Ceauşescu a făcut propria sa mică revoluţie când a permis să fie spusă o mică porţie de adevăr despre epoca lui Gheorghiu-Dej. Tot spunând acel adevăr, scriitorii s-au trezit că despre epoca Ceauşescu nu spun nimic adevărat. Câţiva şi-au luat inima în dinţi cu gândul să iasă din minciună. Şi apoi au urmat evenimentele din decembrie. Mult au fost felicitaţi scriitorii aceia, unii disidenţi cu patalama, alţii fără.
Cearta Dinescu – Liiceanu: Unde-i „buba”!
Acum are loc încăierarea între cele două tabere. Un fel de revoluţie a pamfletarilor: să spunem adevărul despre noi înşine. Tănase a mârâit ceva contra Dinescului. Blandiana l-a pârât la porţile Raiului. Liiceanu s-a pişat pe statuia lui. Dinescu a pus mâna pe buzduganul cu care a scris despre epoca Ceauşescu şi i-a pălit pe cei trei unde le e mai moale, în moalele capului.
Dinescu, de păr cu Liiceanu: „Un conțopist al abjecției”!
Aşa aflăm adevăruri despre prezent, când iarăşi spunem ca pe vremea lui Ceauşescu: „Dacă e atât de bine, de ce e atât de rău?”. Se repetă istoria: aveţi voie să-l vorbiţi de rău pe Dej, dar despre prezent numai de bine. Nu că n-ar fi liberi aceşti pamfletari în suc propriu să iasă de sub minciunile prezentului, dar în sucul acela care i-a încremenit în trecut Domniile Lor au ochelari de cal pentru adevărul clipei de faţă.
Nemaiputând fi interesanţi în faţa întrebării actuale „Dacă e atât de bine, de ce e atât de rău?”, pot fi extrem de suculenţi în faţa siropului emanat de ei înşişi. „Dacă a fost bun cândva acest suc, de ce este el rău acum?” Din pricina ta… Ba din pricina ta…
Dinescu o face praf pe Blandiana ca răspuns la atacul „disidentei”
Pe cât de mort e prezentul intelighenţiei noastre, pe atât de viu e mormântul ei.
Poţi da cu tunul şi n-ai să nimereşti vreun cârd de gânduri potrivite la locul potrivit deasupra acestui cimitir de lux. Mai este democraţia reprezentativă când reprezentanţii ei cu greu au terminat liceul? N-ai să vezi luxoşii noştri preocupaţi de aşa ceva! Mai are semnificaţie suveranitatea de ţară când UE îşi încalcă Tratatul exact pe acest aliniament? Nicio vorbă de duh în aerul verde al Săpânţei noastre. Are globalizarea pentru noi şi aspecte abuzive, pe lângă cele clar pozitive? Tăcere mormântală.
În ultima sa carte, „Soră lume Ana Blandiana face acuzaţii extrem de dure la adresa lui Mircea Dinescu
Da, e bine şi e cald în trecut! Pamfletarii au talent. Publicul aplaudă cu nesaţ. Niciodată proiectul nostru de trecut nu a fost mai animat. Nu-i băgăm în seamă pe cei cu proiecte de viitor. În lume e o discuţie aprinsă despre modalităţile în care proprietăţile şi patrimoniile se vor dizolva în ceva greu de înţeles (un fel de venit lunar garantat). La noi, iată, a luat foc trecutul şi pompierii sunt chemaţi să aducă paie ca să facem o cât mai mare pălălaie.
Niște LIMBRIȘTI. Adică, LIMBIȘTI proveniți din LIMBRICI.