”Puterile mijlocii”, la ușa UE. O „a treia cale” între SUA și China

Președinta Comisiei Europene a surprins cu discursul său despre Starea Uniunii, pe 16 septembrie, când a lansat o ofertă Canadei – să devină primul „membru asociat” al UE. Anterior, premierul canadian Mark Carney declarase ca țara sa dorește ”o alianță unică” cu UE.

UE deschide o ușă care încă nu există

Imediat după discursul Ursulei von der Leyen, președinta Parlamentului European, Robert Metsola, a declarat că Australia și Noua Zeelandă ar putea urma calea Canadei, pentru a deveni ”membri asociați” ai UE. „Există țări cu care vrem să ne aprofundăm relația. Nu mă îndoiesc că acest lucru va include și alte țări, iar altele vor veni să ne bată la ușă… În astfel de vremuri de incertitudine, este important să ai prieteni”, a spus Metsola, pentru Euronews.

Semnalul din Australia pare pozitiv. „Suntem pe aceeași lungime de undă”, a declarat marți ministrul australian al Comerțului, Don Farrell, pentru Sydney Morning Herald, potrivit Reuters. „Vom urmări cu mare interes ceea ce face Carney.” Farrell nu a oferit alte detalii cu privire la forma pe care ar putea-o lua o astfel de relație cu UE. Ca și Canada, Australia încearcă să-și diversifice relațiile comerciale, după ce s-a confruntat cu tarife impuse de SUA pentru numeroase exporturi, în pofida alianței sale de securitate Washingtonul și a acordului de liber schimb încheiat cu SUA.

Canada, Australia și Noua Zeelandă nu ar fi singurele state care să ajungă într-o formă specială de asociere cu UE, a spus un oficial european, citat de Politico. Singapore și Japonia au fost și ele menționate la Bruxelles ca posibili viitori membri asociați.

De la Bruxelles, Cardiff, Edinburgh, Belfast, pana la Tokyo și Canberra, trecând prin Singapore, se pare că toată lumea este inspirată de discursul de la Davos al premierului Marc Carney despre importanța coalizării ”puterilor mijlocii” în momentul în care ordinea liberală bazată pe reguli dispare și de acțiunea sa precedent de riposta agresiv (Canada a fost singura țară în afară de China care a ales calea războiului tarifar) la războiul vamal declarat de administrația Trump.

Canada temperează entuziasmul Bruxellesului

Doar că, scrie Politico, citând surse de la Bruxelles, președinta Comisiei Europene a supralicitat tema apropierii Canadei de UE și în acest fel a creat o problemă diplomatică nu numai în relația cu Ottawa, ci și in interiorul UE. Ideea nu a fost prezentată statelor membre, inaintea discursului despre Starea Uniunii, spun patru diplomați europeni.

„Nu suntem încă acolo”, a declarat Jonathan Wilkinson, viitorul ambasador al Canadei pe lângă UE, în fața jurnaliștilor aflați la Strasbourg, întrebat despre statutul de membru asociat.

”Salutăm aceasta ambiție”, a spus premierul Canadei, în fata Parlamentului European, la o zi după propunerea surprinzătoare a lui von der Leyen. Carney a refuzat pomenească termenul ”membru asociat”. A vorbit doar despre cooperare în inteligența artificială, apărare, minerale rare, spațiu. În cadrul unei conferințe de presă după discurs, Carney a fost întrebat dacă poporul canadian va avea un cuvânt de spus în privința statutului de membru asociat. El a răspuns: „Desigur. Vor avea loc dezbateri și va exista un vot în Parlamentul Canadei, dar, în acest moment, acesta este doar începutul procesului”.

Statele UE nu au fost consultate

În UE, situația pare mai tensionată. Un diplomat a criticat vehement caracterul al propunerii lui von der Leyen pentru Canada. A calificat-o „periculoasă” și „neînțeleaptă”, subliniind că președinta nici măcar nu adusese în discuție ideea la un prânz recent cu ambasadorii statelor membre ale UE. Un alt diplomat a spus că versiunea discursului pe care guvernul său o primise în avans nu conținea expresia „statut de membru asociat”. Un alt diplomat a pus o altă problemă: „Nimeni nu știe cu adevărat ce înseamnă statutul de membru asociat”.

