Drepturile omului occidental sunt inacceptabile pentru clerul ortodox. Democraţia de tip Westminster şi autonomia individului sunt păcate, pentru că preamăresc egoismul şi pun la îndoială atotputernicia Celui de Sus asupra vieţii. Contractul, concurenţa, motorul vieţii economice moderne, lezează dragostea dintre fraţi, sunt păcate. Bisericile ortodoxe, în primul rând clerul pravoslavnic, sunt din punct de vedere sociologic etno-religii creştinizate, care celebrează unitatea de nezdruncinat dintre neam, rit şi glia strămoşească.
Cine nu-i ortodox nu-i român (!), spunea Nae Ionescu, ideologul Legiunii Arhanghelului Mihail. Ortodoxo-comuniştii au fost mai consecvenţi, au lichidat Biserica unită cu Roma din Transilvania şi au reorientat cu baioneta 2.000 de biserici spre Moscova. O revenire la normalitate e mai dificilă decât s-a crezut.
În războiul religios al iugoslavilor, clerul sârb îndemna la lupta împotriva catolicilor şi musulmanilor. Aşa au venit la luptă şi sute de tineri greci şi rusi. Şi fără un apel, la anexarea Crimeii au venit şi volutarii sârbi. Armata Ortodoxă din Ucraina de est luptă acum împotriva catolicilor (fasciştilor?!) din vest. Război Rece, religios. La comemorarea a o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial Chestiunea Orientală e din nou la ordinea zilei.
În 1914 expansiunea austriecilor catolici spre sârbi, alianţa turco-germană (calea ferată spre Bagdad) erau inacceptabile atât pentru panslavism, panortodoxism, cât şi pentru interesele anglo-franceze. Ocuparea Constantinopolului de către ruşi era indiscutabilă!
Cine moşteneşte Imperiul Roman de Răsărit, Bizantin, Otoman? Această Chestiune se pune din anul 1774, când ţarul rus din a treia Romă devenea patronul ortodocşilor din Imperiul turco-musulman. El se consideră şi astăzi succesorul sultanilor. Occidentalii vor refacerea unităţii creştine, nu amânarea ei, cum se pare că vor pravoslavnicii. Fericitul papă Ioan Paul II nu a fost primit la Moscova sau Belgrad, iar la Bucureşti oferta sa de dialog e şi azi neglijată cu consecinţe grave pentru cea mai săracă ţară din UE.
Conflicte religioase au generat războaie mondiale. Anglo-saxonii sunt mereu învingători şi azi jandarm mondial. A urmat apoi un Război Rece religios între ortodoxo-comunişti şi occidentali. Dacă până în 1989 exista totuşi speranţa refacerii unităţii creştine la demontarea Cortinei de Fier şi rezolvării implicite a Chestiunii Orientale, din acest an, se pare că totul o ia de la început.
Rusia lui Vladimir Putin, urmaşul împăraţilor romani de răsărit, sultanilor, intervine în razboiul din Siria, anexează Crimeea, sprijină Armata Ortodoxă, începe un război vamal. Toate acestea readuc în mod paradoxal în conştiinţa tuturora imperativul refacerii unităţii creştine. Occidentalii, ca de obicei, au interese divergente până ajunge funia la par. Până atunci musulmanii profită de dihonia din lumea creştină şi aspiră la refacerea Califatului, a Imperiului islamic. Tema merită toată atenţia, dar ar depăşi cadrul acestor câteva remarci pe marginea conflictului religios al creştinilor în vederea refacerii unităţii.
Toată speranţa lumii creştine, care s-a transformat într-o lehamite generală după anul de graţie 1989, se pune acuma şi în est şi vest în Marele şi Sfântul Sinod Panortodox de la Constantinopol/Istanbul 2016. Concepţia după care religiile sunt paşnice este un aspect al ipocriziei anglo-mozaice, „Political Correctness”, sau al ateismului primitiv şi psiho-speculaţiilor de tot felul.
Partea pozitivă a vremurilor noastre este legată de existenţa unui armament nuclear sofisticat, care face un război al marilor puteri, ca în secolele trecute, greu de imaginat. Pe de altă parte, până la refacerea unităţii creştine, conflictele religiose locale vor fi la ordinea zilei între: israeliţi-palestinieni; sunniţi-şiiţi; catolici-ortodocşi; catolici-musulmani; budişti-musulmani; confucianişti-tibetani-musulmani; hinduşi-musulmani etc.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.