INTERVIU. România în cursa pentru studierea Universului

Indiferent cât de scurtă ar fi ea, orice vizită prin laboratoarele Institutului de Științe Spațiale se preschimbă, rapid, într-o expediție printr-o lume SF, desprinsă, parcă, direct din Star Trek. Acolo, în oricare laborator ai intra, îți cad sub ochi tot soiul de instrumente și aparate deosebit de sofisticate pe care, noi, profanii, nu le vedem niciodată în viața de zi cu zi. Pe de altă parte, nici oamenii de acolo nu sunt dintre cei pe care-i poți întâlni chiar pe toate drumurile. Absolvenți ai unor studii de specialitate, majoritatea cu doctorate la unele dintre cele mai cunoscute centre universitare din lume. Și, peste toate astea, ei sunt specializați în niște științe noi și cu totul deosebite, al căror nume sunt greu de înțeles ori măcar de ținut minte.

Program spațial românesc? Da!

Cel care ne-a ghidat prin această lume SF a fost dr. Ion Sorin Zgură, directorul Institutului de Știința Spațiale ISS. De la domnia sa am aflat, cu surprindere, că de foarte mulți ani, România face pate din clubul select al țărilor implicate în diverse programe de cercetări spațiale. Iar asta pentru că, de-a lungul timpului, țara noastră și-a dezvoltat propriul program spațial, care, inclus în programe internaționale mult mai vaste, a trimis în Cosmos nenumărate aparate și instrumente științifice „made in Romania“, create la Institutul de Științe Spațiale. Sub forma sa actuală, acesta a fost înființat în 1996, ca filială a Institutului Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației. La rândul său, acesta își are originea în Institutul de Fizică Atomică București unde, cândva, pe la mijlocul anilor ’50, Horia Hulubei a înființat Laboratorul de Raze Cosmice. În 1976, după reorganizarea IFA, s-a înființat Centrul de Astronomie și Cercetări Spațiale. Din 1990 și până în 2011, directorul ISS a fost dr. Dumitru Hașegan, iar începând cu anul 2011, această funcție este deținută de către dr. Sorin Ion Zgură. Tot în acel an, Guvernul României și reprezentanții oficiali ai Agenției Spațiale Europene (ESA) au semnat Convenția de Aderare a României la Agenția Europeană, ca membru cu drepturi depline. La un moment dat, dr. Sorin Zgură a declarat că semnarea acestei Convenții „are o importanță vitală pentru viitorul științific al Institutului de Științe Spațiale, atât din punctul de vedere al perspectivelor și oportunităților de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și integrare europeană, cât mai ales din punctul de vedere al noilor responsabilități ce revin conducerii de a organiza și administra resursele și activitățile Institutului într-o manieră care să asigure creșterea performanței și dezvoltarea în concordanță atât cu strategia națională și cu standardele științifice, economice și strategice ale ESA în particular…“.

Cooperare pentru viitor

O bună parte a aparatelor create la ISS a primit, deja, „botezul spațiului“, iar rezultatele obținute de ele au fost analizate de către savanți. În schimb, alte creații științifice, aflate încă în fază de realizare, (așadar în fază ,,de laborator”) vor fi trimise în spațiu abia în anii următori. Iar printre acestea din urmă sunt incluse și cele care vor face parte din programul LISA. La o primă vedere acesta ar putea fi considerat numele de cod al unei ,,operațiuni speciale”. Dar nu este nici pe departe așa. Cele patru litere adunate la un loc sunt o prescurtare a numelui întreg al misiunii: ,,Laser Interferometer Space Antenna”. Dar bineînțeles, că nici sub această formă, nu ne spune mare lucru. Motiv pentru care i-am solicitat directorului Sorin Zgură un scurt interviu în care să ne ofere niște informații accesibile și nouă, profanilor.

COTIDIANUL: Care este scopul Programului LISA și ce rezultate științifice concrete se așteaptă de la el?

Dr. SORIN ZGURĂ: Programul LISA va fi dedicat unor cercetări legate de ceea ce numim ,,științe fundamentale”. Este vorba despre studierea undelor gravitaționale. Este un domeniu de vârf, căci studierea acestora este doar la începuturile sale.

C: Cu ce participă ISS la Proiectul LISA?

