RCA – o poveste de succes

Parlamentul a demarat procedura de demitere a şefului ASF, Mişu Negriţoiu. Acesta a ajuns preşedintele instituţiei la 1 aprilie 2014, cu sprijinul PSD, care a votat masiv în Parlament numirea sa.

Acum, procedura de demitere a fost iniţiată de liberali, deputatul Andreea Paul fiind cea care a propus în Comisia economică declanşarea acestui proces.

PSD nu a ratat nici el ocazia de a-şi face puţină campanie şi pe acest subiect susținând şi el demiterea lui Negriţoiu şi a întregii conduceri a instituţiei.

Toată lumea e nemulţumită, dar nu chiar toată…

Decizia PSD vine după ce Negriţoiu a devenit unul dintre cele mai odioase personaje ale ultimelor luni după ce a reuşit să mărească nejustificat preţul asigurărilor, în special al poliţelor RCA.

”S-a ajuns astăzi ca toată lumea să fie nemulţumită: clienţii, firmele de asigurări, doar dumneavoastră sunteţi mulţumit se pare de ceea ce se întâmplă în domeniul asigurărilor. Nu se mai poate aşa, sunteţi complet depăşit de situaţie şi de importanţa funcţiei pe care o aveţi. E un dezastru. Nu faceţi decât să astupaţi o groapă făcând una mai mare”, a declarat preşedintele Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare din Camera Deputaţilor, Mihai Tudose, care i-a cerut lui Mişu Negriţoiu să-şi dea demisia.

Practic, toţi membrii comisiei au cerut demisia lui Negriţoiu, chiar şi reprezentanţii minorităţilor. ”Niciodată nu am ajuns în astfel de situaţie, să fim nevoiţi să cerem demisia preşedintelui ASF. Colegial, amical, v-aş sfătui… daţi-vă demisia de onoare şi nu vă lăsaţi în această situaţie foarte grea de a fi demis de Parlament. Cred eu că e mai bine să vă daţi demisia”, a declarat şi deputatul minorităţilor, Aurel Vainer.
Deşi trebuia să se prezinte luni în faţa membrilor comisiilor parlamentare, Negriţoiu a refuzat să vină şi a trimis o scrisoare către preşedintele Camerei Deputaţilor în care afirmă că o demitere a sa ar fi ilegală ”revocarea unui membru al conducerii ASF nu este legal posibilă, atât timp cât acesta continuă să îndeplinească condiţiile care au stat la baza numirii sale, orice hotărâre în sens contrar fiind abuzivă, făcută în frauda legii şi, deci, lovită de nulitate, urmând să fie desfiinţată ca atare de instanţele şi autorităţile competente”, a mai spus preşedintele ASF.

Chiar dacă a fost chemat de trei ori în faţa Parlamentului, care i-a cerut explicaţii pentru măsurile luate în calitatea sa de arbitru al pieţei asigurărilor, preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară, Mişu Negriţoiu, consideră că, în România, nu e o nicio criză a asigurărilor, ba chiar la nivel extern este considerată o ”poveste de succes”.

Aşa şi este, doar că succesul îl vizează probail exclusiv pe Negriţoiu şi câteva din marile multinaţionale de asigurări care controlează piaţa din România.

Câteva dintre reperele acestui succes realizat în doi ani şi ceva de mandat: bulversarea reglementărilor pentru piaţa de asigurări, două falimente ale unor societăţi de asigurări cu capital românesc, creşterea tendinţei de concentare a pieţei şi generarea efectului de umbrelă care a generat creşterea uriaşă a preţurilor pentru asigurările obligatorii de răspundere civilă auto şi diminuarea drastică a celorlalte categorii de asigurări.

O ”poveste de succes” terifiantă

ASF schimbă regulile pe piaţa de asigurări prin introducerea de la 1 ianuarie 2016 a regimului de Solvabilitate 2, care spre deosebire de cel anterior, Solvabilitate 1, presupune o abordare prospectivă a riscurilor asumate de asigurator.

