Refracția realității

Refracția este fenomenul natural al devierii razelor luminoase sau a undelor sonore și electromagnetice care străbat succesiv medii transparente de densități diferite. Aparent, cel mai expus organ uman afectat de refracție este ochiul, în realitate creierul fiind serios perturbat de incapacitatea ochiului de a focaliza corect imaginile pe retină, complicând și denaturând substanțial capacitatea cerebrală de percepere corectă a realității. Dacă realitatea ar fi doar o simplă reflectare a razelor luminoase, consecințele – miopia, hipermetropia sau astigmatismul – ar fi banale, afecțiunile fiind tratate prin purtarea de ochelari adecvați, lentile de contact sau prin intervenții chirurgicale. Dacă…
Românii percep realitatea pe două căi. În mod direct, pe măsură ce primesc facturile pentru electricitate sau gaze, de fiecare dată când realizează că rezervorul autoturismului nu avea cum să-și dubleze capacitatea de la o alimentare la alta iar “coșul zilnic” nu mai poate fi umplut decât, progresiv, întâi la două, apoi la trei, patru ș.a.m.d. …zile sau când rata creditelor este mai mică azi decât mâine în efortul de a ține pasul cu inflația! Pe scurt, menținerea cronică a României pe ultima poziție a clasamentului agregat al dezvoltării țărilor membre ale Uniunii Europene, părăsită sporadic la presiunea involuntară a vecinilor din sudul Dunării și recuperată dezolant de rapid, constituie dovada suficientă și necesară că percepția live a cetățenilor este corectă.

În paralel , zeci de canale TV, rețele sociale invadate anonim, nenumărate publicații on-line, etc., se străduiesc să construiască și să livreze românilor o realitate paralelă alcătuită din puncte de vedere pe surse, din culise, de pe culoarele Parlamentului sau de pe scările de intrare în sediile partidelor, formulate în direct și obligatoriu contradictoriu de politicieni, sociologi, politologi, trimiși speciali, analiști, purtători de cuvânt ș.a.m.d. O privire chiar superficială realizează că aceste variante ale unicei realități sunt plămădite nu cu doza inerent acceptabilă de relativitate și subiectivism a autorilor, ci conform dorințelor “clientului”. Care client? Nu vă grăbiți, „clientul” nu este cetățeanul cu facturile, benzina sau “coșul”, ultimul – cu voia dumneavoastră – pe lista cetățenilor europeni. Nu!

Reporteri fără frontiere, organizație neguvernamentală independentă cu statut consultativ pe lângă O.N.U., UNESCO, Consiliul Europei și Organizației Internaționale a Francofoniei pare a fi identificat “clientul”. In raportul pentru anul 2021, prezentarea situației din România este departe de a fi măgulitoare: “Mecanismele de finanțare ale mass-media sunt, in multe cazuri, opace și chiar corupte, politicile editoriale sunt subordonate intereselor patronilor, care le utilizează ca instrumente de propagandă. In acelși timp, informații legate de patronii media sunt ascunse publicului. Consiliul Național al Audiovizualului a interzis distribuirea acestor informații pe motiv că violează legislația privind protecția datelor. In timpul crizei coronavirusului, lipsa de transparență și slaba comunicare între oficiali și media a subminat accesul la informații și credibilitatea media. Oficiali guvernamentali și de stat au întârziat sau blocat informații despre aprovizionarea cu medicamente și alte cheltuieli destinate tratamentului efectelor pandemiei. In timpul stării de urgență, guvernul a anunțat o politică controversată destinată invalidării platformelor online promovatoare de fake news și teorii conspiraționiste, dar, practic, a condus la creșterea profilului și audienței. Pentru a combate dezinformarea și a sprijini sectorul media, guvernul a alocat mediei 40 milioane de euro pentru informare publică și campanii de prevenire. Inițiativa a fost larg criticată din cauza lipsei transparenței și a criteriilor calitative de alocare a fondurilor, care a condus la favorizarea unui număr de entități media cu reputație de a face concesii etice, încurajând auto-cenzura.”
Este posibil ca raportul reporterilor fără frontiere să fie inexact sau chiar calomniator. La fel de posibil însă poate conține o apreciabilă doză de adevăr. Managementul surselor informațiilor în beneficiul cetățenilor fără a pierde din vedere obiectivele strategice ale instituțiilor și națiunilor este provocarea primordială a societății contemporane. Adevărul există independent de voința subiectivă a sursei de informații, care însă îl poate modela până într-atât încât să-l transpună din mediul unic al realității obiective într-o multitudine de medii virtuale, în forme substanțial denaturate prin incidența artificială a… refracției.

