Sistemul de îngrijire a vârstnicilor, la limită: fără bani, fără cursuri și fără personal

Documentul a fost elaborat pe baza chestionarelor și focus-grupurilor derulate cu echipele de management și cu specialiștii din direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), direcțiile de asistență socială (DAS), serviciile publice de asistență socială (SPAS), personalul din servicii sociale publice și private, îngrijitorii informali, furnizorii de formare și reprezentanți din mediul academic, potrivit unui comunicat de presă emis de Ministerul Muncii.

Cursuri puține și organizate mai degrabă din obligație

Din cele 46 de DGASPC-uri care au răspuns la chestionar, doar 18, adică 38,3%, au un plan de formare pentru perioada 2026-2027. Alte 36 de direcții nu au organizat, în ultimii doi ani, niciun curs dedicat exclusiv propriului personal în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice.

Situația nu este mai bună la nivel local. Cele 667 de DAS/SPAS care au răspuns raportează în total 20.687 de angajați pe posturi ocupate, dar numai 3.755 dintre aceștia, adică 18%, au participat la vreun curs în perioada 2024-2025. Accesul la formare a fost redus mai ales la categoriile profesionale de bază: doar 29% dintre asistenții sociali, 17,4% dintre asistenții medicali comunitari și sub 15% dintre cei 773 de asistenți personali profesioniști raportați au urmat cursuri de specialitate.

Raportul arată că formarea funcționează, în prezent, mai degrabă reactiv – legată de acreditare, licențiere, inspecții sau de situații care au devenit vizibile public – și mult mai puțin ca proces continuu, corelat cu evaluarea nevoilor și cu performanța profesională.

Nevoile identificate nu sunt marginale, ci vizează activități esențiale pentru siguranța și demnitatea persoanelor vârstnice: prevenirea căderilor, tehnicile de mobilitate și transfer, primul ajutor, monitorizarea stării de sănătate, comunicarea cu persoanele care au declin cognitiv, prevenirea abuzului, dar și competențe mai noi, precum utilizarea instrumentelor digitale sau a aplicațiilor bazate pe inteligență artificială pentru personalul administrativ.

Bani puțini, personal insuficient și îngrijitori informali lăsați pe cont propriu

Principalul obstacol semnalat de instituții este lipsa resurselor financiare, notată cu 9,43 din 10 de managerii DGASPC și cu 8,99 din 10 de cei din DAS/SPAS. Aproximativ un sfert dintre cursurile urmate de angajați au fost plătite chiar de aceștia din buzunarul propriu. La acestea se adaugă lipsa unor oferte de formare identificate de angajator, suprapunerea cursurilor cu programul de muncă și un deficit de personal care afectează aproape 16% dintre posturile din DAS/SPAS – existând chiar 23 de servicii publice de asistență socială, toate din mediul rural, fără niciun angajat.

O categorie deosebit de vulnerabilă rămân îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice, slab integrați în sistemul instituțional și cu acces limitat la formare, deși ajung frecvent să administreze tratamente sau să gestioneze urgențe medicale învățând, în lipsa altor resurse, din proprie experiență sau de pe internet.

Pentru a corecta aceste probleme, raportul recomandă trecerea de la formarea punctuală și inegală la un program național integrat, cu un curriculum comun și module adaptate fiecărei categorii profesionale, precum și extinderea formatelor flexibile de învățare – cursuri online, mentorat și comunități de practică.

Prin proiectul ADAPT, finanțat din Fondul Social European Plus, peste 6.300 de specialiști, îngrijitori informali și voluntari urmează să beneficieze până la final de programe de calificare, perfecționare sau inițiere, iar 50 de servicii publice de asistență socială vor fi sprijinite să dezvolte activități inovatoare în sprijinul îngrijirii persoanelor vârstnice.