Scaunul de Președinte al României este gol fără îndoială

Acum, ce să zic? Am văzut că pretutindeni pe străzile din București erau montate ecrane uriașe. Cine să le fi montat? Unii au zis că extratereștrii. O fi, câte nu sunt pe lumea asta. Și pe ecran, ce să vezi? Se ducea care cum îl tăia capul să se așeze pe scaunul de Președinte care era gol fără îndoială, cine știe, poate chiar de o sută de ani încoace. Poporanii la zbânțuială se înghesuiau acolo, pe scaunul de Președinte.

S-au perindat, ce crezi, vreo câteva milioane de români. Uite, vezi, asta e istoria noastră, întotdeauna am avut mai mulți președinți decât am fi avut nevoie. Sau n-am avut deloc, se bagă-n vorbă alde Viorel Smuncitu, întors și el de la Cotroceni, cum a fost, acolo, pe scaunul de Președinte al României, păi n-a fost mișto, se binocla toată țara la mine și știi, bine vere, că mi nu-mi place să stau așa, în lumina reflectoarelor.

A fost și Margareta Trotineta, și Geta Energeta, aia de la Divertis, și Marinela Pumpincescu și Ostropel, și Rântaș, și au mai fost și alții, să vezi ce coadă era, tu, la Cotroceni! Dar acum, uită-te tu la ecranul de peste drum, să-i vezi pe români cu se prostesc ei pe scaunul de Președinte al României, caterincă, tevatură, lumea-njură, hai, băi, că vrem și noi.

Păi n-au dreptate? Ca Președinte nu trebuie s-o mermelești prea mult în funcție, servești țara, o aperi, ai grijă de poporul tău și pe urmă așa, pe după-amiază, lași scaunul de președinte al României altuia, ce s-o mai perpelim. Dar acum, uite, a venit bărbosul acela și nu se mai dă jos de pe scaunul de Președinte al României, ori s-a stricat televizorul, ori tâmpiții ăia de extratereștrii care lucrează la negru la companie de rețele stradale de televiziune nu și-au făcut treaba așa cum trebuie.

Și uite că în timp ce vorbim, bărbosul acela, uită-te bine la el, nici nu-i pasă, ce comedie, ce sicofanță, ce abstracțiune, ce moment, ce pedanterie, ce golănie, mă, n-auzi?! Dar el se face că nu aude. Stă acolo pe scaunul de Președinte al României și nu scoate nici o vorbă, parcă nici nu ne-ar vedea. Și uite-așa te trezești cu unul din ăsta care devine Președinte al României chiar pe bune, și începe ăsta să te oropsească, să te schingiuiască, să pună mâna pe armata și pe serviciile secrete și să dea la moacă poporului român cum îl taie capul.

Păi ce fel de treabă e asta?! Alde Uscălete Trotonel, văr bun cu Nebunu Agamamnon, ce să vezi, le trece prin cap să dea cu bolovani în marele ecran numai să nu-l mai vedem pe bărbosul acela cum și-a trântit curul lui pătrat pe scaunul de Președinte al României, hai că nu mai are nici o noimă povestea asta. Pe seară, așa, s-a dus alde Țuică Petronel, uite-așa s-a dus lângă scaunul de Președinte al României, așa s-a dus, prin grădina părăginită a Palatului Cotroceni, s-a dus, pâș, pâș prin iarba vestejită, și-a dres glasul, s-a holbat, și-a răcnit din toți rărunchii de ne-a băgat pe toți în boli, băi, scaunul de Președinte al României este gol fără îndoială! Bărbosul, i-al de unde nu-i.

Da’ noi tot îl vedem pe ecran. Asta e, universul ăsta e sucit rău de tot, noi am rămas fără Președinte, sau poate că n-am avut niciodată niciodată Președinte iar ce vedem noi acum e un fel de miraj, o fata morgana, o fantomă, o fantomă din alea nasoale cum au fost sau n-au fost toți Președinții României, așa să ne ajute Dumnezeu!