Salariu de 11.600 de lei pentru 10 ore de muncă

Atunci când se trezesc în fața unui microfon ori a unei camere TV, „aleșii neamului“ se umflă în pene și se laudă că ei și activitatea lor politică reprezintă suprema expresie a democrației din țara noastră. Teoretic, așa și este. Dar, privită de aproape, situația reală este cu totul alta: „obez“ cât să dea pe dinafară, Parlamentul anterior s-a dovedit a fi cel mai corupt dintre cele care s-au perindat la conducerea țării după 1989. La rândul său, Parlamentul actual dă, încă de pe acum, semne că va fi cel mai scump. Dar și cel mai chiulangiu.

Legislatura 2012-2016, cea mai penală dintre toate: 120 de parlamentari din 588 – peste 20 la sută din „aleșii neamului“ au fost condamnați.

„Vox populi“? Vax!

Conform Constituției, poporul își exercită suveranitatea atât prin reprezentanții aleși în Parlament, cât și direct, prin referendum, caz în care Parlamentul este obligat să acționeze conform opiniei poporului. Dar asta este doar în teorie. În noiembrie 2009, a avut loc un referendum privitor la componența Parlamentului. Atunci, analiștii au spus că acea consultare a poporului a fost doar o șmecherie politică pusă la cale de Traian Băsescu, aflat într-un război aproape constant cu Parlamentul. Buletinele de vot pentru referendumul din 2009 conțineau doar două întrebări:

– Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?

– Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?

După numărarea voturilor, Biroul Electoral Central a anunțat că un număr 6.740.213 români (72,32%) au votat pentru Parlament unicameral și pentru maximum 300 de parlamentari. Pentru bravii noștri politicieni, vechiul adagiu latin „Vox populi, vox Dei“ („Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu“) nu valorează nici două parale. Înainte de referendum, Parlamentul României aduna la un loc 471 de senatori și deputați. Contrar voinței populare și atins parcă de obezitate patologică, Legislativul din 2012-2016 s-a lăbărțat până a ajuns la 588 de membri. Iar asta nu a fost totul: de la un an la altul, „aleșii neamului“ și-au sporit avantajele și privilegiile, de la salarii și pensii până la sumele forfetare pe care le pot cheltui după bunul lor plac.

Pentru unii, singurele mărturii ale trecerii prin Parlament sunt pozele

Ai noștri ca zmeii

În cele trei decenii care au trecut de la ceea ce încă mai numim Revoluția din decembrie ’89, ne-am obișnuit cu ei și cu ifosele lor. În primele legislaturi, majoritatea „aleșilor neamului“ proveneau din structurile fostului PCR. Apoi, odată cu trecerea timpului, au apărut generații noi de parlamentari. Unii au răsărit dintr-un anonimat în care s-au întors după încheierea mandatului. Cine își mai amintește acum de „contele“ Nicolae Zambra Iosipescu? Și totuși el a fost unul dintre cei care au participat la înființarea CPUN, un soi de parlament provizoriu care a condus România până la alegerile din 1990 din „Duminica Orbului“. În 1990, politicienii abia instalați la cârma țării și-au pierdut o noapte întreagă pentru el, discutând ce se întâmplă cu un senator care urmează să fie încorporat. Iar Zambra nu a fost singurul personaj extravagant ajuns atunci în fruntea țării. În schimb, alții, mult mai perseverenți, au la activ mai multe mandate, motiv pentru care, acum, pretind pensii speciale.

Alegerile din 20 mai 1990, pentru legislatura 1990-1992, au adus în Parlament 486 de parlamentari: 380 de deputați și 106 senatori. Iar în legislatura 1992-1996, Parlamentul a avut 484 de membri: 341 deputați și 140 de senatori. În legislatura 2012-2016, când s-a introdus sistemul de vot mixt (vot uninominal și reprezentare proporțională), Parlamentul României s-a „gonflat“, ajungând la 588 de membri: 394 de deputați, 176 de senatori plus 18 independenți, din partea minorităților, altele decât cea maghiară. Actualul legislativ ales pentru perioada 2016-2020 are 465 de membri: 329 de deputați și 136 de senatori.

Mihai Tudose: înainte de a prelua șefia Guvernului, a vorbit de două ori în plen: o dată ca deputat, la depunerea jurământului, și a doua oară la prezentarea programului de guvernare.

