Proclamarea locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu

Jertfa familiei Brâncoveanu, o lecție de credință în fața suferinței supreme

„Acest eveniment duhovnicesc este dedicat unei femei unice în istoria poporului român. Este vorba despre Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, soția Sfântului Domnitor și Martir Constantin Brâncoveanu și mamă a unsprezece copii, dintre care patru fii au primit cununa muceniciei la Constantinopol, împreună cu sfetnicul Ianache, în ziua de 15 august 1714.

Biserica noastră a trecut-o și pe Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu în calendarul ortodox al celor 16 femei românce cu viață sfântă, canonizate de Sfântul Sinod în anul 2025. Este o recunoaștere pentru noi, deoarece Dumnezeu a așezat-o în rândul femeilor sfinte, în grija Maicii Domnului, de la trecerea ei în Împărăția Cerurilor.

Maria Brâncoveanu este paradigma suferinței, întocmai Maicii Domnului, și mijlocește pentru mamele aflate în încercări grele și pentru copiii nedreptățiți. A fost o mamă și o soție prin inima căreia a trecut sabia durerii. A trăit împrejurări teribil de grele pentru orice om. Și-a văzut soțul decapitat și cei patru copii. Tot ceea ce a avut mai de preț pe acest pământ i-a fost luat de păgâni. Însă credința statornică este mărturisitoare, iar mărturia ei stă în viața trăită cu demnitate și cu credință.

În toate aceste încercări grele, Sfânta Doamnă nu a căzut în deznădejde, ci s-a întărit mai mult în credință și a crezut cu mai multă nădejde în Dumnezeu, fiind conștientă de faptul că soțul ei, fiii săi și sfetnicul Ianache sunt mucenicii lui Hristos și au primit răsplata în Rai, în Împărăția lui Dumnezeu. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos a fost Cel Care le-a așezat cununa cea neveștejită pe capetele sfințite de sângele muceniciei”, a transmis preotul paroh al Bisericii „Sfântul Gheorghe-Nou”, Pr. dr. Emil Nedelea Cărămizaru, pentru Cotidianul.

Sfânta Maria Brâncoveanu, simbol al sacrificiului și al credinței autentice

„Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu a dus o viață închinată credinței Bisericii lui Hristos, familiei sale și memoriei familiei sfinților, precum și memoriei jertfei supreme a Sfinților Martiri Brâncoveni. Așa cum se știe, s-a retras în ultima parte a vieții la Mănăstirea Surpatele, unde a dus o viață închinată lui Hristos, ca mireasă cu chip de înger, o viață monahicească deosebită.

A fost trecută în rândul Sfintelor Femei pentru credința ei puternică, pentru ctitoriile ei, pentru jertfelnicia ei și pentru faptul că, pentru noi toți, ea este un model de demnitate creștină. Proclamarea locală a canonizării acestei Sfinte Doamne a avut loc astăzi, duminică, 16 august, în cadrul Sfintei Liturghii, la Biserica Necropolă Domnească Brâncovenească „Sfântul Gheorghe-Nou”, de la Kilometrul 0 al Capitalei”, a mai spus părintele paroh.

Referindu-se la prăznuirea Sfinților Martiri Brâncoveni, Pr. Emil Nedelea Cărămizaru a explicat legătura dintre ziua muceniciei acestora și sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului: „Cunoaștem faptul că pe 15 august a avut loc martirajul Sfinților Brâncoveni, la Constantinopol. Era ziua de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului, pe care și Sfinții noștri au iubit-o foarte mult. Biserica Ortodoxă, în actul de canonizare al Sfinților Martiri Brâncoveni, din luna iunie 1992, a hotărât ca, în ziua următoare praznicului Adormirii Maicii Domnului, să se facă prăznuirea Sfinților Martiri Brâncoveni.

Dumnezeu le rânduiește și le știe pe toate, în atotștiința Sa. Era o zi în care Sfântul Martir Brâncoveanu împlinea vârsta de 60 de ani, iar Sfânta Doamnă Maria își serba ziua onomastică. Prin sângele mucenicesc L-au slăvit cu adevărat pe Dumnezeu, credința noastră creștină și Biserica noastră Ortodoxă.”

Un eveniment duhovnicesc și istoric

Cotidianul: Ce se va întâmpla de astăzi încolo, după acest moment istoric?