Încercarea cetățeanului expus fasciculului de informații de a înțelege realitatea dincolo de limita restrânsă a percepției sale nemijlocite reamintesc izbitor de unul din cele mai cunoscute jocuri ale copilăriei “de-a v-ați ascunselea” în care rezultatele pozitive acumulate pe parcurs de catre cel responsabil cu găsirea celorlalți pot fi anulate de clauza “urma scapă turma”: breaking-news-urile recente exonerează de obligația explicării celor precedente!
În timp ce guvernul simulează înduioșător, în direct și la ore de vârf, preocuparea pentru asigurarea de noi și accesibile surse de energie, își asigură cetățenii că gradul de umplere cu gaze al depozitelor subterane este de 76.5% și va ajunge la 90% și că nu vor fi probleme cu gazele în România (Ion Sterian – director general TRANSGAZ), omite să spună că disponibilitatea gazelor este doar o condiție necesară pentru încălzirea decentă a locuințelor sau producerea energiei electrice. Pentru suficiență, este nevoie și de capacitatea populației de a suporta financiar costurile! În paralel și mai discret, o bună parte din industria grea trage obloanele, astfel încât pentru foștii și viitorii foști salariați soluțiile pentru plata energiei casnice sunt sublime dar aproape inexistente! Cum probabil mulți nu vor găsi soluții, vor renunța la consum creând involuntar disponibilități pentru export către alte țări europene fără surse proprii de gaze sau petrol și cu cetățeni mai puțin săraci…
Efectele binefăcătoare ale liberalizării pieței energiei în luna ianuarie 2021 au fost magistral subliniate de Zoltan Nagy-Bege, vicepreşedintele ANRE, care declara pentru Agerpres, că energia va fi, de acum înainte, mai ieftină pe piaţa liberă decât pe cea de serviciu universal, astfel că oamenii ar trebui să încheie noi contracte pe piaţa liberă dacă vor preţuri mai mici! Viitorul suna bine pentru români: chiar vroiau prețuri mai mici! Pentru a le avea, era suficient să urmeze sfaturile specialiștilor: Virgil Popescu, ministrul energiei („Oamenii ar trebui să se uite pe site-ul ANRE, la comparatorul de preţuri, şi să-şi aleagă oferta cea mai bună”, „Prețul gazelor pentru populație ar trebui să scadă cu 10-15% după liberalizarea pieței la 1 iulie, altfel guvernul va interveni, a spus ministrul economiei”, etc.), Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței (“consumatorii pot genera o presiune concurențială care se poate transmite pe lanțul producție-furnizare și poate determina obținerea unor condiții contractuale mai favorabile”), ș.a.m.d.

