În urmă cu doi ani, când vorbeam la Realitatea TV despre criză, m-am ales cu nenumărate huiduieli. Unele erau chiar prezidenţiale. A fost sau nu adevărat?Ne-am pregătit să scoatem cămaşa? Ne-am ţinut de sărbători şi aniversări. Nenorocirea e şi mai mare. Am înglodat România în datorii şi nu suntem pregătiţi să vindem nici ouă de bibilică.Din nefericire, pericolul nu este doar financiar. Guvernul fără nici o leţcaie nu are nici putere de primărie comunală. Nu se mai bucură de credibilitate nici când premierul îşi dă cuvântul de onoare. A devenit un fel de caricatură de instituţie publică. Azi zice una, mâine o întoarce pe dos şi poimâine nu-şi mai aduce aminte. Parlamentul, aşijderea. Duce un război pe un scăunel.
Este o problemă de maximă gravitate. Cum să scape noua majoritate de teroarea naivităţii lui Mircea Geoană? Tot la două-trei zile Senatul mai face o şedinţă de birou, mai organizează o dezbatere televizată. Geoană, sudat de fotoliu, un fel de ultimă poziţie ocupată în războiul cu oamenii lui Băsescu, nu pleacă nici mort. Onoarea partidului geme la o aşa încercare istorică. Iar ţara rămâne în stăpânirea unui cor pus să interpreteze muzica din vârful dealului.
Preşedintele nu are timp de plebe şi de mizeria cotidiană. E deja în ceruri, cu materia cenuşie îmbibată de idei despre modernizarea statului român. Chiar ne-a atras atenţia că vrea să ducă o viaţă discretă. Are probleme strict teoretice. Şi pe alocuri filosofice. Vrea un model de ţară cum n-a văzut Parisul. Adică armonioasă, tăcută, muzicală, bogată, cu femei şi băuturi fine, cu biblioteci în porturi, puse direct lângă cârciumi, traversată de conducte petroliere etc. Ce mai, un stat modern, în care şi ţiganul cântă în biserică şi ţăranul programează cartofii pe calculator.
Sigur, pentru curăţenia morală a acestui stat modernizat, funcţionează din greu instituţii de cercetare a trecutului comunist, conduse de chiar propagandiştii acestuia. Iar servicii secrete, reinstalate la putere, veghează la stabilitatea regimului pe care îl conduc şi îl vămuiesc din plin.
Maghiarii, proptea politică a guvernării care stă numai pe votul UDMR, joacă tare. Încearcă să obţină cât mai mult. Cel puţin până când serviciile şi oamenii lui Băsescu nu racolează o majoritate care să facă UDMR inutilă în voturile din Parlament.
Şi încă un lucru. Banii publici nu mai ajung decât pe mâna celor din gaşca puterii. Ei vămuiesc toate contractele, ei construiesc marile proiecte din care peste un an curge nisipul. Ei sunt autorii modernizării României în curs de surpare imediat după recepţie.
Pericolul este enorm. Ţara se pierde în vorbărie, iar clientela politică în prăduirea puţinilor bani strânşi la buget.
E pentru prima oară când mă încearcă sentimentul că România începe să-şi piardă coerenţa de ţară!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.