Relațiile bilaterale

Respingerea absurdă privind admiterea României în Schengen este un test al politicii noastre interne și externe.

Unanimitatea care caracterizează decizii esențiale ale UE face posibilă nu numai soliditatea unor asumări dar și atât de posibila scindare în alte cauze.

Eșecul României este unul european iar costurile ar trebui acoperite tocmai de CE care nu s-a mobilizat în sensul de a înlătura un asemenea rezultat.

Disfuncționalitățile din sistemul de control al emigrației nu pot fi rezolvate sub niciun aspect prin abuzul exercitat împotriva României și Bulgariei.

Prinsă în adaptarea și implementarea legislației UE România a uitat se pare în totalitate de relațiile bilaterale prin care să promoveze interesul național.

In primul rând, acest fapt se regăsește în mediocritatea implicării europarlamentarilor la nivel comunitar, majoritatea fiind prinși în miracolul avantajelor personale create de prezența în structura suprastatală.

UE nu e totul, cu atât mai mult că solidaritatea și eficiența legalității sunt uneori simple vorbe. Euroscepticismul întemeiat pe exemple ar trebui să facă parte din ofensiva comună pentru eliminarea abuzurilor europene și nu transferat unei soluții în sine.

Politica noastră externă trebuie să iasă din inerția și propaganda clișeelor comunitare care au creat o imensă masă de funcționari inutili și periculoși pentru ceea ce este profesionalismul la nivelul statelor comunitare.

Este un fapt cert acela că UE nu poate oferi mare lucru României în condițiile în care Bucureștiul, prin întreg mediul său politic, se poziționează împotriva propriilor interese.