„România românilor”- de la slogan la realitate

Publicăm în serial „Cronica anonimă a mișcărilor naționaliste din România” pe care o considerăm o necesitate impusă de actualul contex global cel puțin aparent favorabil reafirmării mișcărilor radicale […]

VI. „ România românilor”- de la slogan la realitate

1. Cabinetul Goga

Cea mai surprinzătoare decizie luată de rege, prin încredințarea puterii lui Goga, era aceea de a se numi însuși președinte al Consiliului. Desigur, el (n. n. Goga) nu era pregătit pentru a lua puterea și nici nu visa că va constitui o echipă ministerială.

Cuza intra în mod natural în componența cabinetului dar, la cei 80 de ani ai săi, nu i s-a dat un portofoliu și a fost numit ministru secretar de stat. Fiului său¹ i-a revenit portofoliul Ministerului Muncii.

Pentru Ministerul Afacerilor Externe, Goga a apelat la decanul Istrate Micescu² , recrutat recent în partidul său și care încă din 1935 ațâțase barourile de avocați la primele agitații anticomuniste.

Ministerul Comerțului și Industriei a fost încredințat directorului puternicei Societăți miniere Mica, inginerul Gigurtu³, căruia Goga avea astfel posibilitatea să-i demonstreze gratitudinea sa pentru ajutoarele primite timp de peste 20 de ani.

La instrucția publică venea profesorul Petrovici⁴, care mai exercitase. aceiași funcție în cabinetul lui Averescu, din care făcuse parte și Goga.

Portofoliul la Finanțe a fost atribuit unui transilvănean, mai mult decât mediocru, germanofil înrăit, Savu (n. n. Eugen Savu. ), care fusese administrator al Băncii Naționale.

Pentru a-i prevedea pe titularii celorlalte portofolii, Goga trebuie să fi fost tare încurcat. Pentru ministru de Război a apelat la Ion Antonescu, personaj care știa de aspirațiile dictaturii, de aproape trei ani.

Ignorând pe național-creștinii demni de a ocupa celelalte portofolii, Goga, sub influența regelui, a făcut apel la țărăniști, ceea ce a dus în scurt timp la creșterea opoziției în partid, care, până atunci, era redusă, dezvoltându-se astfel intențiile de separare de gruparea lui Maniu.

Astfel, Armand Călinescu⁵ a devenit ministru. de Interne, Virgil Potârcă⁶ ministrul Telecomunicațiilor și ad-interim la agricultură, iar Rădulescu Mehedinți⁷ a devenit ministrul Justiției.

Care să fi fost gândurile lui Carol al II-lea când a întrupat această stranie combinație? Fără nici o îndoială el avea de atins două obiective: să ruineze Garda de Fier, realizând aceasta prin Goga, al cărui program nu era de natură să-i pună în pericol coroana și să trimită spre Maniu o parte din din oamenii săi, împreună cu Călinescu, unul dintre cei mai buni locotenenți ai lui Carol al II-lea.

2. Accelerarea românizării-prioritatea guvernului Goga-Cuza

Începând din noaptea de 28 spre 29 decembrie 1937, toți prefecții au fost înlocuiți cu membri al Partidului Național Creștin și au au fost dizolvate consiliile municipale și cele județene.

Pentru realizarea programului de guvernare, ce se putea rezuma în sloganul România românilor’’, s-au luat în grabă câteva măsuri simbolice: au fost suprimate așa zisele ziare evreiești Dimineața, Adevărul și Lupta, precum și câteva gazete din provincie; le-au retras ziariștilor evrei permisele de circulație pe căile ferate; s-a anunțat că se vor retrage evreilor autorizațiile pentru cabareturi; a fost suprimată orice subvenție pentru Cultul mozaic ș. a.

Preocupat să nu-l nemulțumească pe Hitler, guvernul Goga-Cuza amâna reexaminarea problemelor minorităților germană și ungară, concentrându-i atenția asupra problemei evreiești.