Speranțele consumatorilor creduli nu aveau să se realizeze, dar nu din cauza celor peste 120 de firme din domeniul electricității și gazelor care, categorisite de unii (Europa Liberă) drept “profitori” sau a ingenuității guvernanților pentru care viitorul de aur al cetățenilor României depinde de liberalizarea piețelor utilităților vitale (apă – combustibil – energie) care le-ar da românilor posibilitatea de a alege furnizorul sau de a drămui consumul de apă și energie până la renunțare!
Președintele Johannis nu a ezitat să spună răspicat singurul și adevăratul motiv al dinamicii amețitoare a scumpirii energiei: “Criza energetică este urmare a războiului dus de Rusia împotriva Ucrainei. Nu este o problemă care a fost creată în România pentru români (…).Guvernul României, de la bun început, a luat lucrurile foarte în serios, a căutat şi găsit modalităţi de ameliorare a situaţiei şi în toate discuţiile pe care le-am avut eu cu premierul şi ministrul de resort, al Energiei, am subliniat că prima prioritate trebuie să fie consumatorii, românii care stau acasă şi aşteaptă soluţii şi dintre ei o atenţie specială trebuie îndreptată către consumatorii vulnerabili, oamenii care nu-şi permit pur şi simplu să plătească preţuri mari la energie (…)”

După ce Președintele a subliniat că Nicolae Ciucă și Virgil Popescu l-au asigurat că nu “ei” ci însăși România a luat măsurile necesare şi a generat rezervele necesare de gaz pentru a putea trece ţara prin iarnă, românii s-au liniștit cu totul… Evident, dacă nu va fi așa, Rusia va trebui trasă la răspundere!
Informațiile referitoare la evenimentele din Ucraina au invadat mijloacele mass-media elimininând pur și simplu sau trecând într-un plan secundar deranjantele subiecte legate de energie sau inflație, transferând cu cinism responsabilitatea generării problemelor interne factorilor externi. Politicieni, sociologi, analiști politici și militari, rezerviști ai serviciilor secrete, reporteri, jurnaliști sau moderatori ai emisiunilor de televiziune, exploatează la maxim evenimentele – atunci când nu le creează! – lansându-se în interminabile dezbateri după un scenariu amintind de uitatele de acum “western-uri spaghetti”: cel bun, cel rău, cel frumos, cel urât, cel galben, cel roșu, cel drept, cel viteaz, cel sfânt, cel diabolic…

O analiză serioasă a actualei situații din România nu poate ignora evenimentele din Ucraina vecină dar nici nu trebuie evaluată exclusiv prin prisma acestora. Ca prin farmec, responsabilitatea guvernanților a fost – cu un termen consacrat și uneori abuzat de organele de urmărire penală – “clasată” iar responsabilii pentru sănătate, educație, economie, justiție, etc. sunt reabilitați prin trecere într-un con de umbra. Președintele Senatului României nu ezită să precizeze că realizările de excepție a guvernului condus de partidul său și chiar de el personal au fost anihilate singura vină a executivului fiind că „România nu a fost pregătită pentru unda de șoc a sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei!” De aici și până la concluzia că singurul motiv al stopării fabuloasei creșteri economice înregistrate timp de doi ani ar fi conflictul militar din Ucraina iar sancțiunile occidentale sunt cauza exploziei inflaționiste din România nu ar mai fi decât un pas!

