Reeducarea lui Herr Jourdain

Iohannis a declarat obsesiv, peste tot în țară, că el nu se află în campanie electorală, ci într-un război pentru a învinge definitiv PSD. În replică, într-o recentă emisiune televizată, Lia Olguţa Vasilescu a afirmat că aceste declarații repetate ale lui Iohannis arată că acesta „deja se şi vede şef de lagăr de concentrare şi toţi PSD-iştii băgaţi acolo la reeducare”. Propagandei iohanniste atât i-a trebuit, acuzând-o pe Olguța Vasilescu de… xenofobism. Însuși candidatul a înghițit ca pelicanul această acuză, întorcând-o împotriva Vioricăi Dăncilă: „Pe reprezentanta unui astfel de partid, care mai nou aruncă acuzații xenofobe în spațiul public, cu o astfel de candidată nu am ce discuta, nu am ce dezbate”.

Pe de altă parte, Iohannis a afirmat el însuși că are ca scop o Românie fără pesediști – fapt ce presupune, desigur, nu exterminarea fizică, ci reeducarea acestora cu metode specifice, sugerând că are și cine să se „ocupe” de treaba asta: „Bun, acuma una la mână asta nu e treaba mea”. După care el n-a ratat prilejul unei jigniri grosolane la adresa întregii colectivități pesediste: „Dar, ca să reeduci pe cineva, prima dată trebuie să fie educat”, a insinuat Iohannis, adăugând că „la persoane care mă atacă cu mizerii xenofobe nu pot pur și simplu să presupun că au beneficiat de prima etapă esențială de educație”.

Cheia acestui episod o reprezintă cuvântul xenofob. Iohannis și propaganda lui au considerat invocarea de către Olguța Vasilescu a lagărelor de reeducare ca fiind un atac xenofob, ceea ce este fals. Xenofobia, știu și copiii, înseamnă ură față de străini. Or, fosta ministră PSD s-a referit nu la etnia lui Werner, ci la ideologia lui Werner.
Observația Olguței Vasilescu – în care oamenii inteligenți pot vedea și o doză de umor sarcastic – n-avea legătură cu originea etnică a lui Iohannis, ci cu modul de gândire al acestuia. În acea observație nu se regăsește vreun atac de xenofobie, ci doar o problemă de ideologie, de avertizare despre ce ar mai urma, în mod „logic”, după războiul total și general declarat de Iohannis social-democraților din România.

Locurile destinate „reeducării” – lagăre, gulaguri – au fost, peste tot unde au existat (nclusiv așezările de deportați din Bărăganul nostru), instrumente ale unor ideologii, nu apanajul unor etnii. Practicile totalitare – și cele naziste, și cele bolșevice – erau menite să purifice societatea de elementele dăunătoare, care se opuneau binelui, fiind vinovate pentru toate relele din țară.

Potrivit lui Iohannis, astfel de elemente toxice, rele, anti-românești etc sunt pesediștii nenorociți, împotriva cărora diatribele sale sunt necontenite: „PSD ne-a aruncat pe toți în haos. A aruncat România în haos. PSD a dorit să acapareze și să distrugă nu doar statul de drept, nu doar lupta anticorupție, ci și marile sisteme. Timp de 30 de ani, PSD a inhibat dezvoltarea României și cred că acum, după 30 de ani de tranziție, lucrurile trebuie să se schimbe fundamental”, și-a explicat Iohannis unicul său program politic.
Iar principala lui trompetă propagandistică, ajunsă europarlamentar pentru cât de bine a știut să-i ia scamele de pe pardesiele aruncate pe capotă, completează cu mult patos gândirea marelui conducător, aducând în actualitatea unei țări europene un slogan definitoriu pentru ideologia nazistă – „ciuma roșie”.