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru: „Duminică, în jurul prânzului, a fost citit de către Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Tomosul de proclamare, în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. La acest eveniment duhovnicesc și istoric au luat parte cinci ierarhi delegați de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Părinte Ilarion, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfințitul Părinte Varlam, Preasfințitul Părinte Paisie, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Racla cu moaștele Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, precum și raclele în care se păstrează moaștele celor doi fii identificați până acum, Sfinții Ștefan și Matei Brâncoveanu, și ale Sfântului ei soț, Constantin Brâncoveanu, au fost scoase spre închinare în pridvorul Bisericii Voievodale „Sfântul Gheorghe-Nou”, în jurul prânzului. Astfel, credincioșii au putut să se închine și să cinstească sfintele odoare până seara târziu. De asemenea, luni, 17 august, de dimineață, de la ora 8.00 și până la ora 20.00, raclele vor rămâne în pridvorul bisericii, spre a fi cinstite de către credincioși și pelerini veniți atât din Capitală, cât și din țară. După acest moment, sfintele odoare vor fi așezate pentru totdeauna în biserică, unde au fost pregătite baldachine speciale.”

Racla Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, o piesă de mare valoare spirituală și artistică

Cotidianul: S-a vorbit în mod deosebit despre raclă. A fost sfințită joi, la Patriarhie?

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru: „Este racla Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, realizată cu multă sudoare, cu mult efort și cu multă abnegație în atelierele Patriarhiei Române. Trebuie să mulțumesc pentru toate aceste daruri Bunului Dumnezeu, Părintelui Patriarh Daniel și tuturor celor care ne-au fost alături în acest demers binecuvântat, pentru a-i face Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu o raclă pe măsura ei: ca mamă, ca soție de domnitor, ca femeie ctitor, ca femeie care a ocrotit atâtea sfinte lăcașuri, școli, bolnițe și spitale din vremea sa și care a sprijinit tipărirea cărților. Ea a fost, de fapt, întotdeauna în umbra soțului ei. Au lucrat împreună și, de aceea, i se cuvine cinstirea pe care o primește astăzi și merită o asemenea raclă, atât de frumoasă.

Tot în atelierele Patriarhiei Române am restaurat racla pentru moaștele Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu și am așezat deasupra Sfintelor sale Moaște o broderie care, cu multă abnegație, dragoste și credință, a fost împodobită de maicile de la Mănăstirea Copou din Arhiepiscopia Iașilor.

De asemenea, a fost realizată o coroană din argint aurit, cu diademă, care este așezată pe capul mucenicesc al Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu, prin contribuția și jertfelnicia Părintelui Arhimandrit Nectarie, starețul Mănăstirii Radu Vodă și exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. Le mulțumim, de asemenea, tuturor celor care au contribuit și ne-au fost alături în acest sfânt demers.”

Cinstirea sfinților, mai aproape de credincioși

„Am mai confecționat și o raclă mai mică, în care vor fi așezate părticele din moaștele sfinților. Aceasta este destinată pelerinajelor pe care le vom face în țară și în străinătate, pentru ca binecuvântarea și cinstirea sfintelor moaște să poată ajunge cât mai aproape de credincioși”, a mai precizat părintele paroh.

Inițiativele culturale și editoriale continuă

Cotidianul: „Jertfă pentru credință și neam”, lucrare monografică realizată la împlinirea a 310 ani de la martirizarea Sfinților Brâncoveni, va fi actualizată cu evenimentele care au avut loc ulterior?

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru: „Da, este în lucru și este deja la tipar. Va fi gata în câteva săptămâni. Monografia va avea 620 de pagini. A existat o ediție în anul 2014, iar acum este adusă la zi cu toate evenimentele care s-au petrecut în perioada 2014–2026 și, bineînțeles, va fi inclus și acest eveniment istoric al proclamării locale a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu.”

Cotidianul: Am remarcat în biserică trei icoane noi, însă foarte diferite de celelalte.

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru: „Sunt trei icoane lucrate de domnul Răzvan Bădescu împreună cu soția sa, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Sunt de o frumusețe deosebită și au fost realizate în tehnica bolus. Icoanele sunt aurite, pentru a rămâne sute de ani de acum înainte, așa cum făceau voievozii odinioară. Nu le realizăm pentru cinci sau zece ani, ci pentru sute de ani.

Tot cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel au fost pregătite alte șase icoane cu chipul Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, icoane-relicvar în care au fost incluse părticele din sfintele sale moaște. Acestea vor fi dăruite mănăstirilor și bisericilor ctitorite de Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu.”

Canonizarea întărește dialogul dintre Biserică și credincioși

Cotidianul: Ce vă întreabă oamenii? Ce vor să știe atunci când intră în dialog cu dumneavoastră? Am văzut că sunteți foarte solicitat în această perioadă, dar nu numai acum.

