Putin, un fel de Dragnia Mondialu’

Discursul de luni seara al lui Vladimir Putin a fost prea lung pentru o lume obișnuită să se exprime în consoane și onomatopee, pe twitter sau FB. Esențele se consumă în cantități mici. Iohannis, de pildă, a rezolvat totul în 3 fraze pe twitter, pe când lui Putin i-a trebuit aproape o oră să spună ce are în cap. Iohannis a dat esența situației, făcând doar copy paste de pe un text al Ursulei von der Leyen. Pe când Putin vorbea despre tot felul de lucruri care sunt de neînțeles prin New Europa – națiune, istorie, patriotism, suveranitate și altele asemenea…Îi înțeleg pe detractorii lui Putin, este obositor să urmărești un astfel de discurs, darmite să-l mai și pricepi.

La un moment dat, liderul de la Kremlin pune reflectorul în ochii celor care pot avea răspunderi pentru starea actuală a Ucrainei: „Ucraina a fost dusă la nivelul de colonie. Și-a pierdut caracterul național și este dusă către deznaționalizarea totală a țării”. Diagnosticul ni se pare cunoscut.

Și mai departe: „Țara este destrămată, aproape 6 milioane de ucraineni au fost nevoiți să plece afară pe locuri de muncă necalificate. În pandemie au plecat 60.000 de doctori și asistente. Oamenii literalmente supraviețuiesc. Au distrus construcția de nave și aviație – și cu ele se mândrea întregul URSS. Din 2016, (uzina) Antonov nu a făcut niciun avion. Infrastructura de transport de gaze făcută de URSS este atât de proastă încât e un adevărat pericol. Prăbușirea economiei ucrainene este acompaniată de o sărăcie generală și este coordonată de o grămadă de consilieri străini. Aceștia influențează toate domeniile, de la guvernare până la primărie. Nu există judecători independenți. Le-au dat drept străinilor pentru a decide componența CSM. Biroul anticorupție, etc sunt coordonate direct de ambasada SUA. Corupția înflorește la fel”. Parcă pe undeva am mai întâlnit o descriere similară.

Independente de 8 ani

Ce nu s-a prea spus în comentariile de lapidare a lui Putin este că respectivele republici populare autonome, Donețk și Lugansk, s-au autoproclamat independente încă din 15 și respectiv 12 mai 2014. Ceea ce s-a petrecut acum este doar recunoașterea de către Rusia a existenței acestor două entități statale, autoproclamate cu 8 ani în urmă.

Donețk și Lugansk s-au declarat republici independente în baza unor referendumuri în rândul populației din zonele respective. Un anume tip de propagandă le numește „așa-zise referendumuri”.

Similar e cazul Crimeei, care, până la referendumul din 16 martie 2014, era organizată administrativ sub denumirea de Republica Autonomă Crimeea. La acea dată a fost organizat un referendum pe tema alipirii sau nu a acestei republici la Federația Rusă. Rezultatele oficiale arată că 95% din participanții la scrutin au votat în favoarea acestei alipiri. Totuși, legitimitatea referendumului nu a fost recunoscută de Ucraina și de comunitatea internațională, iar corul UE, G7, OSCE, NATO și ONU consideră evenimentul drept o anexare ilegală.

Procesele de consultare a populației din cele 3 zone ucrainiene sunt consecința directă a politicii radical-extremiste pe care au adoptat-o politicienii Euromaidan-ului de îndată ce au obținut puterea prin forță, cu larga susținere a occidentului. Una dintre legile adoptate de aceștia și care au detonat stabilitatea Ucrainei a fost cea din 23 februarie 2014 prin care drepturile tuturor cetățenilor de altă naționalitate care locuiau pe teritoriul Ucrainei au fost spulberate. Ținta legii o constituiau cetățenii de origine rusă, dar efectele s-au răsfrânt și asupra românilor din Bucovina de Nord și Cernăuți și a maghiarilor din Transcarpatia.

Un alt fapt cert este că în zonele respective populația majoritară este de origine rusă, aceasta fiind direct și agresiv afectată de legislația antiminorități impusă de puterea Euromaidan. În aceste condiții, recurgerea la referendum a fost o soluție în disperare de cauză, iar rezultatele copleșitoare ale votului n-au surprins pe nimeni, legitimând prin voință populară fuga de sub autoritatea puterii abuzive de la Kiev sub fusta primitoare a Maicii Rusia.