Iată câteva exemple:
„În 2019, la europarlamentare, trebuie umiliți ca scor şi apoi, în toamnă, călcaţi în picioare la Prezidenţiale şi în 2020 aruncaţi la lada de gunoi a istoriei, la Parlamentare. Trebuie să ne implicam TOŢI şi să îi aducem acolo unde le este locul celor din “Ciuma Roşie”, scria individul anul trecut.
„Nenorociţii ăştia din PSD nu mai au limite! … Mizerabilii lui Dragnea au ajuns să vină cu cele mai absurde acuzaţii. Sunt fierţi. Şi ăsta e doar începutul…. Urmează RĂZBOIUL TOTAL. Fără prizonieri, fără indulgenţe. Fără milă! Jos Ciuma Roşie!”, anunța același pe la începutul acestui an.
Asemenea îndemnuri – nu xenofobe, ci fasciste de-a dreptul! – folosite în spațiul public au trecut nesancționate. Nicio instituție care se ocupă de apărarea constituționalității statului român democratic nu s-a sinchisit, iar despre deontologii care se preocupă de teorema lui Pitagora și numărul broșelor unei candidate la președinție n-are rost să vorbim…
Spre știința tuturor, reamintim că sintagma „ciuma roşie” a fost folosită exhaustiv de propaganda nazistă pentru a-i denigra pe social-democrații germani. Sloganul propagandei iohanniste nu este decât traducerea din germană a expresiei „Die Rote Pest“, care a fost titlul unui articol semnat de Fritz Reinhardt, cunoscut ca „una dintre eminențele cenușii ale economiei naziste“.

Termenul a fost folosit de Joseph Goebbels, ministrul Propagandei în timpul lui Adolf Hitler, în articolul „Adevărul despre Spania“: „Arrests upon arrests. Now the Red pest is being thoroughly rooted out“. Același Goebbels publica în 1937 o broșură de 36 de pagini în care susținea că doar „Führerul” poate scăpa omenirea de „Ciuma roșie”. Asta după ce Hitler începuse „de-espede – rizarea” Germaniei în anul 1933, când a desființat și scos în afara legii Partidul Social Democrat german (SPD).
Peste ani, în 2019, într-o țară ca România, guvernul marionetă al lui Iohannis anunță că are și el ca program prioritar…de-pesede – rizarea administrației publice, adică epurarea din toate funcțiile, de la toate nivelurile, a celor pe care-i consideră că ar fi social-democrați, pentru a face „o Românie fără PSD”.
Cine a venit cu ideea ca, într-o capitală europeană, să se scandeze sloganuri și să se defileze cu pancarte despre „Ciuma roșie”? Inutil să ne mai întrebăm, pentru că autoritățile dorm. În „statul de drept” despre care tot scrâșnește Iohannis – fără să aibă habar ce-nseamnă această noțiune – n-are niciun rost să mai punem problema aplicării Legii nr. 107/2006 care interzice folosirea sloganurilor fasciste. Iar „Ciuma roșie” este o sintagmă de sorginte nazistă.
Iohannis a transformat adversitatea politică în dușmănie, a culpabilizat o parte însemnată a populației românești pentru convingerile ei politice („rușine celor care au votat cu PSD!”), a formulat amenințări subînțelese sau explicite cu desființarea unui partid politic și a tolerat abuzurile din sistemul judiciar, orientate spre lichidarea pe bază de dosar penal a liderilor politici incomozi. Marea lui realizare în 5 ani de mandat a fost „scoaterea PSD de la guvernare”, iar în următorii 5 ani, obiectivul său va fi „o țară fără PSD”, cum singur a declarat.

