Securitatea României poate fi doar SAFE?

Se face săptămâna de când Marius Lazurcă, consilierul pentru securitate națională al Președintelui României, posta pe contul său de X: „Președintele Dan m-a trimis pe mine și pe Șeful Apărării României la Washington DC pentru a ne întâlni cu Administrația Trump și liderii Congresului, în vederea promovării alinierii noastre în domeniul securității la Marea Neagră. Piloți români curajoși care zboară pe F-16-uri fabricate în America au doborât 3 drone rusești în ultimele trei zile. Aceste amenințări ne amintesc cât de important este parteneriatul nostru solid de securitate cu Statele Unite și cât de recunoscători îi suntem pentru asta”.

Între timp, tancuri petroliere destinate transportului de țiței extras în Kazahstan au fost atacate cu drone în timp ce încărcau la terminalul maritim al Caspian Pipeline Consortium (CPC) din portul rusesc Novorossiisk, situat la Marea Neagră. Răspunsul Kazahstan-ului: „suspendarea temporară” a transporturilor de petrol! De ce ne interesează pe noi? Conform datelor disponibile pentru anul 2025, România își acoperă aproximativ 63% din necesarul de țiței din Kazahstan. Este important pentru România poziția SUA față de această situație? Dacă ne uităm la acționariatul Caspian Pipeline Consortium, vedem acolo prezența companiilor americane Exxon și Chevron! În context mai aflăm că Mike Wirth, directorul general Chevron, ar fi contactat oficiali de la Casa Albă pentru a cere garanții de securitate pentru reluarea tranzitului de țiței, context în care Donald Trump ar fi avertizat Ucraina să nu mai atace nave care nu aparțin Rusiei în Marea Neagră!

De atunci, Parlamentul României a adoptat proiectul de aprobare a Acordului de împrumut (SAFE) între Uniunea Europeană și România, în valoare de aproape 17 miliarde euro, care mai așteaptă doar promulgarea de către Președintele României. Un program SAFE unde nu a fost semnat contractul de 816 milioane de euro pentru 400.000 de arme de asalt, pistoale și aruncătoare de grenadă, cu compania germano-americană Sig Sauer și nici cel de 831 de milioane de euro pentru 139 de transportoare blindate Piranha 5, cu compania americană General Dynamics European Land Systems.

Despre Coridorul Vertical de Gaze și SMR-urile de la Doicești nu se mai aude nimic, dar vedem că Guvernul României alocă bani în regim de urgență pentru a asigura un debit suficient de crescut al Dunării pentru ca măcar reactorul 2 al centralei de la Cernavodă să mai funcționeze (aceiași centrală pentru care România vrea să se împrumute de la Banca de Export-Import a SUA pentru darea în funcțiune a reactoarelor 3 și 4). Nici despre modul în care vom securiza perimetrul de gaze Neptun Deep nu știm prea multe, doar că am semnat extinderea misiunii trilaterale turco-bulgaro-română de deminare la Marea Neagră, pentru a proteja și infrastructura critică submarină! Rămâne însă de văzut care dintre cele trei state și ce anume își va asuma în acest format!

În context, nu cred că ar trebui să trecem cu vederea faptul că Recep Tayyip Erdogan a reușit să-și impună, la summit-ul NATO de la Ankara, solicitarea ca Aliații să elimine restricțiile dintre ei, în domeniul industriei de apărare, pentru ca Turcia să poată participa la inițiative rezervate exclusiv Europei, pe care și SUA le-a criticat ca fiind „protecționiste”. Adică, să nu mai existe regula de 35% din SAFE (contractele de achiziții din cadrul instrumentului european de apărare impun ca cel mult 35% din costurile componentelor să provină din afara UE, AELS sau Ucrainei).

Revenind la vizita lui Marius Lazurcă și Vlad Gheorghiță la Washington, punând în ecuație variabilele detaliate anterior, ce așteptări putem avea? Poate fi de înțeles faptul că nu știm cu ce mandat au plecat oficialii români în SUA! Știm doar că vizita are loc în contextul menționat de Marius Lazurcă: “F-16-uri fabricate în America au doborât 3 drone rusești în ultimele trei zile. Aceste amenințări ne amintesc cât de important este parteneriatul nostru solid de securitate cu Statele Unite și cât de recunoscători îi suntem pentru asta”.

Așteptăm cu interes să vedem cu ce vești se întorc cei doi oficiali români de la Washington, dat fiind că Marius Lazurcă ne spune că trebuie să fim recunoscători pentru parteneriatul de securitate cu SUA!

Până atunci, poate înțelegem că semnale precum nesemnarea unor contracte de achiziții cu firme americane prin programul SAFE, punerea la îndoială a utilității SMR-urilor de la Doicești sau tergiversarea operaționalizării Coridorului Vertical de Gaze, respectiv neasigurarea unui debit al Dunării constant pentru centrala de Cernavodă sunt tot atâtea semnale că România nu prioritizează investițiile americane în România! Și atunci, de ce SUA ar trebui să fie interesată să investească în securitatea României? De exemplu, să sporească numărul de soldați în România în cadrul Parteneriatului Strategic cu România (dat fiind că intenționează să-și reducă prezența militară în Europa, la nivelul NATO)? Sau să avertizeze Ucraina să nu mai atace petrolierele care transportă țiței de la Novorossiisk la Petromidia? Sau să discute cu Turcia să se implice mult mai asertiv în asigurarea securității infrastructurilor critice din Marea Neagră (printre care și perimetrul Neptun Deep)?