Principiul lui Woodrow Wilson

Referendumurile („așa-zisele”, după cum spun unii) din Ucraina aduc în prim-plan necesitatea unui răspuns la întrebarea de neocolit dacă principiul autodeterminării națiunilor sau a popoarelor mai este aplicabil sau nu în lumea contemporană. Acest principiu este proclamat în Carta ONU, care urmărește „dezvoltarea relațiilor de prietenie între națiuni bazate pe respectarea principiului egalității de drepturi și a autodeterminării popoarelor”.

Conceptul a fost exprimat pentru prima dată în anii 1860. În timpul și după Primul Război Mondial, principiul a fost încurajat atât de Vladimir Ilici Lenin, cât și de președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson. După prezentarea în sesiunea comună a Congresului a discursului celor 14 Puncte (8 ianuarie 1918), pe 11 februarie 1918, Wilson a declarat: „Aspirațiile naționale trebuie respectate; oamenii pot fi acum dominați și guvernați numai de consimțământul lor. Autodeterminarea nu este o simplă expresie; este un principiu imperativ al acțiunii”. Aplicarea acestui principiu a permis soluționarea marilor probleme administrativ-teritoriale rezultate în urma dezmembrării celor trei mari imperii – țarist, habsburgic și otoman – odată cu sfârșitul primului război mondial. Schematic vorbind, principiul Wilson este cel care a permis inclusiv făurirea României Mari, prin Marea Adunare Populară de la Alba Iulia, la care au participat reprezentați din toate zonele Transilvaniei, sub sloganul „Vrem să ne unim cu țara!”.

În perioada celui de-al doilea război mondial principiul a fost inclus în Carta Atlanticului, semnată la 14 august 1941, de Franklin Delano Roosevelt, președintele Statelor Unite, și Winston Churchill, prim-ministru al Regatului Unit.

Ghiocei pentru toate anotimpurile

Reacțiile României la evenimentele din zona Ucrainei sunt, ca de obicei, mimetice și periferice. Ai noștri ca brazii (unui spun ca dulapul) cu mucii pe piept sunt înțepeniți de ani buni în poziția clasică a ghiocelului. Iohannis a scris pe twitter trei fraze, care și acelea repetă mesajul Ursulei von der Leyen. Ca să nu greșească vreo nuanță. Nici măcar în această situație critică, ocupantul funcției de președinte al României n-a avut nici un cuvânt de spus despre românii care viețuiesc în Ucraina.

Legea ucrainiană dată de politicienii „euromaidanezi” în 23 februarie 2014 țintea minoritatea rusă, dar a afectat toate celelalte minorități, între care românii și maghiarii. Ungaria a găsit acum momentul să sancționeze acest lucru, adică să-i plătească Ucrainei cu aceeași monedă. Ministrul ungar de Externe declara acum o lună că țara sa nu va lua parte la nicio acțiune – politică, economică sau militară – în apărarea Ucrainei până când maghiarilor din Transcarpatia nu li se vor restabili drepturi democratice la standardele europene. „Ungaria nu va sprijini Ucraina în actualul conflict al acesteia cu Rusia atât timp cât Kievul continuă să priveze minoritatea maghiară de drepturile ei”, afirma Peter Szijjarto. Acesta a mai făcut o declarație subtilă, proprie unui om nu doar inteligent, ci și patriot: Ungaria nu va accepta trupe suplimentare pe teritoriul său „pentru că deja avem trupe NATO pe teritoriul țării noastre, adică armata Ungariei și forțele armate ungare. Ele sunt în formă pentru a garanta securitatea țării. Nu avem nevoie de trupe suplimentare pe teritoriul Ungariei”, spunea ministrul ungar de Externe.

Iohannis n-a fost niciodată la Cernăuți, iar despre drepturile ce le-au fost anulate celor peste 500.000 de români ce locuiesc pe teritoriul Ucrainei – mucles tot mandatul…În condițiile actualelor tensiuni, MAE român a dat ordinul de luptă, „Fugiți, bă!”.

Guvernul a pregătit tone de Faringosept și Paracetamol și altele asemenea pentru ucrainienii virusați de ideile lui Putin sau care vor fi răniți de tancurile acestuia. Vasile Dîncu, ministrul Apărării, a declarat, marți, că România este pregătită să primească „peste 500.000 de refugiați din Ucraina” și că există „un plan pregătit în toate marile orașe, în vecinătatea granițelor”. Nu știm să se fi discutat în parlament un astfel de „plan pregătit”, dar să nu ne împiedicăm de fleacuri când purceaua păcii e moartă în cotețul Kievului.

