Scrisoare deschisă despre Călin Georgescu

Din iulie 1985 până în ianuarie 1989, când am hotărât să revin la Vocea Americii de unde plecasem, am fost profesor la Institutul special al forțelor terestre americane, „U.S.Army, J.F. Kennedy,” din Fort Bragg, Carolina de Nord.

Fusesem numit șeful catedrei de studii Euro-Sovietice. De la început mi-am dat seama însă că ofițerii americani, majoritatea căpitani și maiori pregătiți pentru poziții internaționale, nu înțelegeau mentalitatea altor tări și națiuni și întâmpinau obstacole majore de comunicare. De fapt, comandantul școlii, colonelul Krommer, era conștient de lacuna respectivă și mi-a cerut să pregătesc o prelegere pe această temă. Sarcina s-a dovedit mult mai complexă si prelegerea inițială s-a transformat într-un curs semestrial pe care ulterior l-am publicat sub formă de carte și mi-a devenit una din specialități.

În esență, oamenii întâmpină greutăți de comunicare în toate societățile și la toate nivelele, dar acestea sunt amplificate în cazul relațiilor dintre națiuni care se află pe trepte diferite de dezvoltare, vorbesc limbi diferite și aparțin altor culturi și mentalități.
Altfel, toate societățile evoluează de la natura primară din jurul nostru la dobândirea unei culturi specifice fiecărei țări. Aceasta înseamnă evoluție intelectuală și organizare socială; evoluție științifică și artistică; preocupări filozofice; și în final, evoluție spirituală spre religie. În primele etape, oamenii sunt preocupați de necesități imediate: hrană,
îmbrăcăminte și un acoperis deasupra capului. În etapele intermediare, se organizează teritorial în state și își pun probleme existențiale. În etapele cele mai avansate ajung la o înțelegere globală a lumii și unii își pun problema sensului și scopului vieții.

Pornind de la aceste premise, fiecare dintre noi va fi conștient că mesajul oral sau scris pe care îl transmite va avea efectul dorit numai dacă cei care îl recepționează au un nivel similar de pregătire și au aceleași preocupări și așteptări. Si aici voi
introduce o axiomă: pe unii oameni nu-i poți convinge de justețea argumentelor tale oricât de logic ai încerca să fii; alții sunt convinși deja si nu trebuie să le mai demonstrezi că ai dreptate; și o a treia categorie, persoane sceptice, realiste și mai bine educate, pot fi convinse, dar cu eforturi sofisticate.

În cadrul cursurilor mele, le recomandam tinerilor ofițeri americani să fie practici și pragmatici; să se ocupe de carierele militare alese și să lase preocupările filozofice și spirituale pentru mai târziu. Cei mai mulți dintre ei urmau să se pensioneze în jurul vârstei de 45-50 de ani după care începeau o nouă carieră. Unii urmau să intre în politică, dar și pentru politică trebuiau să rămână practici și să îmbine în mod inteligent promisiunile electorale cu cinismul realității. Un element foarte important în acest caz pe care îl recomandam era să rămână în limitele și preocupările oamenilor de rând pe care căutau să și-i apropie. Si ajunem la situația din România actuală.

Călin Georgescu s-a impus printr-o campanie electorală surprinzătoare; s-a ridicat pe un val puternic de nemulțumiri generale a populației; și a ajuns un candidat redutabil la președinția țării. Factorii decidenți ai viitorului, alegătorii români, sunt însă scindați și polarizați. Unii îl sprijină fără să clipească și alții i se opun în mod vehement. Ce se poate constata deocamdată este că CG e susținut în mod special de românii care resping ferm regimul care abuzează România de 35 de ani.

Susținătorii acestui curent sunt categoric de partea lui, dar el trebuie să fie atent și să se mențină pe coama acestui val.
La polul opus se află cei care au abuzat țara în ultimele decenii; au profitat de confuzia generală din lume; și-au însușit avuțiile țării agonisite prin munca tuturor românilor; și acum riscă sa-și piardă pozițiile, privilegiile, și poate chiar și libertatea.
Această categorie se exprimă prin acei acoliți care le fac jocurile și prin indivizi plătiți de bisnisuri internaționale. Acuzațiile aduse lui CG variază de la interpretări trunchiate ale declarațiilor sale până la dezinformări, minciuni fără mască și insulte suburbane. Autorii sunt uneori bine intentionați, numai că ei comit o eroare: Ei nu judecă argumentele
avansate de Georgescu. Ei l-au condamnat deja și acum încearcă să justifice sentința.

Este exact ceea ce a făcut CCR în decembrie anul trecut și acum dă din colț în colț.
În această situație, în speranța că i se va permite să candideze din nou la președinție, Călin Georgescu trebuie să-si mențină sprijinul primei categorii, să fie prudent și înțelegător cu cei care se opun și, în acelasi timp, să atragă alegătorii
nedeciși. El trebuie să fie profund ancorat în realitate; un om politic rămâne cu picioarele pe pământ și poate fi vizionar, dar nu visător. Un lider autentic face promisiuni credibile și se ferește de afirmații interpretabile. Este adevărat că oamenii deosebiți au preocupări diverse, dar asemenea preocupări ca: fizica cuantica, metafizica, vieti extra-
terestre, nemurirea sufletului, etc. sunt pentru grupuri restrânse. Un lider politic este ales și se impune pentru a rezolva problemele practice ale țării.

Din punct de vedere internațional, trăim în secolul 21 și nimeni nu mai este complet independent și suveran în lumea interdependentă și complexă de azi. „Hrană, apă și energie” sună frumos, dar oamenii vor mai mult decât strictul necesar. Ei vor un lider realist care să le satisfacă cel puțin partial năzuințele. Altfel, valul favorabil trece pe lângă tine.

Cât despre poziția geopolitică a României în contextul internațional actual, voi preciza că înaintea prăbușirii comunismului școala militară JF Kennedy din Fort Bragg mi-a cerut să prezint un studiu despre importanța strategică a Europei de Est, regiune ocupată la vremea respectivă de URSS. Din acel studiu am extras un articol intitulat „Eastern Europe: An Area in Crisis, care a apărut în revista americană Military Intelligence în iunie 1987. În acel articol care poate fi ușor accesat prevedeam prăbușirea comunismului în decurs de numai câțiva ani și sugeram că țările est-europene ar trebui să rămână o zonă neutră din punct de vedere militar între Rusia și Occident. Aproape trei decenii mai târziu, în 2015, renumitul om politic și analist Henry Kissinger publica volumul World Order (Ordinea Mondială) în care sugera că America va trebui să-i recunoască Rusiei dreptul la o sferă proprie de interes geopolitic. Si, probabil, pentru a evita o catastrofă mondială cu potențial nuclear,

Președintele Trump ar putea iniția negocierile de rigoare cu Putin. Se mai miră cineva că Georgescu s-a gândit la „regândirea” relațiilor cu Rusia?

Nicolae Dima.

USA