(Sau despre povestea pentru un loc chichirit dintr-o țară agitată).
Alianța PSD cu PNL și decizia de comasare a alegerilor locale cu europarlamentarele seamănă cu povestea despre înțelegerea dintre două cete de luptători plini de ifose care s-au hotărât să pornească împreună într-un război pentru cucerirea cetății din vîrful dealului și care, din prima zi, s-au certat de la o ciorbă.
Primul care a dat semne de nemulțumire a fost viteazul Piedone, pajul și servitorul Proletarilor. Văzând el cum cele două cete de viteji strîmbă din nas și nu se hotărăsc cine să înceapă și care să fie primul care preia comanda s-a și chitit pe ocazie. Cum adică, la cît de iubit este el, la ce nedreptăți a suferit, la cîte mese a răsturnat el prin piețele nenorocite ale Bucureștilor, la ce mizerie a îndurat prin penitenciar, de ce să nu fie el, reprezentantul piticilor din PUSL, comandantul primului mare avanpost al doi „mari”? „Ca să nu mai existe dubii asupra dorinței, le-oi scrie și un bilețel. Să le fie clar și să am dovadă că le-am zis-o!“.
- Iubiții mei camarazi! Mă ofer să merge Eu!
Fostul păpușar și stăpîn al lui Piedone, poreclit Varanul, l-a îmboldit la mîndrie și i-a zis: „Hai, încearcă! Dar vin și eu cu fetele și cu televiziunile mele și pentru asta vrem numai trei dregătorii în cetatea Bruxelles-ului. Să avem și noi măcar două-trei difuzoare la ce ziceți voi «PE»“.
-„Lăsați pe mine“, a zis Viteazul Piedone, umflîndu-și pieptul său de bărbat gata de luptă. „Vă promit că le scot eu. Vă jur! Prea cinstit stăpîn, vorba mea este cuvînt, nu glumă!“
Într-un alt cort, așezat pe o ruină, ceata Proletarilor își freca mîinile și făcea de zor la planul de luptă. Gălăgie mare, laude și pretenții: „Să fie al nostru! Strigau ei în cor“
Geaba se rățoia la ai săi Covrigarul rotunjit de la atîta aluat de pîine: „Popor pisedist, tăcere și ascultă la mine!“
Ordinele sale începeau să nu mai fie executate.
Masonul și Amazoanca se pitiseră după un cearșaf și încercau în șoaptă să se înțeleagă. „Fata mea, bagă-te tu că eu dau bani și-i trag de sfori și pe ceilalți!“
La cortul luminat și împodobit al Vizirului, așezat sub un copac bătrîn și scorburos, Liberii și Descurcăreții se băteau cu pumnul în piept.
-Cum să ne-o ia înainte cioflingarii ăștia? E locul nostru dobândit cu firman de la preamăritul Gheorghe cu Breteaua Vitează. El a pus piatra de temelie a cetății!
– Să nu ridice nasul că-i părăsim!
Chiorul chel cu batistuță sare cu o idee:
– M-am luminat! Să scriem peste tot prin țară, pe unde apucăm: „Gura! Noi construim România!“ Și le rupem maul. Ce dacă o vopsim pe ici și colo!
Și Contesa Lovinsca, fostă țiitoare, expertă în sex moral, completează inteligent: Și dacă nu tac, mai scriem o propoziție: „Și ei o fură”.„Noi construim România/Și ei o fură”. Nu-i tare? Ce părere aveți, băieții mei?
-Du-te si întreabă-l și pe Viziru! zice Pupăza Țigaie.
Afară, între caii și boii de povară, mai la umbră, lîngă tabără, Myke Șpagatonul îi zice fostului căpitan Marmorel Piețaru:
– Miky-Miky, Os de înger descurcăreț, de ce nu-l vîrîm în treaba asta pe puiuțul lui Mariner? Tragem sforile la comanda cetății și mai facem și noi un ban. Pleacă-ți urechea să afli ce zice Viziru! Pînă atunci, hai la popotă să suflăm și noi într-o ciorbă! Mă trage sufletul la una de văcuță cu ardei iute!
-Nu, nici vorbă! Eu tînjesc după una de burtă! zice grăsanul cocoșat.
Și altul, mai bogat în idei:
-Nu v-ar surîde una de codiță de godac?
Cînd aud, Proletarii răspund furioși:
-Noi nu mergem mai departe fără o ciorbă de pește!
În vîrful dealului, pe scaunul de aur bătut cu pietre scumpe, Matematicianul ciufulit, înconjurat de mulțimea strînsă în jurul său, le făcea cu degetul și zîmbea mutește spre înlăuntrul său complicat:
– Mai îndrăznește careva să se apropie și să lupte cu mine pentru locul acesta chichirit de soartă?
Știu, Tică, știu, tu motorești pe forum, gandesti cu anusul si pui periodic aceeasi placă. Cu voie de la Nistorescu.