Remus Borza: Mereu, după ’90, am stat drepţi în faţa unui ambasador

Avocatul Remus Borza, preşedinte Euro Insol, a explicat că imediat după deschiderea procedurii insolvenţei împotriva CET, a demarat discuţii şi negocieri cu cei doi parteneri stategici Oltchim şi USG (Uzinele Sodice Govora) în vederea obţinerii unor preţuri corecte şi echitabile care să genereze venituri suplimentare – condiţie esenţială în promovarea cu succes a unui plan de reorganizare, potrivit dcnews.ro.

Oltchim, o societate cu capital de stat şi în insolvenţă, a acceptat o creştere de preţuri semnificativă de la 94 de lei Gcal la 106 lei Gcal abur industrial de 13 bari.

Ulterior, Euro Insol a notificat USG-ul că începând cu data de 1 august 2016 opreşte furnizarea de abur industrial. Acest lucru s-a întâmplat după mai multe negociere eşuate în care conducerea USG nu a acceptat să plătească preţul cerut de CET Govora, chiar dacă era unul mai mic în comparaţie cu cel cerut de la Oltchim. Decizia de denunţare a contractului a fost luată pentru a reduce pierderile CET Govora care anul trecut au ajuns la 97 milioane de lei.

„Întotdeauna, după ’90, am stat în poziţia de drepţi în faţa unui ambasador. M-aţi întrebat de Uzinele Sodice. Au venit ministrul Energiei, ambasadorul Poloniei şi premierul să întrebe de nebunul care şi-a permis să închidă robinetul pentru că eu asta am făcut. (…) Am pierdut 67 milioane de euro subvenţionând doi agenţi economici, polonezii şi Oltchim. CET Govora a dus în spate doi elefanţi: Oltchimul şi Uzinele Sodice. Prima dată am negociat contractul cu Olchim şi le-am crescut preţul. (…) Nu m-a sunat nimeni pentru Oltchim, în schimb, când le-am închis robinetul polonezilor şi i-am chemat să dea preţul măcar în al 12-lea ceas… mi s-au înroşit telefoanele, m-a sunat inclusiv vicepremierul Borc. M-a sunat îngrijorat pentru că polonezii au lins clanţa la cabinetul vicepremierului şi la cabinetele altor ministere”, a zis Remus Borza la interviurile acordate DC News.

Strategia poloneză pentru USG şi Oltchim

USG face parte din Ciech Group din decembrie 2006, când a fost achiziţionată de la fostul proprietar într-o stare aproape de faliment.

Cat priveşte Oltchim, este singurul producător din de sodă caustică lichidă din partea aceasta de Europa şi singurul producător din România de clor şi polieter polioli. Societatea exportă aproximativ 70% din producţia sa. Statul român deţine un pachet de control de 54,8% în cadrul societăţii. În ianuarie 2013, Oltchim a fost declarată în insolvenţă.

Grupul PCC își manifestase și în trecut interesul pentru combinat, însă a pierdut licitația organizată de statul român pentru privatizarea Oltchim, acum câțiva ani, în fața lui Dan Diaconescu, fapt care a declanșat atunci un adevărat scandal, presărat cu acuzații grave la adresa autorităților române.

De remarcat că afacerea numărul unu a grupului PCC în Polonia, combinatul Rokita, are în bună măsură acelaşi tip de producţie ca şi Oltchim. Este legitimă întrebarea daca nu cumva s-a dorit anihilarea concurenţei duin România. PCC şi-a făcut intrarea pe piaţa românească deschizându-şi o filială la Ploieşti, în 1998, anul în care a început proiectul iniţiat de Banca Mondială şi aplicat de Guvernul României de restructurare a coloşilor industriali, inclusiv cei din domeniul petrochimic.

În anul 1998, când a avut loc înfiinţarea filialei PCC de la Ploieşti, şeful SRI pe judeţul Prahova era nimeni altul decât colonelul Corneliu Păltânea. Amănuntul este extrem de important având în vedere că Păltânea continuă să aibă şi astăzi relaţii strânse cu anturajul reprezentanţilor PCC în România, susţin surse apropiate serviciilor secrete, scria România Liberă în 2011.