Un Decret-Lege din 22 ianuarie 1938. dispune revizuirea dreptului de cetățenie obținut anterior de evrei în următoarele trei situații:

– evreii noiilor provincii vor fi recenzați în termen de 20 de zile. Ei vor trebui să dovedească faptul de a fi locuit înainte de 1 decembrie 1918 în Transilvania sau Bucovina, ori înainte de 9 aprilie 1918 în Basarabia, precum și că ei sunt născuți din părinți care, la rândul lor, aveau domiciliile acolo și au optat pentru cetățenia română;

– evreii care au primit cetățenia română după 28 mai 1918 trebuiau, până la 12 februarie 1938, să-și depună actele de naștere, dovedind că sunt născuți în străinătate, că părinții lor au avut domiciliul în România, că nu au fost subiecte ale altui stat și că s-au supus recrutării ori au fost mobilizați începând din 1913 sau 1916;

– evreii care au primit naționalitatea română înainte de 28 mai 1919 nu vor avea dreptul la cetățenie în cazul în care aceștia sunt contestați, numai dacă Parchetul va fi sesizat cu o nedenunțare în. favoarea lor. Apoi se va deschide o anchetă care va stabili în ce condiții persoanele în cauză au devenit cetățeni români.

Observăm că situația evreilor devine o problemă care poate fi pusă în discuție.

Stabilindu-se dificultățile care au apărut, statutul a fost supus revizuirii în ideea procurării de către autoritățile române a pieselor oficiale cerute de către Decretul-Lege. Deși această procedură a putut fi pusă în aplicare cu ușurință, era încă departe de litera și spiritul Tratatului asupra minorităților (Paris, 9. decembrie 1919), care stipula:

„Art. 6. Naționalitatea română se va dobândi de drept, prin singurul fapt al nașterii pe teritoriul român, de către orice persoană care nu se poate prevala de vreo altă naționalitate prin naștere.

Art. 7. România se obligă a recunoaște ca supuși români, de plin drept și fără o formalitate, pe evreii locuind în țară pe teritoriile României și care nu pot a se prevala de nici o altă naționalitate.”

Celelalte. articole ale Tratatului prevăd egalitatea de drept și de fapt tuturor cetățenilor de origine română fără deosebire de naștere, de naționalitate, de limbă, de rasă sau de religie.

Ce s-a întâmplat cu evreii al căror drept de cetățenie nu a fost reconfirmat ?

Mulți dintre aceștia visau să plece în Mexic. În numai câteva zile s-au depus 7000 de cereri de viză mexicană. Dar, Goga și Cuza doreau ca acești evrei să fie expulzați în Madagascar. Pentru oameni de stat de o asemenea factură, nici o problemă nu rămânea fără rezolvare.

Același decret-lege mai stipula:

Art. 39. „ Persoanele intrând in prevederile acestei legi vor fi șterse din listele electorale”.

Dintr-o dată, evreii nu mai puteau să-și exercite dreptul de vot fără a i se verifica mai înainte statutul, potrivit legii revizuirii cetățeniei.

Maniera în care guvernul s-a ocupat de evrei este exprimată în mai multe decizii ale ministrului muncii, care, așa cum menționam, era fiul lui A. C. Cuza. O astfel de decizie, publicată în Monitorul Oficial din 14 ianuarie 1938, stipula:

„Este interzis la toți evreii de a angaja sau păstra în serviciul lor creștini în vârstă de mai puțin de 14 ani”.

Guvernul, odată dând tonul, oricine se putea lua de evrei. Astfel, multe barouri radiau, pur și simplu, avocații evrei. Arhitecții ștergeau din profesia lor pe toți evreii al căror statut era revizuibil.

Medicii luau măsuri analoage.

Autoritățile judiciare se făceau că nu aud reclamațiile făcute de evrei

Guvernul înțelegea să meargă pe calea românizării și lua măsurile cele mai serioase și radicale, exercitând un control sever în întreprinderile private conduse de evrei, limitându-le cota de beneficii și obligându-i să coboare prețurile la produsele industriale, pentru a le pune în acord cu prețurile produselor agricole.

