Romii, vehicul electoral pe ruta Paris-Bucureşti şi retur

După repatrierea, fără publicitate, a 10.000 de romi în 2009, apropierea alegerilor declanşează în acest an o campanie de presă susţinută pentru repatrierea a câtorva sute. România răspunde prin crearea unui post guvernamental de pompier de serviciu în relaţia cu Franţa şi cu o urecheală aducătoare de voturi aplicată de Traian Băsescu presei occidentale, care îşi permite să critice acordarea cetăţeniei române pentru moldoveni şi condiţiile de viaţă ale romilor din România.

Pentru întreaga presă franceză, repatrierea voluntară a romilor în România şi Bulgaria este subiectul-vedetă, numai că în presa din Hexagon procedeul este numit, în mod eronat, „expulzare”, în timp ce termenul repatriere este pus între ghilimele, aşa cum o face „Le Parisien”. Expulzarea se aplică infractorilor. Din totalul infracţiunilor comise de străini în Franţa, doar 6% sunt fapte ale cetăţenilor români, indiferent de etnia lor.

Repatrierea voluntară şi primirea ajutorului de 300 de euro pentru un adult şi a 100 de euro pentru un copil, cu condiţia amprentării beneficiarilor, nu au impactul „expulzării”, pe care presa franceză insistă, în contextul alegerilor legislative din 2012. Cota popularităţii preşedintelui Sarkozy a crescut sensibil din momentul declanşării campaniei mediatice. Actualul secretar de stat francez pentru Afaceri Europene, cel care avertiza cu amânarea aderării României la spaţiul Schengen pe fondul problemelor create de romi în Franţa, a anunţat deja că va candida pentru un mandat de deputat de Paris, într-o circumscripţie în care prezenţa romilor a creat probleme.

Ministrul francez al Imigraţiei anunţa că, până în momentul actualei campanii mediatice, 24 de zboruri de repatriere au avut loc în 2010 către România şi Bulgaria. În 2009, Parisul a repatriat 10.000 de romi fără această publicitate. Atenţia bruscă acordată de presa repatrierilor vine după violenţele dintre poliţişti şi romi înregistrate la Grenoble, în iulie.

Nu doar Franţa, o ţară a cărei constituţie nu recunoaşte minorităţile naţionale, recurge la repatrierea nedoritei comunităţi rome. În 2008, România a sesizat Comisia Europeană când Italia a decis expulzarea romilor. Suedia, Danemarca şi Germania repatriază romi, însă o fac discret, fără campanii de presă. Chiar şi Kosovo a expulzat romi acuzaţi că au colaborat cu autorităţile sârbe, persoane care acum sunt expulzate din Germania înapoi în Kosovo.

Fondurile UE pentru romi, o vacă de muls

Problema acestei minorităţi de circa 8 milioane de oameni este, aşadar, a întregii Uniuni Europene. În cadrul fondurilor structurale stabilite până în 2013, Uniunea alocă peste 660 de milioane de euro pentru incluziunea socială a romilor şi peste un miliard de euro pentru şcolarizarea acestora. Monitorizarea modului în care sunt cheltuite aceste fonduri este însă dificilă şi criteriile de evaluare sunt laxe. Soluţia mai facilă pare a fi acordarea ajutoarelor de repatriere. Ministrul francez al Imigraţiei a declarat că Franţa a cheltuit peste 18 milioane de euro în acest mod. Reinserţia ţine şi de cooperarea bilaterală. Surse guvernamentale de la Bucureşti spun că autorităţile franceze nu sunt obligate să informeze statul român când decid repatrierea romilor, astfel încât aceştia nu pot fi luaţi în evidenţă pentru programele de reinserţie.

Acelaşi „Le Parisien” scrie despre o declaraţie a unui deputat român (este vorba despre Mădălin Voicu), care compară politica faţă de romi a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy cu cea nazistă. Nu însă Mădălin Voicu, ci fostul premier francez Michel Rocard a fost cel care a făcut aluzie la caracterul discriminator al politicilor guvernului francez, spunând că „nu am mai văzut aşa ceva după Vichy, după nazism”, potrivit „Le Post”.

Romii cad din lac în puţ

Odată ieşiţi din războiul electoral din Franţa, romii ajung în România altui război electoral şi a haosului instituţional. Criticat de oficialii francezi pentru lipsa măsurilor de reinserţie socială a romilor, guvernul Emil Boc a găsit panaceul: crearea titulaturii de secretar de stat pentru problemele romilor în relaţia cu Franţa, în cadrul Ministerului Muncii. În virtutea acestui precedent se poate deduce că guvernul va crea atâtea funcţii câte probleme bilaterale vor exista.

Problemele ridicate de repatrierea romilor se suprapun criticilor aduse în presa britanică şi cea franceză politicii României de acordare a cetăţeniei pentru cetăţenii moldoveni. Rezolvarea a venit din partea preşedintelui Traian Băsescu. „«Le Figaro» şi două tabloide britanice încearcă să arunce ceea ce ei acceptă. Republica Moldova are 600.000 de cetăţeni care muncesc în Uniunea Europeană. O mare parte din ei sunt exploataţi la negru. Presa vrea să ascundă o realitate. Şi-au găsit o soluţie, să acopere ceea ce nu vor să se ştie”, a spus Traian Băsescu.

A fi nefrancez în ţara lui Nicolas Sarközy de Nagy-Bocsa

Eventuala strategie electorală a dreptei franceze nu este tocmai benefică pentru imaginea Franţei. Pe lângă precizările Comisiei Europene, care va monitoriza repatrierile, „New York Times” a publicat la începutul acestei luni un editorial intitulat „Xenofobia: vânătoarea nefrancezilor”, care arăta cum preşedintele Sarkozy a făcut aluzie la neacordarea cetăţeniei copiilor născuţi în familii de imigranţi care au cazier. „Aceasta într-o ţară care susţine tratamentul egal al celor naturalizaţi. Aceasta se aplică şi domnului Sarkozy, născut dintr-un tată ungur, şi soţiei sale pe jumătate italiancă, ambii naturalizaţi”, scrie „New York Times”. La fel, secretarul de Stat, Pierre Lellouche, s-a născut la Tunis şi povesteşte chiar că a fost evacuat de poliţie dintr-o locuinţă ocupată abuziv, după sosirea sa la Paris.