Urmează „mama sancțiunilor”

Agitație mare în Europa și SUA pentru lista sancțiunilor la adresa Rusiei. Casa Albă a anunțat încă de luni seara o sancțiune de stă mâța în coadă: printr-un decret al președintelui Biden „se va interzice orice nouă investiție, schimb comercial sau finanțare a cetățenilor americani spre, dinspre sau în aceste regiuni pro-ruse (Donețk și Lugansk)”, a informat purtătoarea de cuvânt Jen Psaki. Adică restricțiile se referă doar la zona Donbas, unde probabil era mare înghesuială de investitori americani, nu și la Federația Rusă în ansamblu!

Președinta CE, Ursula von der Leyen, a precizat că sancțiunile nu vor fi impuse decât după o eventuală invazie. „Trebuie să dăm întotdeauna Rusiei o șansă de a reveni la diplomație și la masa negocierilor. Această fereastră este încă deschisă”, a spus, luni seara, von der Leyen.

Cancelarul german Olaf Scholz a fost ceva mai practic. Știind că lumea e cu ochii pe ce va face Germania cu Nord Stream 2, Scholz a anunțat, marți, că procesul de aprobare a gazoductului care ocolește Ucraina și Polonia a fost oprit.„Sună tehnic, dar este pasul administrativ necesar, astfel încât să nu existe o autorizare a conductei și fără această certificare, Nord Stream 2 nu poate deveni operațional”, a anunțat cancelarul german.

În replică, într-un mesaj postat pe Twitter, fostul președinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, amenință Europa cu prețuri de 2.000 de euro pentru o mie de metri cubi de gaz. „Cancelarul german Olaf Scholz a dat instrucțiuni să se oprească certificarea gazoductului Nord Stream 2. Bine. Bun venit într-o lume nouă în care europenii vor plăti în curând 2.000 de euro pentru o mie de metri cubi de gaz”, a transmis Medvedev, care este vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei.

Prețul gazului a crescut deja cu 10%, după anunțul cancelarului german și a ajuns la 900 de dolari pentru mia de metri cubi.

Refuzul gazelor din Rusia de către UE pare a fi mai degrabă o favoare, decât o sancțiune. Și asta deoarece China, având semnat un amplu tratat de colaborare comercială cu Federația Rusă, abia așteaptă oi majorare a livrărilor de gaze rusești, având o nevoie acută de energie care să-i susțină boom-ul economic.

De altfel, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a luat marți peste picior aliații din Occident, arătând că eventualele sancțiuni impuse de țările UE și NATO nu vor avea efect asupra Rusiei. „Colegii noștri europeni, americani și britanici nu se vor calma până nu vor epuiza toate posibilitățile pentru așa-numita pedepsire a Rusiei. Ne amenință cu toate tipurile de sancțiuni sau, cum spun ei acum, cu mama sancțiunilor. Ei bine, ne-am obișnuit cu asta. Știm că sancțiunile vor fi impuse oricum, în orice situație. Cu sau fără motiv”, a declarat Lavrov pentru Reuters, potrivit The Guardian.

Rusia contraatacă cu prețul lemnului

În timp ce prin Occident se fac și se refac tot felul de liste cu sancțiuni împotriva Rusiei, pe teren lucrurile stau exact pe dos, în sensul că UE și SUA se află ele însele sub un soi de sancțiuni din partea Moscovei. De la sfârșitul lui ianuarie a.c., Rusia a crescut de 5 ori taxele pentru exporturile de lemn, care au ajuns până la 80%. Totodată, de la aceeași dată, Rusia a redus numărul de puncte de trecere a frontierei care gestionează exporturile de lemn către UE de la peste 30 la un singur punct (Luttya, în Finlanda).

Restricţiile impuse de Rusia sunt extrem de dăunătoare pentru industria de prelucrare a lemnului din UE, care se bazează pe exporturile din Rusia, şi creează o incertitudine semnificativă pe piaţa mondială a lemnului. În SUA, criza de lemn pentru construcţii este atât de mare încât preţul cherestelei a crescut cu 300%. Efectele se vor simţi în întreaga lume, dar în special în Europa. Scumpirea lemnului a adăugat un cost suplimentar mediu de peste 24.000 de dolari la preţul unei locuinţe noi.

Johnson dă în bară cu o bancă

Hodoronc-tronc, premierul britanic Boris Johnson a cerut marți UEFA, organizația care guvernează fotbalul european, să mute finala Champions League programată pe 28 mai la Sankt Petersburg.