Redarea subiectivă și cenzurată a conflictului militar din vestul Ucrainei este justificată atunci când știrile sunt generate de țările aflate în conflict direct. Informațiile disponibile românilor sunt exclusiv cele generate de guvernul Zelenski sau favorabile acestuia. Situația ar fi acceptabilă dacă România ar fi parte la conflict, cenzura fiind de înțeles. Selectivitatea curentă a informațiilor creează insatisfacție și confuzie cetățeanului obișnuit, provocându-i curiozități imposibil de lămurit. Dacă Ucraina este în război cu Rusia, emigrația neincorporabililor este de înțeles și trebuie să i se acorde tot sprijinul umanitar posibil. Ce nu este de înțeles, de ce sunt în parcările Bucureștilor și ale marilor orașe din România (și, probabil, din Europa) nenumărate autoturisme de lux conduse de cetățeni ucraineni incorporabili care ar putea la fel de bine să conducă un transportor blindat sau să combată ca infanteriști? A hotărât Duma de la Kiev mobilizarea generală? Dacă da , cum este aplicată? Dacă nu, de ce nu?! Adversarul Ucrainei este armata rusă sau sunt armatele autoproclamatelor republici din Donbas, întărite cu mercenari străini, consilieri și sau combatanți ruși și coordonate direct de ministerul rus de război?
Relatările conflictului militar din Ucraina constituie exemplificarea perfectă a modului în care dreptul la informare al cetățeanului este ignorat printr-o modalitate jignitoare pentru inteligența sa. Chiar dacă România este o țară membru UE și NATO, partener strategic al SUA, cetățenii au dreptul la analize neutre și documentate. Sintetizarea originii și evoluției conflictului militar ca fiind rezultatul comportamentului primitiv al unui personaj nu poate fi acceptată prea ușor de românii care au înțeles cu tragică întârziere că Nicolae Ceaușescu nu a fost decât vârful vizibil al aisberg-ului conducerii partidului și statului comunist.
Reacția stârnită de îndrăzneala profesorului Marga de a exprima public și fundamentat o opinie critică – dar nu singulară – asupra conflictului din Ucraina scoate în evidență o dată în plus aderența concertată și profund dăunătoare la strategia oficioasă a dezinformării.
Pericolul invadării României de către Rusia este semnalat românilor pe surse sau de voci autorizate și informate:
“Fostul presedinte al Rusiei, Dimitri Medvedev, a facut o serie de amenintari asupra Romaniei si Republicii Moldova. Romania ar putea fi implicata in razboi din cauza politicii ?! Pericol imens pentru romani, Rusia ar putea ataca din cauza politicii ?! Razboiul din Ucraina s-ar putea extinde ?! Vladimir Putin ar putea anexa din nou Republica Moldova ?!” (wowbiz.ro)
„În ce priveşte o eventuală direcţie prin România, să facem apel la istorie şi să amintim că majoritatea istoricilor şi analiştilor militari care au studiat cel de-al doilea Război Mondial sunt de acord că părăsirea de către Armata Română a alianţei cu Germania a scurtat războiul cu circa şase luni, atâta fiind estimat timpul de care Armata Roşie ar fi avut nevoie să depăşească o apărare organizată pe Carpaţi”, precizează generalul Grecu în ziarul Adevărul.
Este greu de acceptat drept motivație a intervenției Rusiei sugestia că într-o bună dimineață președintele rus a cedat instinctelor sale primare, agresive, imperialiste și, uitându-se pe fereastră a ales, în urma unei numărători similare celei utilizate de copii pentru a stabili cine „se face” la „de-a v-ați ascunselea” silaba finală a căzut pe… Kiev! Dacă ar fi așa, teama că următoarea destinație a țarului va fi România poate fi justificată, deși o întoarcere în timp ar sugera altceva. În cursul verii anului 1930 un zvon teribil stârnea panică în România: țara urma să fie invadată de Uniunea Sovietică! După cum bine știm, invazia nu a avut loc și zvonul a fost rapid dat uitării. A revenit însă în atenția publicului după trei ani, în 1933 în împrejurări care vor genera un scandal de proporții, cunoscut atunci și acum drept “Afacerea Skoda”. Zvonul a fost generat de reprezentantul uzinelor Skoda la București și preluat interesat de politicieni pentru a încheia un contract deplorabil pentru țară în vederea înarmării armatei române. În urmă cu câteva zile, o publicație credibilă (Cațavencii) menționa că din cele 16 avioane MiG-21 lancer doar șase ar fi funcționale, din cele 17 F-16 achiziționate pe filiera portugheză doar cinci mai sunt utilizabile iar la baza aeriană Borcea ar mai fi doar trei piloți! În ce privește flota navală, datând din anii 1950-60, ar fi condusă de celebrele fregate de origine britanică și pentru care, conform The Guardian, un politician român ar fi primit un comision de… șapte milioane de lire sterline! Premierul de atunci, Adrian Năstase ar fi declarat BBC că nu are prea multe informații la îndemână, că nu își amintește detaliile contractului și… nu vrea să comenteze!