Decimat de corupție

Cel mai „obez“ dintre parlamentele postdecembrise, cel din legislatura 2012-2016, a fost și cel mai penal: circa 120 de „aleși ai neamului“ au ajuns pe mâna justiției. Unii au fost arestați, alții au fost trimiși în judecată, iar câțiva au și fost condamnați. „Bilanț“ penal care nu poate fi atribuit unui partid anume: toate grupurile parlamentare au avut cel puțin un membru cu probleme. Cu 39 de parlamentari, deputați și senatori, care au avut de a face cu justiția, PSD a fost liderul acestui clasament al rușinii. Lume pestriță și amestecată: o listă lungă, din care fac parte personaje binecunoscute, dar și anonimi, cunoscuți doar de prietenii lor și șefii de partid. Ecaterina Andronescu, Alexandru Mazăre (fratele mult mai celebrului Radu Mazăre), Ilie Sârbu, Niculae Bădălău sau Alexandru Cordoș au fost urmăriți penal, sub diverse acuzații.

Fostul premier Adrian Năstase a și uitat de vremea în care a stat la pușcărie. În schimb, Victor Ponta, ucenicul și discipolul său politic, a fost doar trimis în judecată, dar mai are mult până la o sentință definitivă. Trimis în judecată este și Dan Șova, prietenul lui Ponta. În schimb, Liviu Dragnea, liderul PSD, condamnat cu suspendarea executării pedepsei, își vede liniștit de cariera politică. Și pare că nici nu-i pasă de celelalte dosare în care este judecat sau anchetat penal. Dar asta nu contează: PSD este cel mai important partid de pe eșichierul politic românesc.

PNL are și el „faliții“ lui, 19 în total. Fost ministru, senatorul Tudor Chiuariu a fost deja condamnat în primă instanță. La fel sunt și Grigore Crăciunescu, Gigi Chiru, Corneliu Dobrițoiu, Dian Popescu sau Verginel Gireadă. Restul fie au fost deja trimiși în judecată, fie sunt urmăriți penal.

Și fosta UNPR, reprezentata „interesului național“ este acum plină de „ilegaliști“. În afară de generalul Gabriel Oprea, fostul lider al acestui „partid-balama“, UNPR are 9 membri ajunși pe mâna justiției.
Partid mic, dar „vioi“, ALDE, cu cei 7 membri ajunși în atenția justiției, deține un record încă neomologat: are cei mai mulți membri a căror anchetă penală a fost blocată prin votul Parlamentului. Este vorba despre Daniel Chițoiu, Ovidiu Silaghi și Varujan Vosganian. Probabil că în toată istoria parlamentarismului românesc nu vom întâlni o scenă mai penibilă decât aceea în care, așteptând verdictul colegilor săi parlamentari, Varujan Vosganian bătea cruci pioase și își ungea barba de zor cu mir sfințit. Ei bine, mirul a funcționat: colegii lui nu le-au permis anchetatorilor să-l ia la întrebări. Minoritățile, atât cea maghiară, cât și celelalte, au și ele șapte parlamentari certați cu legea. Iar dacă la toți aceștia îi adăugăm și pe „neafiliații“ Sebastian Ghiță, Elena Udrea și Florin Popescu, avem un inventar aproape complet al parlamentarilor care, într-un fel sau altul, au încălcat legea. Este drept că unii dintre ei nu mai fac parte din actualul legislativ. Dar asta nu schimbă cu nimic situația.

Legislatura 2012-2016 a fost cea mai penală dintre toate: 120 de parlamentari din 588 înseamnă că peste 20 la sută din „aleșii neamului“ au fost considerați infractori de drept comun. Inutil să mai socotim că și în cele mai famate cartiere din București acest procentaj se cifrează la circa zece la sută.

Cât au muncit parlamentarii de la alegeri până în prezent: senatorii – 104 ore; deputații – 94 de ore.

