Pe 29 iunie 2014, liderul acum defunctei organizaţii Statul Islamic în Irak şi Levant, Abu Bakr al-Baghdadi, anunţa crearea unui Stat Islamic, condus de el însuşi, proclamat “califul Ibrahim ibn Awwad”. Este vorba, scria presa internaţională, despre apariţia unui califat inspirat de Califatul Rashidun, instituit imediat după moartea profetului Mahommed.
Informaţia nu avea cum să fie o surpriză la Washington. Aceasta pentru că, în decembrie 2004, în timpul administraţiei Bush, National Intelligence Council a prezis că, în jurul anului 2020, în Orientul Mijlociu va apărea un “Nou Califat” care se va întinde din vestul bazinului mediteranean până în Asia Centrală şi chiar Asia de Sud-Est, eminţând democraţia şi valorile occidentale.
Scenariul apariţiei califatului a fost publicat într-un raport neclasificat al National Intelligence Council, intitulat “Cartografierea viitorului global”.
“Un Nou Califat este un exemplu despre cum mişcarea mondială alimentată de politica identităţii religioase radicale poate deveni o provocare la adresa normelor şi valorilor Vestului, care stau la baza sistemului mondial”, arată raportul citat.
Scenariul prezentat de NIC este unul pur fictiv, nu bazat pe informaţii concludente, şi pleacă de la o ipotetică scrisoare adresata unei rude de către un nepot al lui Oasma bin Laden, care cere constituirea unui asemenea califat. Acesta povesteşte despre strădaniile califului de a elibera de sub controlul regimurilor tradiţionale şi despre conflictul care apare în interiorul lumii muslulmane, dar şi între musulmani şi SUA, Europa, Rusia şi China. Sprijinul de care se bucură califul este unul relativ, însă întreaga lume suferă adevărate convulsii ca urmare a fiecărei acţiuni sau discurs al liderului musulman. Scenariul prezentat mai sus se încheie în momentul în care proclamatul calif reuşeşte să pună mâna pe un teritoriu considerabil, care a aparţinut în trecut altor califate.
Pornind de la acest scenariu ipotetic, raportul NIC trage următoarea concluzie:
“Nu este neapărat necesar ca un califat să aibă un mare succes pentru a reprezenta o provocare la adresa ordinii internaţionale. Acest scenariu subliniază accentuarea disputelor interculturale, care se vor intensifica pe măsura dezvoltării indentităţilor religioase.
Revoluţia IT va amplifica ciocnirea dintre Vest şi lumea musulmană.
Sprijinul pentru califat va varia în rândul musulmanilor de la regiune la regiune, iar ţările occidentale vor avea abordări diferite în combaterea sa. Musulmanii din regiunile care au beneficiat de pe urma globalizării, precum o parte a Asiei şi Europa, ar putea oscila între ideea unui califat spiritual şi avantajele lumii globalizate.
Proclamarea unui califat nu va diminua probabilitatea manifestării terorismului şi poate alimenta o nouă generaţie de terorişti care să-i atace pe cei care se opun califatului, fie în interiorul lumii musulmane, fie în exteriorul ei.”
Fostul vicepreşedinte american Dick Cheney pare să fi fost la fel de vizionar ca şi raportul de mai sus, când, în campania prezidenţială din 2004, a declarat: “Ei spun că vor sa recreeze ceva ce ar putea fi numit un califat de secol VII. Aşa era organizată lumea acum 1.200, 1.300 de ani, când musulmanii controlau, de fapt, totul din Portugalia şi Spania, în Vest, Mediterana şi Africa de Nord, Orientul Mijlociu până în Balcani, republicile din Asia Centrală, partea de sud a Rusiei, o bună parte din India şi Indonezia de azi. Într-un fel, controlau totul de la Bali şi Jakarta până la Madrid.”
Atât raportul menţionat, cât şi Dick Cheney vorbeau acum zece ani despre o regiune în care, în acest moment, SUA şi aliaţii lor occidentali sunt implicate într-o multitudine de operaţiuni militare şi de intelligence şi în care a fost proclamat, cu şase ani mai repede decât termenul 2020, un califat.
Este de remarcat predicţia foarte corectă a fostului vicepreşedinte american şi a raportului amintit, ceea ce demonstrează fie profesionalismul ridicat al intelligence-ului american, fie implicarea sa în modelarea Orientului Mijlociu, fie şi una, şi alta.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.