Inainte de a exploda, scandalul WikiLeaks a ars mocnit vreme de cativa ani .
In momentul in care desvaluirile deranjante au inceput sa curga in cascada, iar rachetele informationale ascunse in rapoartele diplomatice ale Departamentului de Stat au fost teleghidate spre tinte de mare anvergura, cum a fi presedintii Rusiei, Frantei, premierul Italiei si altii din aceiasi categorie, era firesc sa apara si o lista intrebari.
Continutul rapoartelor diplomatice americane, odata desvaluit, putea pune sub semnul indoielii sinceritatea atitudinilor reciproce , chiar intre membrii celui mai select club al politicii mondiale.
In primul rand, cum a fost posibil ca secretele tarii cu cele mai multe servicii de securitate sa fie atat de vulnerabile, iar sistemul de protectie atat de inabil conceput , incat un caporal din cadrul trupelor americane in Afganistan sa le poata accesa, copia ori retransmite ? Ce nevoie aveau comandantii trupelor S.U.A. raspandite prin lume sa cunoasca informatii care nu-i ajutau cu nimic in emiterea deciziilor privind operatiunile militare impotriva talibanilor , a teroristilor ?
Principiul operant in materia protectiei secretelor statelor membre ale N.A.T.O. este ca fiecare sa stie doar ceea ce are nevoie pentru indeplinirea atributiilor functiei detinute. Asadar, explicatia servita in legatura cu scurgerea informatiilor Departamentului de Stat a aparut , din start, de neacceptat.
Daca intreg sistemul contrainformativ al celei mari puteri a lumii a fost pus la pamant de caporalul Bradley Manning, in varsta de 23 de ani, incorporat in armata americana în 2007, atunci pentru ce plateste contribuabilul american atat de scump niste superagentii de securitate atat de proaste ? De ce s-a asumat un risc atat de mare, prin explicatia oferita opiniei publice internationale ?
In fata atator nedumeriri elementare, un rationament de bun simt ar fi daca Afacerea WikiLeaks este, cu adevarat, un eveniment de securitate sau o scurgere controlata de informatii ?
Daca supararile Administratiei S.U.A. pentru “nazbatiile” unor lideri ai statelor aliate au umplut paharul si, in fata refuzului acestora de a se comporta rezonabil, s-a considerat ca ar bine ca popoarele sa stie ce fel conducatori si-au ales ?!
O lectura atenta a rapoartelor despre presedinti si premieri excentrici, sustine o astfel de ipoteza.
La fel si o serie de adevaruri incomode despre decizii politice si acte de guvernamant sanctionate in rapoarte si in legatura cu care puterea a sfidat nu numai opozitia , ci si evidentele.
Nu mai vorbim despre … “revolutiile WikiLeaks”. Chiar si acestea sa fie accidente ale defectiunii caporalului Bradley Manning ?!
Exasperat de evolutiile haotice din politica romaneasca si incapabil sa inteleaga de unde au aparut extraterestrii care se perinda pe la conducerea Romaniei, de ce nu ar fi plauzibil ca Departamentul de Stat sa fi dorit sa ne ofere spre lectura un cocteil informativ cu efecte calculate ?
Cine si cum livreaza publicului din Romania continutul documentelor care ne privesc ?
Nu pot sa nu remarc o opinie pertineanta, potrivit careia informatii corecte, daca sunt prezentate incorect, produc efectele contrare scopului initial.
Duminica seara tarziu, la o televiziune de nisa specializata in operatiuni psihologice informationale era desfiintat un oarecare Georgian Pop, chipurile un informator asiduu al Ambasadei S.U.A., ale carui “evaluari” , acum desvaluite, ar puteat crea probleme partidului din care face parte [n.n. din opozitie ! ], dar si insului in raporturile cu propria constiinta. Daca nu-i lipseste.
Unele dintre adevarurile scarboase care au inceput sa transpara despre oameni politici romani sunt, totusi, elegant prezentate in limbajul meseriei care se foloseste de cuvinte pentru a ascunde gandurile… Nu unul, ci mai multi dintre dintre ticalosi au practicat acelasi gen de delatiuni si pe la alte ambasade, nu neaparat din “familia euroatlantica”. Ba chiar mai mmult, s-au dus si in barlogul ursului. Si ce au facut acolo? Promisiuni de inalta tradare !
Intr-un alt registru, se interpretau arii din WikiLeaks despre oligarhii si mogulii care”detin Romania “. Nu este acesta un repertoriu cunoscut si foarte drag lui “Sa-ti fie rusine , Dinu Patriciu ?!
Daca Afacerea WikiLeaks o fi o problema de stat a americanilor , este treaba lor. Dar daca este instrumentata si ca o afacere de stat in Romania, atunci este treaba noastra.
Impotriva publicitatii ne putem apara . Nu ducem mana la portofel, nu scoatem banul si nu cumparam.
Dezinformarea ni se ofera gratis si “saucy” ambalata. Rezista cine poate.
Si, totusi, qui prodest ?!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.