Program redus, ca lăuzele

Abia reveniți din vacanță, parlamentarii… țuști!, au zbughit-o din nou acasă, pentru încă o săptămână. Chipurile ca să participe la începerea noului an școlar. Ce or să facă ei acolo vreme de circa o săptămână? Probabil vor încropi un discurs lung și insipid, care-i va plictisi chiar și pe ei, darămite pe elevi! De fapt, oameni în toată puterea, bravii „aleși ai neamului“ au un program mai scurt decât îl aveau cândva lăuzele după naștere. Ei vin la muncă luni, cam pe la prânz, iar joi la prânz se calcă pe călcâie, care să rupă primii ușile Casei Poporului. Iar de-a lungul unui an calendaristic, bravii noștri parlamentari au mai multe luni de vacanță decât prichindeii din învățământul primar. Actualul Parlament a „intrat în pâine“ în urma alegerilor din 11 decembrie 2016. După care parlamentarii au plecat în vacanță, de unde s-au întors prin februarie, pe fondul protestelor declanșate după ce Guvernul a propus OUG 13, cea zisă și „Noaptea, ca hoții!“. Apoi, în lunile care au urmat, actuala majoritate parlamentară a reușit o performanță nemaiîntâlnită în lumea civilizată: și-a demis, prin moțiune de cenzură. propriul guvern instalat de doar câteva luni la Palatul Victoria. Analiștii interesați de viața noastră politică au calculat că de la alegerile din decembrie 2016 până acum bravii noștri senatori au trecut pe la serviciul pentru care sunt plătiți regește doar 104 ore. Mult mai comozi, deputații au stat prin Cameră doar 94 de ore. Inutil să mai precizăm că un salariat obișnuit, care muncește opt ore zilnic, totalizează 176 de ore de muncă pe lună. Iar asta, în condițiile în care, în timp ce oamenii de rând trebuie să muncească zilnic pentru a-și câștiga salariul lunar, parlamentarii își primesc banii indiferent dacă dau ori nu pe la locul lor de muncă. Așadar, prin Parlament.

Bancuri, glume şi poveşti

Bani „fără număr, fără număr“!

Spre deosebire de oamenii de rând, parlamentarii nu primesc salarii, ci „indemnizații“. În cazul în care nu face parte din vreo comisie de specialitate, un parlamentar obișnuit primește o indemnizație lunară care pornește de la 5.400 lei. În cazul în care fac parte din comisii de specialitate ori din foruri de conducere, această indemnizație ajunge până la 16.000 lei, cât primesc președinții celor două Camere. Dar asta nu este tot. Aleșii care vin din provincie primesc încă 2 la sută din indemnizația de bază pentru fiecare drum de acasă până în Capitală. Aceștia primesc, lunar, alți 3.500 lei pentru cazare în București, iar pentru a ajunge la locul de muncă din Capitală, parlamentarii din circumscripțiile de provincie beneficiază de gratuitate la mersul cu trenul sau avionul. Iar dacă vor să circule cu automobilul, primesc alți 1.400 lei ca bani pentru benzină. În plus, fiecare ales trebuie să aibă și un birou în care să se poată întâlni cu electoratul. Iar această sumă forfetară este calculată astfel încât să acopere o indemnizație și jumătate brută. Puse cap la cap, toate aceste sume ajung la un total care cu greu sunt regăsite printre angajații din mediul privat. Astfel că devine foarte clar de ce politicienii noștri se dau peste cap să ajungă parlamentari, fie doar și pentru o singură legislatură. La fel de bine stă pentru parlamentari și pensia pe care o vor primi la vârsta cuvenită. Astfel, pentru un singur mandat, ei vor primi la pensie un spor de 1.550 lei, pentru două mandate 3.100 de lei și 4.600 de lei pentru cei care au avut trei mandate de parlamentar. Aceste sume se vor adăuga pensiilor cuvenite pentru perioada în care ei nu au fost parlamentari.

Liviu Dragnea: „Apropo de ferma de porci, domnule Băsescu, nu ştiam că aveţi şi această specializare…“.
Traian Băsescu: „Păi v-am crescut, domnule Dragnea!“.