În luna august 2020 compania BLUE AIR AVIATION S.A. a primit un ajutor de stat în valoare de 300 000 000 lei pentru compensarea pierderilor suferite de companie din cauza pandemiei COVID. BLUE AIR este o societate privată deținută de AIRLINE INVEST – S.A. (deținută de Rada Teodor Cristian și Rada Mihai Cătălin), Rada Mihai Cătălin (CEO și acționar principal al companiei) și Aurora Engineering – S.R.L. Punctul de vedere, corect și profesional exprimat al băncii ce a acordat împrumutul este de natură a stârni uimire: dacă Ministerul de Finanțe a primit opinia băncii privind incapacitatea firmei de a restitui împrumutul, de ce a mai emis garanția? Acum, când previziunile băncii s-au realizat, nu ar trebui ca persoanele semnatare ale garanției de stat să suporte solidar suma împrumutului, ca alternativă corectă a suportării rambursării de către cetățeni?

Inflația? Evident, spectaculoasa și distrugătoarea dinamică a inflației noastre“…este în jur de 80% creată de inflaţia globală” și doar mica diferență de 20% a fost generată de “efectele haotice ale liberalizării preţurilor la gaze în vara anului 2020 şi la energie electrică în ianuarie 2021”! Faptul că inflația este o consecință a devansării creșterii valorii produselor și serviciilor din piață de creșterea masei monetare, că aceasta din urmă, spre deosebire de produse și servicii, este sub control strict institutional nu merită a fi explicat. Similar, nici faptul că singura armă a guvernanților de a finanța distructiv o economie neperformantă este inflația care, odată încurajată scapă ușor oricărui control nu merită amintit! Timida rază de speranță oferită de mărturisirea că “de atunci (din vara anului 2020 și din ianuarie 2021- n.n.) ne luptăm cu aceste preţuri” fără a fi completată cu detalii privind strategia și rezultatele obținute sau urmărite pare mai degrabă un citat din clebrul Don Quijotte al lui Cervantes!

Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, propune guvernelor țărilor UE reducerea consumului de gaze cu 15%: „În acest fel vom trece sigur peste iarnă”. Nostalgicii ar putea aprecia ca mult mai inspirat și eficient de acum uitatul îndemn “Dacă vă e frig, mai puneți o haină…”
Penibilitatea încercărilor de a ne convinge că teza de doctorat a prim-ministrului României, dl. general (r) Nicolae Ciucă nu a fost substanțial plagiată și că desființarea CNATDCU prin modificarea Legii Educației nu urmărește stoparea investigațiilor deja blocate printr-o decizie judecătorească sfidător fundamentată politic se înscrie pe linia deja tradițională inaugurată de indicarea și acceptarea meditațiilor ca sursă a acumulării primitive a capitalului… Asigurarea publică din partea purtătorului de cuvânt al Guvernului în legătură cu “standardele pe care premierul și membrii Guvernului le promovează” care ar urma “să consolideze progresul pe care atât sistemul de educație cât și de cercetare trebuie să le atingă” ar fi putut fi mult mai sumar și inspirat formulată adaptând faimoasă tiradă a lui Don Basilio din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais “Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!“ îndemnând “Plagiați, plagiați, titlul de doctor va rămâne!”
În rest, dacă „un om informat valorează cât doi”, un om dezinformat nu valorează nimic… mai ales atunci când magistrații care ar putea determina și sancționa răspunderea politicienilor sunt răsfățați cu avantaje (salarii, pensii speciale sau posibila asumare a plății de către cetățeni a ratelor la creditele pentru locuințe!) a căror justificare – asigurarea independenței justiției – sugerează în fapt exact contrariul!

Laurentiu Gabriel Mitrache

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.