create de ei în acest răstimp fac obiectul expoziţiei Les amis de Christian Paraschiv en Roumanie, deschise săptămâna aceasta la Institutul Cultural Român din Bucureşti.

O expoziţie surprinzătare la prima vedere prin „unitatea” ei, aşa cum remarca şi preşedintele ICR Radu Boroianu, la vernisaj, în pofida diferenţelor notabile de stiluri, de materiale folosite, de tehnici. Ceea ce îi uneşte pe artişti sunt un „aer al timpului”, o pendulare între figurativ şi abstract la fiecare dintre ei, interesul pentru corpul omenesc, decelabil şi el la cei mai mulţi, interesul pentru natură, sub forme diverse, şi o anume sacralitate, impusă sau nu de locul în care au creat.

Sunt expuse picturi, sculpturi, fotografie, instalaţii ale căror elemente ar putea foarte bine să fie piese de sine stătătoare.

Thierry Cauwet, şi personajele-palimpsest

La Christian Paraschiv, artistul român stabilit din 1986 în Franţa, sentimentul sacrului este vizibil şi oarecum declarat, amintind de faptul că artistul a fost unul dintre membrii fondatori ai Grupului Prolog, alături de Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paştina şi Mihai Sârbulescu. Ciclul intitulat Satul românesc şi ortodoxie este expresia acestui sentiment al sacrului, dincolo de religiozitatea strictă, pe care îl regăsim în expoziţie, în altă transpunere artistică şi chiar conceptuală, la Marin Gherasim şi la Amelia Diamandescu-Gherasim.

Christian Paraschiv, artist greu clasabil într-o direcţie anume, polimorfismul lucrărilor sale intimidând orice tentativă în acest sens, îşi dezvăluie şi interesul pentru corpul omenesc, în lucrări ce trimit direct la un ciclu conceput cu ani în urmă, în România, Masculin/ Feminin. Lucrări aproape epurate de erotism, dacă ignorăm roşurile intense, proiectate în spaţiu ca într-o călătorie siderală onirică. Artistul apelează în piesele expuse la materiale diverse, abordând şi colajul, şi lemnul, alături de pictura propriu zisă.

Thierry Cauwet, Maşina de tămăduit, tehnică mixtă

Interesat şi el de corpul omenesc, de timp şi de spaţiu, pictorul francez Thierry Cauwet expune la Institutul Cultural Român o serie de lucrări pe suporturi tradiţionale sau transparente, în care figurile, feminine cu precădere, par ieşite dintr-un palimpsest, datorită suprapunerilor unghiurilor de vedere şi introducerii unor elemente de peisaj ce par a încerca definirea unui periplu al personajului. Opere ce se impun privirii prin alăturarea paradoxală a poeticului şi ironiei fine, cu o tentă de umor. Thierry Cauwe este şi el adeptul folosirii unor tehnici diverse: fotografie, film, sculptură, instalaţie, imagine numerică…

Despre artistul a cărui operă a făcut obiectul multor texte critice în Franţa şi a fost expusă în muzee şi galerii, la Bienala de la Paris sau la cea de la Veneţia, dar şi în toate marile Târguri de Artă Contemporană, Pierre Restany scria: „Miracolul constă în faptul că toate transferurile analogice (din opera sa. n.n.) sfârşesc prin a se topi, a se suda şi a se stratifica într-o imagine de sinteză, bogată în miriade de referinţe intuitive (…) ajungând la un stadiu secund al conceptualizării abstracte a imaginii: meditaţia asupra solitudinii fiinţei, traduse într-o reţea de notaţii grafice şi de puternice intervenţii colorate”.

În prim-plan, lucrari de Cristina Santana, alături de o piesă din ciclul Masculin-Feminin semnată de Christian Paraschiv

În lucrările francezului Jean-Louis Magnet, realizate la Conacul Otetelişanu, lumea se încheagă din fragmente minuscule, fiecare reprezentând o imagine în sine, împreună, construind un fragment de univers. Sentimentul trăit în faţa lucrărilor este o combinaţie de relaxare şi de nelinişte în acelaşi timp. Ai impresia că toate componentele, despărţite între ele prin mici spaţii albe, se vor muta şi vor crea sub ochii tăi o altă imagne, o altă lume. Arborele invizibil din expoziţie este o dovadă elocventă. Decoperim la acest „artist cu o mie de faţete”, cum îl numea un critic, influenţa noilor mijloace de informare, încercarea de a conferi un sens profuziunii de date care asaltează omul contemporan într-o societate globalizată şi informatizată.

Poloneză prin naştere, franţuzoaică prin adopţie, Bogumila Strojna este autoarea unor forme geometrice pictate sau sculptate, când deschise, când închise, care dialoghează atât cu arhitectura, ca în cazul „paşilor”, ce putea fi consideraţi un drum prin expoziţie, cât şi cu natura. De remarcat, şi nu numai la ea, folosirea unor materiale trimiţând tot la natură şi la organic, cum ar fi grăunţele, lâna… Interesant de remarcat capacitatea formelor simple şi a materialelor obişnuite de a suscita o emoţie specială.

Am lăsat la urmă o artistă ce surprinde prin forţa şi visceralitatea creaţiilor ei. Cristina de Santana vine din America de Sud, a copilărit în Bahia, în Brazilia şi trăieşte acum la Düsseldorf, unde se bucură de apreciera criticii şi a publicului. Şi ea abordează domenii diferite, fiind prezentă în această expoziţie cu instalaţii şi fotografie. Lucrările sunt deschise, permiţând multiple spaţii de lectură, ca în Double Face, instalaţie sculpturală. Acelaşi lucru se poate spune, deşi privitorul este mai strict direcţionat, şi despre Guardian of Africa.

Artiştii şi organizatorii la vernisaj

Mărturisind că nu-şi poate imagina că ar fi putut face altceva în viaţă în afară de artă, care înseamnă pentru ea oxigenul necesar trăirii, această artistă ce foloseşte culori acrilice pe pânză, dar şi tehnici mixte şi care explorează o zonă la limita dintre figurativ şi abstract, pentru a transpune mituri, declara referitor la rezidenţa artistică din România:

„Instinctul primează, iar planificarea într-o formă prestabilită nu mă interesează fiindcă lucrările mele sunt un experiment în căutarea unui impact. Adaptarea la mediu, la evenimentele sociale sau la propria experienţă de viaţă au devenit metode de lucru pe care le transpun în proiecte fotografice sau în intervenţii pe obiect. La Conacul Otetelişanu am avut ocazia fericită să lucrez cu materiale organice prin care traduc natura într-o formă de artă”.

Formula din acest an a rezidenţei artistice de la Conacul Otetelişanu, aceea a invitării unui grup de artişti prieteni, se dovedeşte, privind expoziţia, nu numai funcţională, dar şi stimulativă. Pentru artişti şi pentru vizitatorii puşi în faţa operelor realizate.

La vernisaj, Valentin Ionescu şi Cristian Paraschiv au declarat că intenţionează să o continue şi în anii următori, invitând artişti din spaţii cât mai diverse.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.