Mai exact, alocarea de capital pentru ca fiecare asigurator să poată fi considerat solvabil se face după adunarea tuturor riscurilor la care ar fi posibil să fie supusă o firmă de asigurări. Până aici nimic rău, chiar dacă acest regim de solvabilitate este aplicat doar în puţine state din UE şi deloc în SUA, deoarece este extrem de drastic şi de cele mai multe ori nejustificat pentru jucătorii de pe piaţă, dar să zicem că s-a dorit realizarea unei pieţe sigure.

După intrarea în vigoare a acestui sistem care a avut o perioadă de implementare de cinci ani, în mod curios, în martie 2016, Negriţoiu determină ASF să emită o normă care prelungeşte perioada în care un asigurator poate să se raporteze la regimul de Solvabilitate1.

Astfel, ”în scopuri statistice şi de supraveghere”, cum suna norma nr. 21/2016, ASF combina 2 regimuri de solvabilitate pentru a putea controla piaţa după cum doreşte, când ţinând cont de regimul 1, când de 2. În acest mod, şeful ASF a putut utiliza în fiecare caz în parte indicatorii economici din fiecare regim după bunul său plac chiar dacă, fundamental, cele doua regimuri sunt complet diferite, iar combinarea unor indicatori economici din cele două regimuri este departe de orice logică economică. Nu este însă departe de logica după care acţionează preşedintele ASF.

Aceasta normă s-a născut după ”consultarea” UNSAR, care este Asociaţia Profesională a Asiguratorilor, dominată însă, ca şi piaţa de profil, de multinaţionalele austriece.

Surse din piaţă susţin că cele mai mari dintre acestea ar fi încurajat apariţia normei nr.21/2016 pentru că au preferat să nu fie judecate după regimul de Solvabilitate 2 şi pentru a da posibilitatea ASF să judece asiguratorii indezirabili cu orice instrumente posibile şi chiar cu o combinaţie a instrumentelor din cele 2 regimuri de solvabiliate pentru a-i elimina de pe piaţă.

Ipoteza susţinerii multinaţionalelor este întărită şi de faptul că Departamentul de Supraveghere şi Control din cadrul ASF nu are capacitatea de supraveghere pe noul regim de solvabilitate. Angajaţii respectivului departament au susţinut prelungirea sistemului de raportări pe regimul Solvabilitate 1pentru că altfel nu ar mai avea obiectul muncii, deoarece rapoartele pe S2 sunt transmise pentru interpretare şi analiză doar la Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale.

Această incapacitate instituţională generează o încălcare a dreptului suveran de supraveghere a unei pieţe naţionale şi pune sub semnul întrebării chiar existenţa ASF.

Despre falimente, concurenţă şi avantaje

Ultimii ani au înregistrat două falimente răsunătoare pe piaţa de asigurări. Astra şi Carpatica, ambele societăţi de asigurări cu capital românesc. În ambele cazuri au existat oferte de cumpărare ale celor două societăţi, dar ASF-ul condus de Negriţoiu a preferat falimentul.

În folosul cui? Al societăţilor rămase pe piaţă care nu s-au înghesuit să cumpere portofoliul celor de la cele două societăţi. Nu au dorit să-l achiziţioneze pentru că un simplu calcul matematic demonstrează că e mai ieftin să lase Fondul de Garantare să achite despăgubirile şi să preia, în maximum 1 an, un portofoliu curat, la prime de asigurare mult mai mari. Astfel asiguratorii cu capital străin s-au trezit, în numai un an, cu un suprlus de aproape 50% din piaţa de asigurări. Gratis.

Tendinţa concentrării de pe piaţa asigurărilor obligatorii este constatată şi de Consiliul Concurenţei, care în ultimul său raport afirmă că numărul de asigurători RCA scade, în ultimii 5 ani, de la 17 la 9 societăţi autorizate, iar ”o tendinţă evidentă de creştere, decât în a doua parte a perioadei analizate”. Adică de când la conducerea ASF este Mişu Negriţoiu.

În ceea ce priveşte concurenţa pe piaţă, Consiliul constată că ”primii şapte jucători activi controlează peste 90% din totalul subscrierilor începând cu iunie 2015”.

Concluzia: ”segmentul asigurărilor obligatorii RCA pare să prezinte anumite trăsături oligopoliste. Aceste trăsături sunt oarecum atenuate în evaluarea gradului de concentrare prin intermediul HHI, datorită valorilor efective ale cotelor de piaţă înregistrate de asigurători. Astfel, în evaluarea puterii de piaţă prin prisma subscrierilor, primii trei concurenţi au cote de piaţă relativ apropiate, aceeaşi situaţie întâlnindu-se şi în cazul următorilor trei asigurători”, se specifică în raportul Anual al Consiliului Concureţei.