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru: „Sunt diverse întrebări, sunt multiple preocupări și le răspundem întotdeauna cu aceeași deschidere, pentru că dialogul dintre preoți și credincioși este unul benefic. Suntem la vremea dialogului, a unui dialog sincer și constructiv, care să aducă în prim-plan valorile noastre identitare românești, iar Sfinții Martiri Brâncoveni sunt pe primul loc din acest punct de vedere. În jurul lor se întâlnesc credința, cultura, istoria și conștiința unui neam care și-a păstrat identitatea prin Biserică și prin fidelitatea față de Hristos.”

Biserica, pilon al coeziunii spirituale și culturale

Cotidianul: Am remarcat că acest eveniment a fost tratat cu foarte mult interes, inclusiv de presa românească.

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru: „Așa este. Este foarte mult interes și aceasta este o bucurie. Deschiderea presei românești, în general, către asemenea evenimente înseamnă poate și o reîncreștinare a presei noastre naționale. Este un lucru benefic, pentru că revenim împreună la izvor, la ceea ce înseamnă aceste valori identitare românești, care sunt foarte importante. O națiune trebuie să se sprijine pe asemenea elemente identitare, iar Biserica face parte din ființa noastră națională. Mihai Eminescu, cel care, după cum se știe, a fost prohodit în această biserică voievodală „Sfântul Gheorghe-Nou”, spunea că, dacă românul are o mamă, aceea este Biserica Ortodoxă. Mama își deschide acum brațele și o primește pe Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, dar îi primește și pe toți credincioșii care îi iubesc pe Sfinții Martiri Brâncoveni, îi prețuiesc și îi respectă.”

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, soție credincioasă, mamă jertfelnică și ctitor al Bisericii

Proclamarea locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu se înscrie în Anul comemorativ al sfintelor femei din calendarul ortodox român, în contextul canonizării generale din anul 2025 a celor 16 femei de neam român cu viață sfântă.

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în familia postelnicului Neagu din Negoești, fiind nepoata domnitorului Antonie Vodă din Popești. În anul 1674 s-a căsătorit cu Constantin Brâncoveanu, cel care avea să devină, în anul 1688, domnitor al Țării Românești. Împreună au avut unsprezece copii, patru fii și șapte fiice, pe care i-au crescut în dreapta credință și într-o aleasă tradiție culturală. Doamna Maria s-a implicat activ în viața familiei și în opera ctitoricească a epocii, fiind, alături de soțul ei, o importantă sprijinitoare a Bisericii și a culturii creștine.

A ctitorit, singură sau împreună cu Sfântul Constantin Brâncoveanu, numeroase lăcașuri de cult și a înzestrat mănăstiri și biserici din Țara Românească, Transilvania și din alte centre ale lumii ortodoxe, între care Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim și Sfântul Munte Athos. Între ctitoriile legate de numele ei se numără Biserica „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi” din București, Mănăstirea Berivoii Mari din județul Brașov, Mănăstirea Viforâta din județul Dâmbovița, bolnița Mănăstirii Hurezi și Mănăstirea Surpatele din județul Vâlcea.

Mucenicia familiei Brâncoveanu și mucenicia sufletească a Doamnei Maria

În anul 1714, familia Brâncoveanu a fost arestată din porunca sultanului Ahmed al III-lea și dusă la Constantinopol. Sfântul Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache Văcărescu au primit moarte mucenicească la 15 august 1714, pentru mărturisirea credinței creștine și refuzul lepădării de Hristos.

Doamna Maria a fost supusă, la rândul ei, unei suferințe cumplite. A trecut prin închisoare, lipsuri, foame, umilință și amenințarea permanentă cu moartea. După răscumpărare, a fost exilată în Anatolia, iar întoarcerea în țară a fost posibilă abia în anul 1716.

Suferința ei nu a fost doar una trupească și socială, ci, înainte de toate, o adevărată mucenicie sufletească. Ea a trebuit să poarte durerea pierderii soțului și a celor patru fii, să își ocrotească fiicele și nepoții și să păstreze vie memoria unei familii care își pecetluise credința prin sânge.

Cu mult curaj și în mare taină, după întoarcerea în țară, Doamna Maria a reușit să aducă moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu și ale fiilor săi și să le așeze în Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din București, ctitoria familiei. Deasupra mormântului Sfântului Voievod Martir a fost aprinsă candela care continuă să ardă până astăzi, ca mărturie a iubirii și evlaviei cu care Doamna Maria a păstrat memoria familiei sale mucenicești.