Un alt diplomat a subliniat că 10 state membre ale UE nici măcar nu au ratificat încă acordul de liber schimb al blocului cu Canada, CETA, semnat în urmă cu aproape un deceniu, în timp ce alte trei state nu au aprobat încă Acordul de parteneriat strategic. Un acord mai ambițios ar necesita, cel mai probabil, susținerea politică a guvernelor statelor membre ale UE. Guvernul Germaniei a adoptat un ton prudent. Purtătorul de cuvânt Stefan Kornelius a spus că Berlinul este deschis unor noi forme de parteneriat cu Canada, dar a adăugat că ideea de „membru asociat” trebuie analizată mai atent.

Ce ar însemna, de fapt, „membru asociat”?

Dacă o posibilă ”asociere” – nedefinită încă – cu Canada stârnește asemenea reacții, demersuri similare cu Australia sau Japonia ar fi mult mai dificile. Modelul ar putea porni de la relațiile UE cu Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein, care participă la piața unică, dar nu au drept de vot asupra legislației europene, pe carte trebuie însă să o respecte. Ar fi dispuse ”puteri mijlocii” care fac parte din G20 și nu au relații comerciale majore cu UE să se supună unor asemenea reguli?

UE și „puterile mijlocii” caută o a treia cale

O hartă a potențialilor candidați pentru statutul de ”membru asociat” al UE se suprapune peste cea a Acordului Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific (CPTPP). Aici întâlnim și Noua Zeelanda, și Australia, Japonia, Singapore și, de curând, Regatul Unit. În urmă cu un an, președinta von der Leyen spunea că UE și țările CPTPP trebuie să creeze o instituție globală alternativă la Organizația Mondială Comerțului, pentru a menține ordinea liberală bazată pe reguli. Între UE și Australia, Canada și Japonia exista acorduri de liber schimb în vigoare. UE si tarile din CPTPP sunt presate de SUA și de China, marii jucători din sistem. De aceea, au interesul comun să impună în reguli internaționale clare și un mecanism eficient de soluționare a disputelor comerciale.

Pentru asta nu este nevoie de asociere la UE. În urmă cu un an, Financial Times considera că inițiativa Ursulei von der Leyen este o acțiune individuală care probabil nu se va concretiza. Acum, von der Leyen, plusează cu ideea asocierii Canadei (și nu numai) la UE. Principalul obstacol este reticența unor state europene de a provoca administrația Trump prin promovarea comerțului liber, a multilateralismului și a OMC, instituție privită critic de președintele SUA.

Liberul schimb, testul cel mai dificil

Apoi, principiile comune nu sunt suficiente atunci când statele se tem de efectele liberalizării comerțului. Acordul UE-Mercosur este un exemplu. După peste 20 de ani de negocieri, ratificarea sa a întâmpinat opoziția fermierilor europeni, preocupați de concurența suplimentară. Un acord cu CPTPP ar putea genera tensiuni similare în rândul producătorilor și angajaților europeni. Țările din CPTPP, inclusiv Canada CPTPP nu au legislații puternice în domenii de interes pentru UE, precum schimbările climatice și tehnologiile digitale. În chestiunea tranziției către emisii net zero, CPTPP pare mult depășit de UE. Sunt câteva motive pentru care asocierea sub o forma sau alta la UE este o supralicitare.

De Barack Obama, la un nou parteneriat occidental

Rămâne însă proiectul unei vaste zone de liber schimb și de cooperare în inteligența artificială, tehnologie și alte domenii cu aplicabilitate militară. În timpul celui de-al doilea mandat al administrației Obama, SUA și UE au negociat ceea ce trebuia să fie cea mai mare zonă de liber schimb din lume. Se numea Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții, o idee lansată de către cancelarul Angela Merkel și președintele George W. Bush. Negocierile s-au blocat. Europa a refuzat transplantarea dreptului american al afacerilor și al organizării muncii pe vechiul continent.

Anterior, la mijlocul anilor 2000, SUA au negociat cu statele pacifice Acordul de Parteneriat Transpacific. SUA s-au retras din acest acord de liber schimb, în 2017, la începutul primului mandat Donald Trump. Țările ramase au pus bazele Acordului Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific de mai sus. Parteneriatul Transpacific si proiectul celui Transatlantic sunt expresia lumii liberale bazate pe reguli, cea despre care premierul Canadei spune că se prăbușește. Resuscitarea lor este o încercare a ”puterilor mijlocii” de a căuta o a treia cale între SUA și China. Aceasta este calea pe care vor să o indice UE și Canada. Președinta Comisiei Europene propune asocierea la UE a unor puteri medii. Premierul Canadei, fost guvernator a doua bănci naționale (Banca Canadei și Banca Angliei), este însă mult mai prudent.

”Cine v-a dat mandat pentru asta?” Reacții europene la discursul lui von der Leyen