Dintre primii trei, primii doi jucători de pe piaţă, Asirom şi Omniasig, aparţin aceluiaşi grup Vienna Insurance Group, iar dintre cele 9 societaţi autorizate să vândă RCA, 5 sunt austriece şi una singură românească.

Cine este şeful ASF

Mişu Negriţoiu a negat de fiecare dată orice legătură cu fosta securitate sau cu vreun serviciu de informaţii.

Cu toate acestea, cariera sa arată aşa…

”După absolvirea facultăţii, lucrează între anii 1973-1990 ca economist în comerţul exterior la ILEXIM, Arpimex şi Ministerul Comerţului Exterior. Repartizat iniţial la ILEXIM, o întreprindere care exporta mic mobilier şi artizanat mai ales în Germania, a avut prilejul să călătorească în străinătate”, după cum a scris chiar el despre el pe Wikipedia.

De aici se transferă la Departamentul de Analiză economică de la Ministerul Comerţului Exterior, de unde este numit în anul 1982 ca înlocuitor temporar al şefului Agenţiei economice româneşti din New York, apoi al şefului Biroului comercial din Los Angeles. Aici ajunge în 1984 ataşat olimpic al României la Jocurile Olimpice de Vară.

După revenirea în ţară, susţine un examen de promovare pentru rangul de consilier II, după care obţine o bursă GATT de patru luni la Geneva.

În anul 1985, este numit în funcţia de director la întreprinderea Arpexim, care se ocupă cu exportul şi importul de pielărie şi încălţăminte, a fost înlocuit din funcţia după o perioadă scurtă, apoi reinstalat imediat după 22 decembrie 1989 de comitetul revoluţionar din întreprindere.

Dar nu stă mult în acestă funcţie căci în martie 1990 se întoarce în SUA ca şef al Secţiei economice de la New York a Ambasadei României în SUA, apoi în perioada 18 octombrie 1990 – 19 noiembrie 1992 îndeplineşte funcţia de preşedinte (cu rang de secretar de stat) al Agenţiei Române de Promovare a Investiţiilor Străine şi Asistenţei Economice din Străinătate. A fost membru al PSD.

Între 19 noiembrie 1992 – 27 august 1993 a ocupat funcţia de preşedinte al Consiliului de Coordonare, Strategie şi Reformă.

Refuzul de a demisiona de la ASF nu e prima ispravă de acest gen pentru Mişu Negriţoiu. Războiul său cu lumea rea fiind mai vechi. Iată cum se laudă pe Wikipedia:

”Metodic si eficient, pune in functiune mecanismul de coordonare al politicilor ministerelor, dar autoritatea, competenta si determinarea presedintelui consiliului sunt văzute cu ochi răi de unii, o parte a presei incepand sa vorbeasca de un „guvern bicefal’”. Din această poziţie este totuşi obligat să demisioneze, dar pentru a nu rămâne pe dinafară este numit de Ion Iliescu consilier prezidenţial pentru probleme economice şi de reformă (cu rang de ministru) şi coordonator al Grupului Consultativ pe probleme economico-sociale pe lângă Preşedintele României.

În 1997 demisionează din parlament pentru un loc mai călduţ. Devine corporate finace manager la banca anglo-olandeză ING Barings, cu funcţia de corporate finance manager. Aici urcă în funcţie până devine director general al băncii în 2006. Rezultate notabile au fost achiziţionarea cel puţin ciudată a sediului general din Kiseleff şi reuşita de a băga banca ING într-o dispută internaţională, după ce SUA au impus sancţiuni băncii olandeze pentru efectuarea unor operaţiuni ilegale prin sucursala din România.

Negriţoiu a negat însă că ar exista vreo legătură între plecarea sa de la ING în 2012 şi sancţiunile americanilor.

În perioada când era încă la bancă, numele lui Mişu Negriţoiu a fost legat şi de un accident auto mortal. În noiembrie 2008, un bătrân şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină în Turnu Măgurele.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.