În ultimii ani ai vieții, s-a retras la Mănăstirea Surpatele, ctitoria sa, unde s-a îndeletnicit cu rugăciunea, postul și milostenia. Mergea adesea la Mănăstirea Dintr-un Lemn, pentru a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Drumul dintre cele două mănăstiri a rămas în memoria poporului sub numele de „Drumul Doamnei” sau „Drumul lacrimilor”, evocând durerea unei mame care și-a plâns soțul și copiii uciși la Constantinopol.

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu a trecut la Domnul în luna decembrie a anului 1729 și a fost înmormântată cu cinste în Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din București, alături de familia pentru care a plâns, s-a rugat și a nădăjduit.

„Model de femeie creștină demnă și curajoasă”

În mesajul transmis cu prilejul proclamării locale a canonizării, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat chipul luminos al Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, ca soție credincioasă, mamă jertfelnică, femeie a rugăciunii și ctitor al Bisericii.

Preafericitul Părinte Patriarh a arătat că Sfânta Maria Brâncoveanu a deprins din copilărie o viață cumpătată și că, în calitate de Doamnă a Țării Românești, a rămas atentă la nevoile celor din jur. Binecuvântată cu unsprezece copii, patru fii și șapte fiice, ea s-a îngrijit ca aceștia să primească o educație aleasă și să fie formați în duhul credinței ortodoxe.

Referindu-se la drama familiei Brâncoveanu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat caracterul de mucenicie sufletească al suferinței Doamnei Maria. Ea a devenit, prin răbdarea și credința sa, „temeiul speranței” pentru fiicele și ginerii ei și un reper de curaj pentru cei care au rămas în viață după tragedia de la Constantinopol.

În cuvânt, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu este „permanent un model de femeie creștină demnă și curajoasă, o soție evlavioasă și o mamă jertfelnică, iubitoare de Biserică și de neam”.

„În viața acestei sfinte femei vedem chipul luminos de soție și mamă credincioasă, modelul de răbdare martirică în suferință și exemplul de iubire darnică față de Biserică și popor. Astfel, la Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu observăm că iubirea față de Dumnezeu a întărit-o ca să poată purta cu credință o durere fără seamăn, devenind temeiul speranței pentru fiicele și ginerii ei”, a mai arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru acest moment deosebit din viața Bisericii și tuturor ierarhilor, clericilor și credincioșilor care au participat la proclamarea locală a canonizării.

„Ne rugăm Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache, și împreună cu toți sfinții, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor pace și bucurie, sănătate și mântuire”, a conchis Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Tomosul sinodal de proclamare a canonizării

Tomosul Sinodal de canonizare, semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost proclamat la 16 august 2026, în Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din București, cu prilejul primei prăznuiri a Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu.

Tomosul amintește temeiul biblic și tradițional al cinstirii sfinților, arătând că Biserica este chemată să păstreze vie memoria celor care au bineplăcut lui Dumnezeu prin viața lor virtuoasă, prin mărturisirea credinței și prin răbdarea încercărilor. În acest sens, documentul citează îndemnul Sfântului Apostol Pavel de a ne aduce aminte de „mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu” și mărturia Psalmistului despre prietenii lui Dumnezeu.

După prezentarea vieții și a mărturiei Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, Tomosul consemnează hotărârea Sfântului Sinod, luată după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și a tuturor ierarhilor Sfântului Sinod, ținând seama de viața plăcută lui Dumnezeu a Doamnei Maria, de evlavia sa pentru rugăciune, de apărarea dreptei credințe și de mărturia sa creștină.

„Ca, de acum înainte și în veci, Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, să fie numărată între sfinții Bisericii și să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 16 august în fiecare an”, se arată în Tomosul Sinodal.

Documentul rânduiește înscrierea datei de prăznuire în Sinaxar, în cărțile de cult și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, precum și tipărirea slujbei și a vieții Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu.

Totodată, se stabilește pictarea icoanei sale și zugrăvirea chipului ei alături de celelalte sfinte de neam român în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor picta de acum înainte.

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu va putea fi, de asemenea, ocrotitoare a unor biserici și a unor lăcașuri de cult noi sau reînnoite, devenind astfel un reper viu pentru viața creștină a familiilor și, în mod deosebit, pentru vocația maternă și responsabilitatea creștină a femeii.

Proclamarea locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu reprezintă, astfel, un moment solemn din viața liturgică a Bisericii Ortodoxe Române, și o reafirmare a unei memorii duhovnicești în care familia, credința, jertfa și iubirea față de Biserică și neam se întâlnesc într-un singur chip: chipul luminos al unei femei care a transformat suferința în rugăciune, durerea în nădejde și întreaga sa viață în mărturisire a lui Hristos.