Compania feroviară de marfă din Polonia a copiat strategia GFR

Şi încă un exemplu, mai recent, din noiembrie 2015. Compania feroviară poloneză PKP Cargo, listată la bursă, pune la cale ”o rută prin Europa Centrală și de Est prin intermediul achizițiilor, consorțiilor și acordurilor pentru acces pe piață, într-o acțiune inteligentă de a-și spori poziția dominantă pe piața poloneză și de a se extinde în regiune”, scrie același cotidian britanic. Polonezii de la PKP Cargo au cumpărat 80% din acțiunile celei mai mari companii private de transport marfă pe calea ferată din Cehia, AWT. Tot în 2015, polonezii au semnat un acord de cooperare cu compania feroviară de marfă croată HZ Cargo, pentru a primi acces în porturile Rijeka și Ploce, de la Marea Adriatica. CEO-ul de la PKP Cargo a lăsat să se înțeleaga ca acest lucru întră în planurile sale. Polonezii au început să coopereze cu chinezii în 2013, când au început să opereze transporturi între Lodz si Chengdu în 12 zile, de trei ori mai puțin timp decât pe mare.

Toate aceste activităţi al PKP sunt lăudate pentru vizionarismul lor de către Financial Times. Ce nu au scris britanicii a fost că PKP copia strategia companiei româneşti GFR şi profita de războaiele în justiţie din România.

Cam tot prin același an, românii de la GFR aveau planuri similare cu cele pe care polonezii de la PKP Cargo le au azi, anunțate într-un mod admirativ de Financial Times. O companie românească aproape că perfectase cu guvernul croat, în 2013, preluarea HZ Cargo. Și mai negocia și același drept de acces la porturile adriatice ale Croației, acolo unde se știe că se vor contrui terminale pentru gazul lichefiat din Qatar, o oportunitate pentru transportatorii pe calea ferată. Se avea în vedere și potențiala crestere a cererii pentru transportul carbunelui în această parte a Europei. Și afacerile unei companii românești mergeau și mai departe, către Kazahstan și China, cu același scop pe care polonezii îl expun acum – legătura feroviară cu China. GFR mai dorea sa achizitioneze și compania de transport feroviar de marfă din Bulgaria și să obțină acces la porturi din Grecia (acum, in 2015 un consorțiu româno-american la care participă GFR dorește să cumpere compania elenă Trainose).

Totul a picat: afacerea cu statul croat a căzut la începutul lui 2014, la fel și cea cu bulgarii, la fel și privatizarea CFR marfa, iar Gruia Stoica a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru corupție. Pentru companie aceasta a însemnat decredibilizarea pe piețele externe.

Idila România-Polonia

Polonia este partenerul strategic al Romaniei. A fost subliniată necesitatea aprofundării acestui parteneriat strategic şi în discursul preşedintelui, şi în cel al premierului, şi în cel al ministrului de Externe, cel puţin la recenetele Zile ale Diplomaţiei Române. A fost lăudată trilaterală Polonia-Romania-Turcia. Au fost lăudate şi întâlnirile liderilor din statele Flancului Estic al NATO al Bucureşti, cu Polonia şi România în prim-plan. Pare să fie o adevărată “idilă” România-Polonia.

Însă asta rămâne valabil la nivelul relaţiei din NATO. Când vine vorba de relaţiile economice, lucrurile stau aşa cum se vede mai sus şi pot merge şi mai departe pe această linie, pentru că actualul guvern conservator de la Varşovia este unul mult mai “naţionalist” din punct de vedere economic, eurosceptic şi nu se poate întâlni cu viziunea României decât în planul NATO.

Având în vedere actualele evoluții din Polonia și România, va fi aproape imposibil pentru companiile noastre să facă față concurenței și să fie sprijinite de stat când vine vorba de strategii ”inteligente”, cu bătaie lungă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.