Dr. S.I.Z: Misiunea LISA este propusă și va fi realizată de către un consorțiu internațional format din cercetători din Germania, Italia, Franța, Elveția, Marea Britanie, Spania, Danemarca, Olanda, România, Belgia, Portugalia, Suedia, Ungaria și SUA. Lansarea este preconizată pentru 2034, urmând să aibă o durată de 4 ani. Dar, practic, misiunea va fi astfel concepută încât să funcționeze cel puțin zece ani. În acest context, ISS va asigura softurile acestui proiect, considerat unul dintre cele mai importante proiecte recente ale Agenției Spațiale Europene (ESA). Este vorba de ,,Laser Interferometer Space Antenna (LISA)”. Toate aceste softuri vor fi realizate de către șase cercetători ai ISS. Specialiștii ISS au participat și la misiunea LISA Pathfinder, care a avut loc în decembrie 2015. În actuala etapă, Institutul de Științe Spațiale va contribui cu sistemul CAS (Constellation Acquisition Sensor), care va avea rolul de verificare a alinierii și poziționării celor trei sateliți, asigurând astfel recepționarea a semnalului laser ajuns pe detectorii interferometrici. Împreună cu sistemul CST (Coarse Star Tracker), care va asigura vizualizarea semnalului laser în timpul manevrelor de scanare. Această contribuție este derulată de Agenția Spațială Română (prin programele „Romanian Incentive Scheme”, PRODEX și programe naționale) și se încadrează atât în strategia instituțională, cât și în strategia națională de cercetare-dezvoltare a României.

C: Concret, ce înseamnă acest Proiect LISA?

Dr. S.I.Z: Proiectul LISA va fi primul observator spațial care va studia undele gravitaționale. Este vorba despre trei sateliți plasați pe orbită care au la bord interferometre laser. Acolo, sus în spațiu, ei sunt vârfurile unui triunghi echilateral, cu latura de 2,5 milioane de kilometri. Formațiunea astfel realizată va însoți Pământul pe orbita sa în jurul Soarelui.

C: 2,5 milioane de Kilometri? Asta înseamnă de peste șapte ori distanța Pământ-Lună. Presupun că acei sateliți nu sunt mai mari de câțiva metri. Cum este realizată o asemenea precizie a localizării celor trei instrumente spațiale plasate pe orbită?

Dr. S.I.Z: Procedeul de localizare la o asemenea precizie a fost pus la punct de multă vreme. Sunt niște date deosebit de complexe care, cred eu, ar fi puțin probabil să-i intereseze pe cititori. Cert este un lucru: nu aceasta este cel mai greu de realizat în practică.

C: Ne puteți explica, pe scurt, cum arată acei sateliți, și cum de reușesc să studieze undele gravitaționale?

Dr. S.I.Z: Greu de explicat în doar câteva cuvinte. Spre exemplu, distanța de 2,5 milioane de kilometri, care separă cei trei sateliți între ei, este egală cu presupusa lungime de undă a ceea ce numim undele gravitaționale. Și să nu uităm că demonstrarea existenței acestor unde este principalul scop al acestei misiuni. Cum arată sateliții respectivi? Fiecare dintre ei au în compunere două incinte vidate, aflate la extremitățile satelitului. Iar fiecare dintre acestea sunt înțesate cu aparatură extrem de complexă. Dar elementul principal existent în fiecare dintre cele două incinte este un cub din aur aproape pur, cu masa de un kilogram, fixat în partea superioară a incintei. În momentul precis al experimentului, cubul din aur va fi lăsat să cadă liber, în așa fel încât nimic să nu-i influențeze traiectoria. Iar timpul acestei căderi este măsurat în miliardimi de secundă ori chiar și mai puțin. Vi se pare complicat? Realitatea este infinit mai complexă.

Cotidianul: Ce legătură are căderea acelor cuburi cu gravitația?

Dr. S.I.Z: V-am avertizat că este deosebit de complicat. Oamenii de știință consideră că undele gravitaționale pot fi puse cel mai clar în evidență, atunci când, undeva, în vreun colț al Universului, se ciocnesc două ,,găuri negre”. Iar aceste fenomene nu sunt chiar atât de rare cum s-ar putea crede la o primă vedere.

C: Vorbim despre „găuri negre“ aflate la miliarde de ani lumină de noi, despre niște ipotetice unde gravitaționale și despre multe altele similare. Dar toate astea au vreo legătură cu viața noastră de zi cu zi?

Dr. S.I.Z: Nu, în acest moment nu au. Toate acestea țin de ,,științele fundamentale“. Dar să nu uităm că, la un moment dat, și despre undele electromagnetice s-a discutat doar la nivel strict teoretic. Iar acum, toată tehnologia folosită în viața noastră de zi cu zi se bazează exact pe undele electromagnetice.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.