3. Rezistența evreilor blocheaza economia și prăbușește prosperitatea

Această sinistră experiență nu a durat decât trei săptămâni. Ea s-a izbit de: rezistența evreilor; opoziția vechilor partide și îndeosebi a țărăniștilor; protestele cancelariilor străine, în special a celor din occident.

Evreii au arătat în aceste împrejurări că ei reprezintă în România o forță încă superioară celei la care se putea aștepta. autoritățile.

S-a subestimat puterea lor (economică), precum și utilitatea lor socială. La constituirea (momentul constituirii) cabinetului Goga-Cuza, evreii:

– dețineau o bună parte din averea imobiliară a țării;

– puteau retrage fondurile lor bancare și să arunce pe piață acțiunile și obligațiunile lor;

– puteau dispune sistarea comenzilor și suspendarea strângerii produselor agricole;

– puteau suspenda importurile și nu mai aprovizionau magazinele;

– puteau să nu mai frecventeze restaurantele, teatrele, cinematografele în care ei constituiau principala clientelă.

Insecuritatea era atât de puternică, încât atât. alți străini, cât și. români se abțin, la rândul lor, de la toate operațiunile financiare și comerciale, alăturându-se rezistențenței evreilor.

Această rezistență pasivă paralizează viața economică, determină creșterea prețurilor, scad încasările la bugetul statului, în ciuda efortului fiscului de a cere evreilor plata imediată a tuturor întârzierilor. Criza se agravează, zi de zi

Dacă în domeniul economic politica guvernului național – creștin s-a dovedit dezastruoasă, nici „ordinea morală” nu a dat rezultatele scontate.

Observăm instalându-se aceeași necinste ca și în regimurile precedente.

Campania împotriva evreilor se rezumă, în aceleași condiții, și în Bucovina, Evreii, având însă mijloacele financiare necesare, i-au lăsat în pace.

Concluzionând, în numai câteva săptămâni, s-au pierdut beneficiile a mai multor ani de prosperitate.

4. Jocul vechilor partide

Vechile partide politice își fac jocul lor, dar și al guvernului. În câmpul liberal, unde grupul Dinu Brătianu – Tătărescu și grupul George Brătianu doreau să realizeze. o fuziune, urmează exemplul național-creștinilor care au acționat timp de trei ani în guvernul Tătărescu, pentru păstrarea cabinetului Goga.

Pentru liberali, Garda de Fier devine inamicul numărul unu.

Țărăniștii sunt mai fermi în opoziția lor față de guvern, străduindu-se să organizeze gărzile lor țărăniste pentru a rezista „lăncierilor” naționalist-creștini și apariției miliției în cămăși albastre cu brasardă cu cruci îmbârligate, pe care guvernul a însărcinat-o cu poliția politică.

Dar, cel mai violent adversar al cabinetului devine „Garda de Fier”. Căpitanul știe bine că în persoana lui Călinescu are la Ministerul de Interne un inamic implacabil. Coliziunile se produc zilnic între „gardiști” și „lăncieri”. Adesea sunt morți de o parte și de alta.

5. Garda de Fier la începutul anului 1938

Mișcarea Codreanu era atunci mai puternică, decât în oricare din etapele sale anterioare.

Blocul naționalist – Goga, Cuza, Vaida – nu a reușit să atragă tineretul.

În acest debut de an 1938, tot tineretul școlilor îl urmează pe „Căpitan” fără a ști expres dacă sunt sau nu afiliați „Gărzii de Fier”. Codreanu a știut să le canalizeze toate aspirațiile acestora, bune sau rele, elevate ori vulgare. Mulți dintre acești tineri, care sunt atrași de perspectivele conducerii, sunt dintre cei care au gustul violenței, ratații, cei care nu iubesc munca, cei care speră că aceste „cămăși verzi” ale lui Codreanu vor avea același destin cu „cămășile negre” ale lui Mussolini sau cele „brune” ale lui Hitler și că vor beneficia de aceleași profituri.