„S-au scremut munții…“

Activitatea politică a unora dintre actualii noștri parlamentari poate fi descrisă fidel prin vechiul proverb: „S-au scremut munții și au fătat un șoricel“. Ca să poată ajunge în Parlament, orice politician face o campanie electorală în cursul căreia cheltuieşte mulți bani și promite câte în Lună și în stele. Odată ajunși acolo, unii dintre ei nu se fac remarcați prin absolut nimic. Nu au niciun fel de inițiative, nu au niciun fel de proiecte și, în general, trec neobservați, de parcă nici măcar ei nu ar ști cu ce ocazie au ajuns acolo. În ciuda tăcerii lor, ei primesc aceleași drepturi bănești ca și colegii lor care chiar se implică în activitatea politică.
Din totalul de 464 de parlamentari, câți conține actualul Parlament, există destui „aleși ai neamului“ care nu au grăit o singură dată acolo: atunci când au depus jurământul de credință. În rest… nimic: niciun proiect de lege, nicio interpelare, nici măcar o simplă întrebare adresată Guvernului. La Camera Deputaților, 42 au grăit doar câteva zeci de secunde, atunci când au pus mâna pe Biblie și au depus jurământul de credință. În Senat, alți 13 aleși au cuvântat la fel de mult. Și, la fel ca în cazul penalilor, și „muții“ Parlamentului sunt repartizați, aproape uniform, în tot eșichierul politic. De la PSD s-au remarcat prin „discreție“: deputatul Nicolae Bănicioiu, Ion Mocioalcă de la Caraș Severin. PSD-istul Cătălin Rădulescu a grăit și el, doar la depunerea jurământului. În timpul lui liber s-a apucat să pălăvrăgească ceva legat de utilizarea mitralierei. O declarație agresivă care i-a adus o sancțiune din partea colegilor de partid.

O prezență la fel de discretă a fost și actualul premier, Mihai Tudose: înainte de a prelua șefia Guvernului, el a vorbit de două ori în plen: o dată ca deputat, la depunerea jurământului, și a doua oară la prezentarea programului de guvernare, în calitate de premier desemnat. Totuși, el a avut și o inițiativă legislativă: Legea salarizării unitare. Deși este foarte guraliv în emisiunile televizate, fostul premier Victor Ponta nu a depus nicio inițiativă legislativă, dar a cuvântat de patru ori în plen. Tot o singură dată au vorbit în plen și: Mircea Banias, fost parlamentar ALDE, în prezent neafiliat, Calotă Florică Ică (Teleorman), precum și Sorin Câmpeanu, cel care a anunțat că va înființa un nou partid împreună cu Victor Ponta. Dar lista este cu mult mai lungă. Poate că numele cel mai interesant al „tăcuților“ din Parlament este cel al liberalului Mihai Culeafă. Păi, dacă are „leafă“, de ce să mai vorbească?

Înghesuială mare la şedinţele de plen

Grobieni cu ștaif

Totuși, au existat și o serie de „interpelări“ ale unor parlamentari care, dacă ar fi tăcut, „filosofi ar fi rămas“. Una dintre acestea a fost cea a lui Traian Băsescu. La un moment dat, în Parlament a avut loc o discuție privitoare la o anumită fermă de porci, ajunsă acum în atenția justiției. Moment în care Liviu Dragnea, liderul Camerei Deputaților, a încercat să fie subtil și l-a apostrofat pe fostul președinte: „Apropo de ferma de porci, domnule Băsescu, nu ştiam că aveţi şi această specializare…“. Ei… dacă și-a căutat-o, și-a luat-o: „Păi, v-am crescut, domnule Dragnea!“. A fost o replică spumoasă, dar, indiferent ce părere am avea despre Dragnea, o asemenea mârlănie nu ar fi trebuit aruncată de la tribuna Parlamentului. Băsescu nu a fost singurul grobian din Parlament. Astă vară, în cadrul dezbaterilor din plenul comun al celor două Camere privind comisia de anchetă a alegerilor din 2009, deputatul PSD Nicolae Bacalbaşa s-a trezit vorbind și afirmând despre liberala Raluca Turcan că va face fractură „dacă mai dă cu labele“, o afirmaţie de mahala care a fost însoţită și de gesturi obscene.

„Art. 61 (1): Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. (Constituția României)

Salarii actuale

– Președintele României: 17.400 lei
– Premierul României, şefii Parlamentului şi preşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale: 15.950 lei
– Parlamentari:11.600 lei
– Miniștri în Guvernul României: 14.500 lei

Sume forfetare

– Liderii de grupuri parlamentare, preşedinţii, vicepreşedinţii şi secretarii comisiilor permanente: circa 20.000 lei/lună
– Șefii celor două Camere: 25.012 lei/lună
– Cazarea senatorilor și deputaților care nu au domiciliul în București: 6.525 lei/lună

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.