Drept explicație el mai face o afirmație stupefiantă: „În România, există un deficit democratic care are un nume: Partidul Social Democrat”. Deci nu statul paralel și nu alegațiile sale lipsite de responsabilitate exprimă un deficit de democrație, ci existența unui partid politic, votat constant de o treime din electorat, partid care, între altele, a inițiat și finalizat negocierile de intrare a țării în NATO și UE și al cărui guvern a asigurat recent președinția Consiliului UE, unanim apreciată la Bruxelles!
Se poate spune „stai, domle, că așa-i în campanie!”. Nu-i deloc așa, sunt lucruri cu care nu se poate glumi. În anii 30 ai secolului trecut, violenţa verbală a stârnit huliganismul politic și de stradă, care apoi a degenerat în violență fizică, în epurări și deportări după criterii etnice.
Iohannis vorbește și acum, după 30 de ani, că el se luptă cu comunismul și comuniștii!…Comunism care s-a mai prăbușit până acum de vreo 6 ori!… Dar acesta e proiectul lui de țară, la atâta îl duce mintea din punct de vedere politic, mai mult nu poate produce.
Dinspre partea cealaltă încep să se audă, la început mai timid și în surdină, dar tot mai vocal și mai explicit, acuzații despre nazismul ce bântuie prin gândirea lui Iohannis.
Țara a ajuns în disputa dintre „comunişti” şi „nazişti”; aici ne-a adus Iohannis, după ce a împărțit societatea în „români” și în „pesediști”. El nu este capabil să înțeleagă că, și în cazul în care va ieşi învingător, o ţară dezbinată și mistuită de ură va fi neguvernabilă.
Revenind la subiectul reeducării, am arătat că replica Olguței Vasilescu nu ține de vreo xenofobie, ci de avertizarea asupra unei experințe dramatice din istorie. S-ar putea spune că elemente din propaganda lui Iohannis în actuala campanie, precum preluarea sintagmei „Ciuma roșie”, pot îndreptăți ipoteza că, în alte vremuri și alt context internațional, înființarea unor lagăre de reeducare n-ar fi fost exclusă. Și chiar dacă acum ele sunt imposibile practic, astfel de lagăre se înscriu, totuși, în logica și sunt apanajul unei gândiri totalitare de tipul celei care defilează sub ochii noștri. Or, acest lucru contează – modul de gândire, ca să știm cu cine avem de-a face. Este o gândire bazată pe legea nescrisă a oricărei dictaturi, potrivit căreia puterea se menține doar prin anihilarea adversarilor politici.
Nu-l putem suspecta pe Iohannis că are prea multe lecturi politice sau de istorie. „Când ești incult și nu ai citit trei rânduri de istorie, strigi „Ciuma roșie!” fără să ai habar că expresia aparține propagandei hitleriste de dinaintea și din timpul celui de-al doilea război mondial! Ca s-o scurtăm, cei care strigă „Ciuma roșie!” și care vor desființarea unor partide sau închiderea unor televiziuni nu sunt nimic altceva decât nepoțeii habarniști ai lui Goebbels”, scria Liviu Pleșoianu pe blog.
Iohannis a fost prea ocupat cu meditațiile ca să mai citească și altceva. Așa că, bietul om se poate afla față de ideile naziste în situația lui monsieur Jourdain, care credea că face proză chiar și când ruga pe cineva sa-i aducă papucii de sub pat.

Monsieur Jourdain făcea proză fără să știe. Herr Werner poate că vehiculează idei de inspirație nazistă tot fără să știe. Ar fi singura lui șansă.
Să admitem că el recurge la propagarea unor idei de tristă amintire fără a fi în cunoștință de cauză, fără să aibă habar ce a însemnat nazismul. Așa cum personajul lui Moliere, din Burghezul gentilom, a descoperit cu uimire că vorbeşte în proză, tot astfel Iohannis ar trebui ajutat – printr-o procedură legală – să afle că multe dintre declarațiile sale politice sunt de inspirație nazistă. Ar trebui, cu alte cuvinte, să ia o pauză pentru reeducare.
Burghezul Jourdain avea ca scop în viață să se ridice deasupra clasei de mijloc și să fie acceptat ca aristocrat. Oare bunul simț și judecata sănătoasă au vreo șansă în fața ambiției oarbe și a dorinței nemăsurate de parvenire? Aceasta era miza piesei lui Moliere.
Oare bunul simț și judecata sănătoasă au vreo șansă în fața primitivismului intelectual și huligansimului politic? Aceasta este miza alegerilor de duminică.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.