Vedem că cei care se înrolează în „Garda de Fier” sunt, mai ales studenții, dar și muncitori, țărani și o parte din descendenții vechilor aristocrații – Cantacuzino, Sturza și Ghica. Cum acestei mase îi lipsește manifestarea voinței, vechile vulpi politice, ca profesorul Mihail Manoilescu⁸, folosesc Garda de Fier pentru a beneficia de profiturile puterii.

„Căpitanului” nu-i lipsește abilitatea, nici suplețea în recrutarea oamenilor săi: burghezilor care acceptau cu greu servituțile la care sunt supuse cămășile verzi, el le oferă posibilitatea de a se înscrie în partidul său cu titlu de simpatizanți. Aceștia sunt „răzleții”, formulă care favorizează recrutările „gardiștilor” în rândul liberalilor. Astfel, acești șmecheri se cred asigurați în drepturi. de a profita de succesele care vor putea fi obținute de Codreanu, iar în caz. de eșec ei nu vor fi prea grav compromiși.

Alături de acești „gardiști” nu lipsesc cei care urmează „Căpitanul” din pur idealism. Există, într-adevăr și în „Garda de Fier ” o revoltă contra politicianismului de afaceri, care era practicat de toate partidele.

Toți tinerii români au reținut acuzațiile de carierism pe care partidele le lansau unele contra altora:

– ei își amintesc scandalurile ce nu încetau să izbucnească, fără să fie sancționați cei vinovați;

– ei știu că unei legi care a fost votată îi trebuie câțiva ani până să fie supusă examenului judiciar. Averile demnitarilor de stat și ale funcționarilor publici au determinat ca un număr de instrucțiuni să fie puse în aplicare, pentru a face posibilă decelarea culpabilităților;

– ei nu uită că regele și anturajul său dau exemplu de imoralitate și necinste;

– ei observă că în orice afacere murdară se găsește, în general, în rol de intermediar, un evreu, dar este. mai ușor să iei numai simple măsuri contra evreilor, decât să înăbuși aspirațiile lor politice;

– ei cred cu naivitate că, sub fascism și hitlerism, regimul parlamentar ar fi moralizat administrația și a suprimat politicianismul de afaceri;

– ei cred, de asemenea, că Mussolini și Hitler au făcut să trezească tinerețea din lâncezeală, unde ea continuă să se zbată în România;

– ei observă că nu există fii, nepoți sau gineri ai unor oameni politici care să nu-și găsească cu greu o funcție sau să-și poată face o carieră corespunzătoare meritelor lor, în concordanță cu studiile, în chip strălucit absolvite,. în universități renumite, unii fiind discipoli ai unor savanți de notorietate europeană.

Garda de Fier beneficiază de această ieșire din răul secolului, ieșire. care cuprinde tot tineretul român:

– Garda recrutează adepți dintre tinerii universitari;

– Garda vrea să adune pe toți cei care au fost loviți de autorități și care nu au găsit niciodată sprijin, nici protecție, precum șoferi de taxiuri, vatmani, muncitori din uzine;

– Garda exploatează situația sindicatelor din România, a comuniștilor scoși înafara legii și a altor. grupări fără apărare, care văd în Garda de Fier protecția de care aveau nevoie.

Această stare de spirit a fost foarte bine scoasă în evidență de profesorul Iorga, care la 22 aprilie 1938 scria:

„Nu există justiție, de aici, de mai mulți ani, pleacă tot răul. Absența dreptății este cunoscută de omul din popor la fiecare pas. Toate greutățile sunt pentru el, cel care nu are cui să se plângă și pentru care toate porțile cele mai înalte sunt bine păzite. Toate avantajele sunt pentru cei care dețin puterea. Omul din popor se simte lezat și umilit, de aceasta el este în căutarea unui „arhanghel”. Până aici el a fost pasiv, când i se cereau bani, el dădea, dar nu vedea unde merg banii obținuți cu sudoare și câteodată cu sângele său. Când a fost chemat sub drapel, el a alergat cu sentimentul datoriei militare, care se transmite din generație în generație, dar nu cunoștea de ce se unesc și de ce se despart țările, scopul pentru care își pune viața în pericol. El susține o administrație căreia nu-i cunoaște resorturile, nu-i discerne corupția. Nu are ce face pentru a iniția lucruri, care să poată schimba lumea. El se crede oprimat și inutil într-o lume pe care nu înțelege”.

