Rechizitoriul din „Cazul Elodia”, devenit public odată cu începerea procesului intentat poliţistului Cristian Cioacă, scoate la iveală un lucru extrem de grav: probele-cheie din acest dosar, adică obiectele din casa dispărutei, găsite în rîpa din Poiana Braşov, au fost „plantate” chiar de către procurori!
Oricît ar părea de necrezut, dovada că procurorii sînt cei care au aruncat în rîpă obiectele luate din casa familiei Cioacă se află chiar în rechizitoriu şi în probele de la dosar! Cunoscînd foarte bine acest caz, la dezbaterea căruia am participat direct, ne-a fost foarte uşor ca, analizînd rechizitoriul împreună cu jurnalista Marilena Baraţă, să descoperim nu numai desele inadvertenţe dintre concluziile procurorilor şi probele din dosar, ci şi contradicţiile uluitoare care, practic, desfiinţează principalele capete de acuzare aduse lui Cristian Cioacă!
Obiectul care aruncă în aer Rechizitoriul Parchetului, întocmit de procurorii Romulus-Dan Varga şi Maria Militaru, este un banal COVORAŞ DE BAIE, găsit de procurori în rîpa din Poiana Braşov!
După cum se va vedea, acesta era un fel de covoraş zburător, ca în poveste, întrucît el ajunge în mod inexplicabil din magazia de probe a Parchetului în rîpa din Poiana Braşov! Cine putea să-l ia din „Dosarul Elodia” şi să-l pună alături de uniforma şi chiloţii lui Cristian Cioacă vom încerca să aflăm mai jos.
Iată, însă, ce se scrie în Rechizitoriu despre acest COVORAŞ (PREŞ) DE BAIE:
La dosar există şi fotografiile realizate chiar în ziua descoperirii sacilor din rîpă, care conţineau mult mai multe obiecte identificate ca fiind anterior în apartamentul Elodiei. Vă prezentăm mai jos şi fotografiile „PREŞULUI”, cu ambele feţe ale acestuia, precum şi baia apartamentului soţilor Cioacă:
Preşul din baie, cu faţa şi dosul, aşa cum a fost găsit în rîpă, precum şi baia mică a apartamentului unde a fost găsit iniţial
Să citim, însă, cu atenţie „SUCCESIUNEA LOCAŢIILOR” unde a fost identificat PREŞUL, aşa cum este descrisă chiar în Rechizitoriu:
1. „În 5 septembrie 2007 era aşezat pe gresia din baie”. Este vorba de prima Cercetare la faţa locului, efectuată de comisarul Nicolae Ursu.
2. „În 11 septembrie 2007 era în maşina de spălat, impregnat cu o substanţă de culoare închisă, probabil sol”. Identificarea lui s-a făcut cu ocazia percheziţiei din 11-12 septembrie 2007, cînd, conform Procesului-verbal de mai jos, a fost ridicat şi depus la dosar ca posibilă probă:
Procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.09.2007, prin care procurorii ridică preşul din maşina de spălat aflată în baia de lîngă dormitor
După cum se vede, identificarea şi ridicarea PREŞULUI s-au făcut de către organele de poliţie, în prezenţa mai multor martori asistenţi. Se scrie foarte clar: „S-a mai ridicat în condiţii de laborator UN PREŞ DE BAIE DIN MAŞINA DE SPĂLAT aflată în baia dormitorului. PREŞUL E DE FORMĂ OVALĂ, DE CULOARE CREM”.
La dosar există şi fotografia cu locul exact unde a fost găsit preşul, imagine realizată prin uşa transparentă a maşinii de spălat:
Planşa de la dosar, care reprezintă fotografia PREŞULUI, realizată prin uşa transparentă a maşinii de spălat din baia Elodiei
Preşul era impregnat cu o substanţă de culoare închisă, despre care poliţiştii bănuiau că ar putea fi sînge. La laborator s-a descoperit însă că erau urme de sol, aşa cum se precizează şi în Raportul de expertiză, concluzie însuşită şi în Rechizitoriu.
3. „În 8 octombrie 2007 este găsit în râpa dintre Poiana Braşov şi Râşnov”. Iată, mai jos, pasajul din Procesul-verbal întocmit chiar de către procurorul general adjunct Marius Iacob, care preluase deja Cazul Elodia:
Procesul-verbal de cercetare la faţa locului, prin care procurorii ridică din rîpă acelaşi preş ce se afla în maşina de spălat cu 3 săptămîni înainte!
Documentul precizează explicit cum arată COVORAŞUL DE BAIE găsit în rîpa din Poiana Braşov: „UN COVORAŞ DE BAIE, DIN MATERIAL TEXTIL, DE FORMĂ OVALĂ, DE CULOARE BEJ, CU DIMENSIUNILE DE 70×52 CENTIMETRI, CU MODEL FLORAL, DE ACEEAŞI FORMĂ”.
Numai procurorii puteau să ia covoraşul de baie din dosar şi să-l arunce în rîpă
Întorcîndu-ne la Rechizitoriu, observăm că procurorii sugerează instanţei de judecată ideea că poliţistul Cristian Cioacă a luat mai multe obiecte din casă, pe care bănuia că s-ar putea afla urme de sînge, le-a băgat în mai mulţi saci şi, în două rînduri, le-a aruncat într-o rîpă situată între Poiana Braşov şi Râşnov: „Inculpatul a adunat în saci din polietilenă de culoare neagră toate obiectele care puteau să se murdărească cu sângele victimei, atât în timpul agresiunii cât şi în timpul operaţiunilor de transfer al cadavrului în baia principală, de tranşare şi de pregătire pentru transport în vederea ascunderii (ambalaje de parfumuri, cărţi, reviste, fotografii, caietul de sarcină al victimei, perne decorative etc.)”.
