Republica Moldova nu își permite să își vadă viitorul european amânat pentru că alte state se ceartă sau își reglează conturile electorale. Reformele cer efort, bani și răbdare publică. Fiecare blocaj exterior prelungește incertitudinea și oferă argumente adversarilor integrării. Chișinăul trebuie să își apere parcursul printr-o diplomație bilaterală permanentă, capabilă să prevină crizele și să obțină sprijin înaintea deciziilor importante.
Episodul ungar arată costul acestei vulnerabilități. Mass-media regională a relatat blocarea de către Budapesta a unei etape procedurale pentru negocierile Moldovei și Ucrainei. Ungaria afirmă oficial că susține aderarea noastră. Tocmai această diferență dintre sprijinul declarat și efectele unei decizii trebuie discutată direct. Republica Moldova are dreptul să ceară explicații și evaluarea propriilor rezultate. Solicitările trebuie însoțite de dosare tehnice clare și de contacte diplomatice directe, regulate, care urmăresc fiecare etapă a procesului de aderare.
Solidaritatea cu Ucraina rămâne esențială, iar rezistența ei ne protejează securitatea. În paralel, diplomația noastră trebuie să împiedice transferarea disputelor dintre Kiev și Budapesta asupra dosarului moldovenesc. Vizitele prezidențiale trebuie urmate de contacte guvernamentale, parlamentare și economice. Avem nevoie de relații suficient de solide pentru ca partenerii să ne cunoască argumentele înainte ca un conflict bilateral străin să ne blocheze.
Diplomație permanentă
Ascensiunea partidelor antiimigrație din statele UE complică acest efort. În Franța, Germania și alte țări, aceste formațiuni câștigă influență și împing dezbaterea spre frontiere, identitate și priorități naționale. Pentru Moldova, riscul este ca extinderea să ajungă într-o campanie dominată de frici și calcule electorale. Apropierea de Uniune trebuie explicată prin beneficii concrete pentru securitatea și economia europeană. Argumentele trebuie adaptate fiecărei țări, pornind de la preocupările alegătorilor, interesele companiilor și contribuția concretă a Moldovei la stabilitatea vecinătății estice a Uniunii Europene.
Chișinăul trebuie să lucreze cu guvernele actuale și să înțeleagă din timp alternativele politice democratice. Relațiile cu parlamentele, administrațiile regionale, universitățile și mediul economic pot păstra sprijinul când se schimbă majoritățile. Diplomația de protocol consumă resurse fără să garanteze influență în momentele decisive.
Interesul nostru trebuie apărat și în spațiul public european. Diaspora, antreprenorii și experții moldoveni pot explica de ce o Moldovă stabilă, conectată economic și rezistentă la presiunea rusă servește cetățenilor europeni. Campaniile ostile trebuie întâmpinate cu informații și parteneriate credibile. Fiecare capitală în care Moldova rămâne necunoscută poate deveni locul unde alții îi definesc viitorul, fără ca vocea noastră să conteze.
Rol esențial
România este un sprijin decisiv prin legăturile energetice, economice și instituționale, precum și prin susținerea aderării R. Moldova. Bucureștiul trebuie să rămână partenerul cu care construim proiecte durabile și coordonăm argumentele europene. Relația are nevoie de continuitate administrativă, inclusiv atunci când regiunea traversează crize politice. Investițiile comune și interconectările dau consistență solidarității și creează interese care rezistă schimbărilor de guvern.
Franța aduce greutate diplomatică în Uniune și cooperare în domeniul securității și apărării. Susținerea Parisului trebuie consolidată prin contacte politice extinse, proiecte și explicarea mizelor moldovenești societății franceze. Orice schimbare de majoritate poate modifica prioritățile externe. Chișinăul trebuie să pregătească această eventualitate din timp, păstrând relații de încredere cu instituțiile și cu actorii democratici care influențează decizia. Proiectele convenite trebuie protejate prin acorduri, finanțare și echipe responsabile.
România și Franța sunt esențiale, iar Moldova trebuie să își extindă rețeaua de sprijin în întreaga Uniune. Interesul național cere prezență permanentă, negocieri ferme și parteneriate care supraviețuiesc alegerilor. Viitorul nostru european trebuie apărat în fiecare capitală, înainte să fie pus în discuție la Bruxelles.