Cine oare l-a inspirat pe Iorga cu astfel de considerații înțelepte, când el însuși era președintele Consiliului (de Miniștri) în 1931-1932!

Pentru a împăca țăranii, întotdeauna avizi de pământ, Codreanu a lansat lozinca. „un om un pogon”, formulă ce nu putea fi deloc seducătoare, căci un pogon nu este decât o jumătate de hectar, dar ea punea problema unei noi împărțiri a pământului și anunța voința lui Codreanu de a dicta noi legi agrare, dacă va veni la putere.

Când cunoștea până la ce punct poporul român este docil și ușor de guvernat, ca să stăpânească această mișcare, pentru Codreanu era suficient ca un guvern să-și îndeplinească în cunoștință de cauză și cu cinste rolul său, să asigure o severă gestiune a bunurilor publice, să ofere toate garanțiile unei bune justiții. și să aducă, unui regim rămas patriarhal, câteva reforme generoase. Ori, nimeni nu a înțeles, niciodată, că astfel Garda de Fier s-a ridicat din însăși rațiunea propriei sale existențe.

Guvernele care s-au succedat au adoptat față de Garda de Fier o atitudine indulgentă, chiar de complicitate, în loc să o combată. Astfel. n-au reușit decât să-i sporească întinderea și puterea.

Cabinetul Goga – Cuza, care nu era reprezentantul unui partid politic puternic reacționar, continua să subestimeze aspirațiile acestei mișcări revoluționare, singura din România care putea atunci să-și realizeze idealurile.

6. Atitudinea cancelariilor străine față de cabinetul naționalist

Berlin și Roma

În străinătate, cabinetul Goga nu se bucura de mai multă favoare, decât în interior. Dacă guvernele de la Berlin și Roma îl privea cu simpatie, ele deplângeau, totuși, ostilitățile împotriva Gărzii de Fier, care le inspira încredere deplină. Codreanu. n-a declarat, oare, că în aceeași zi în care el va. prelua puterea, România va încheia o alianță cu Reich-ul și Italia ?

Moscova

De la venirea la putere a formației Goga-Cuza s-au tensionat brusc relațiile. româno-sovietice. Ministrul U. R. S. S.. Ostrovski a fost rechemat la Moscova, lăsând la Legație un însărcinat cu afaceri ad-interim

Radio Kiev multiplică apelurile către basarabeni, pentru a le transmite că niciodată. Moscova nu a recunoscut frontiera cu Nistru, că armatele sovietice vor invada Bucovina, dacă. la București cămășile verzi vor prelua puterea.

Paris și Londra

Cabinetele de la Paris și Londra nu mai aveau nevoie de încurajările pe care adresaseră lui Titulescu, repliat atunci la. Saint – Moritz, pentru a analiza gravitatea situației.

Din primele zile ale lui ianuarie, miniștrii Marii Britanii și Franței au reamintit energic guvernului român angajamentele luate la 1 decembrie 1919 și au lăsat să se înțeleagă că relațiile țărilor lor cu România vor trebui modificate, dacă guvernul va continua să nu-și recunoască obligațiile internaționale.

Geneva

Atunci când ministrul afacerilor externe, Istrate Micescu s-a deplasat la Geneva, unde a fost chemat la o reuniune a Consiliului Societății Națiunilor, el a fost primit cu răceală. La câteva zile după aceasta, Cuza avea să declare corespondentului ziarului Giornale d` Italia: „S. N. U.-ul este o societate a evreilor, constituită pentru a domina lumea. Eu o consider ca pe un mort care nu a fost înmormântat”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.