Între aceste obiecte, spun procurorii, se afla şi buclucaşul PREŞ sau COVORAŞ DE BAIE.
În descinderile poliţiştilor şi procurorilor, în baia Elodiei a fost identificat UN SINGUR COVORAŞ DE BAIE! Acesta se afla, cum descriu chiar procurorii, pe gresia din baie (în ziua de 5 septembrie 2007), în maşina de spălat (în zilele de 11-12 septembrie 2007), de unde a fost ridicat de către procurori, şi a fost găsit apoi în rîpa din Poiana Braşov (în ziua de 8 octombrie 2007).
Procurorii au uitat un lucru esenţial: dacă în ziua de 12 septembrie 2007 preşul a fost ridicat din maşina de spălat din casa Elodiei şi depus ca probă la dosar, cum a ajuns el peste trei săptămîni, adică pe 8 octombrie 2007, în rîpa din Poiana Braşov? Putea oare Cristian Cioacă să-l ia din dosar, să-l bage într-un sac şi să-l arunce în rîpă?
Cu alte cuvinte, din moment ce acest covoraş se afla încă din 12 septembrie în magazia de probe a Parchetului, el nu avea cum să fie luat de către Cristian Cioacă decît prin efracţie pentru a fi pus alături de celelalte obiecte în rîpa din Poiana Braşov! Or, despre o asemenea efracţie, procurorii nu spun nimic!
Se pune întrebarea dacă nu cumva, în baia mică a apartamentului, existau două covoraşe, însă în niciunul dintre Procesele-verbale din timpul cercetării nu este menţionat un alt covoraş. Mai mult, chiar, procurorul Varga însuşi precizează în Rechizitoriu că acel covoraş găsit în rîpă este exact acela descoperit în maşina de spălat, adică tocmai acela care a fost ridicat din casa Elodiei şi depus ca probă în dosar! De asemenea, dacă la dosar există două covoraşe (cel ridicat din casă pe 12 septembrie 2007 şi cel găsit în rîpă), înseamnă că nu mai este vorba despre acelaşi covoraş şi, astfel, întreaga „Succesiune a locaţiilor” prezentată de procurori cade în derizoriu!
Tot traseul „parcurs” de covoraşul zburător este descris chiar de către procuror în acea „SUCCESIUNE A LOCAŢIILOR”, descrisă în Rechizitoriu, aşa încît nu este nici o îndoială că avem de-a face cu unul şi acelaşi obiect!
Procurorul Marius Iacob: „Eu nu am spus niciodată că probele din rîpă au fost puse de Cristian Cioacă”
În acest moment trebuie să ne reamintim declaraţia procurorului Marius Iacob, care, în interviul din „Jurnalul naţional” din decembrie 2007, spune negru pe alb: „Eu nu am spus niciodată că probele din rîpă au fost puse de Cristian Cioacă”! Cu alte cuvinte, Marius Iacob ştia ceva încă de atunci!
Dacă lucrurile ar fi fost atît de simple cum sînt reţinute în Rechizitoriu, probabil că „Dosarul Elodia” ar fi fost rezolvat încă din 2007, însă, după cum se ştie, instanţele din acea vreme au refuzat arestarea lui Cristian Cioacă!
Singura situaţie logică este ca procurorul Marius Iacob să fi încercat „spargerea” lui Cristian Cioacă prin această strategie, adică „plantarea” unor probe zdrobitoare, cu obiecte luate din casă, între care chiar fotografii de familie sau alte obiecte „personalizate”, astfel încît, mizînd pe starea de emoţie a „criminalului”, să obţină o recunoaştere! Este o practică des folosită de anchetatori şi, probabil, procurorul Marius Iacob, în lipsa unui cadavru, nu s-a dat în lături de la această metodă.
În sine, o astfel de strategie nu are nimic condamnabil, singura problemă care apare ţine doar de păstrarea ca PROBĂ a obiectelor rezultate din acea strategie. În mod normal, după ce s-a constatat că nu s-a obţinut de la inculpat o mărturisire, probele din rîpă trebuiau să fie înlăturate!
După cinci ani, însă, noul procuror care a preluat „Cazul Elodia” a pus de-a valma toate documentele adunate de Marius Iacob şi, fără să mai discearnă succesiunea lor, a încercat să dovedească valabilitatea scenariului iniţial, fără să se întrebe de ce procurorul Marius Iacob, care avea o mult mai mare experienţă în astfel de anchete şi care avea avantajul de a cunoaşte foarte bine derularea cazului, nu a finalizat dosarul cu un Rechizitoriu!
Există, desigur, şi alte obiecţii ferme faţă de acest Rechizitoriu care a intrat deja în posesia presei, însă, înainte de toate, procurorii care l-au întocmit trebuie, înainte de toate, să explice cum a fost posibil ca acel COVORAŞ DE BAIE să ajungă din dosarul cauzei în rîpa din Poiana Braşov! Şi, mai ales, cum putea Cristian Cioacă să sustragă această probă chiar din mîinile procurorilor şi s-o arunce cu celelalte obiecte în acea rîpă!
Dacă, însă, nu se va putea răspunde credibil la aceste întrebări, atunci se pune problema „plantării” probelor chiar de către procurori, ceea ce, evident, aruncă în aer întreg dosarul Elodia şi creează mari probleme anchetatorilor care au finalizat acest Rechizitoriu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.