De asemenea, guvernul britanic a instituit sancţiuni împotriva a cinci bănci ruseşti. Printre acestea se numără şi Banca Rossiya, despre care guvernul de la Londra spune că este „deţinută de o elită a miliardarilor ruşi care au legături directe cu Putin”. Dar adresa băncii era din Moscova și aparținea de fapt Băncii Centrale a Rusiei, cunoscută în Rusia şi ca ”Banca Rossiya” – bancă nevizată pentru sancțiuni.Banca privată Rossiya îşi are sediul principal în oraşul Sankt Petersburg.

Premierul britanic a anunțat că sancționează „și trei persoane cu averi foarte mari: Gennady Timchenko, Boris Rotenberg și Igor Rotenberg”. „Orice bunuri pe care le dețin aceștia în Regatul Unit vor fi înghețate, persoanelor în cauză li se va interzice să călătorească aici și le vom interzice tuturor persoanelor și entităților din Regatul Unit să aibă vreo relație cu ei”, a mai spus premierul britanic. Patronul lui Chelsea nu e pe lista neagră probabil pentru că pe Johnosn îl pasionează fotbalul, cum s-a văzut.

Rusofobia face bani buni

Liderul de la Kremlin este deja pus la zid peste tot în lume. Un fel de furtună Eunice, cu epitete, amenințări, dezavuări și altele asemenea s-a stârnit din toate direcțiile împotriva liderului de la Kremlin. Palatul Elysee consideră că Vladimir Putin se află într-un „un fel de derivă ideologică”, discursul său de luni combinând consideraţii „rigide şi paranoice”. Propaganda militaristă din România ține hangul. Rusofobia este o industrie care produce bani frumoși și acces privilegiat la chiftelele calde de prin ambasade importante.

Războiul propriu-zis cu Ucraina n-a început, dar, pentru jurnaliștii cu praf de stele pe umeri, Putin deja l-a pierdut. Propaganda l-a făcut praf. Putin? Un fleac, l-am ciuruit.

Păstrez toate proporțiile posibile și necesare, dar atmosfera negativă creată împotriva lui Putin seamănă izbitor cu ceea ce s-a petrecut nu demult cu demonizarea lui Dragnea. Diferențele de miză, de anvergură și de motivație sunt, desigur, imense, dar aerul este la fel de irespirabil și atmosfera la fel de toxică. Pentru propaganda cu epoleți din România, Putin este un fel de „Dragnia Mondialu”.

Un agent de influență al unor cercuri militariste, care lucrează fără acoperire la Antena 3, spumega de furie la adresa prestației lui Putin din timpul ședinței Consiliului rus de Securitate, ca și cum acest lucru l-ar fi vizat personal. Îl deranja la Putin că „avea buzele vinete și ochii sticloși”…Dacă ar fi putut, cred că „jurnalistul” respectiv l-ar fi scuipat pe Putin între ochi, așa de hotărât era să-și arate angajamentul (și aranjamentul) față de superiorii săi.

Sondatorul național n-a ratat ocazia și a ieșit la țanc cu un sondaj din care rezultă, ce să vezi?, că 61% dintre români ar fi de acord să primească refugiați ucrainieni. Nu se știe dacă le pot asigura căldură și apă caldă, bașca foc la butelie ca să-și fiarbă ceaiul. Și mai rezultă din sondaj că 48% dintre români cred că toate partidele românești sunt infiltrate de agenți ruși, medalie de aur având, desigur AUR.

Sondatorul n-a pus însă și o întrebare despre care partide ar fi infiltrate cu agenți americani, francezi, bruxelezi ș.a.m.d. Sau ăștia „nu se pune”, că „e democrați”?…

Rusofobia este un sport la mare modă. Îl practică până și acest bec fără filament care conduce ministerul Energiei și care, de la tribuna Parlamentului, trimitea zeflemitor un deputat din opoziție să-i ceară lui Putin să ieftinească gazul. El fiind ministrul care are în subordine companii care vând românilor gazul produs în țară mai scump decât cel importat de la ruși.

Occidentului i s-a pus o oglindă în față

Întrebarea care se pune este dacă Occidentul este preocupat cu adevărat de situația celor 4 milioane de ruși care locuiesc în Donbas (pe 17.000 km pătrați) și care și-au proclamat independența față de Kiev încă de acum 8 ani, sau, mai degrabă este ofuscat de portretul făcut de Putin efectelor pe care asocierea Ucrainei cu birocrația bruxeleză le-a avut asupra stării populației de rând.

Și-ar mai fi o întrebare: Occidentul, în sens generic, în frunte cu dna Nuland (multă vreme guvernator de Kiev) și dl.Biden Jr., n-are nicio răspundere pentru situația creată în Ucraina în ultimii 20 de ani?

.