Slovacia, aproape de un moment „Colectiv“

În aprilie 2017 proteste ample cereau demisia guvernului social-democrat din Slovacia, condus de Robert Fico. Președintele Andrej Kiska îi susținea pe protestatarii nemulțumiți de activitatea poliției și a procurorilor anticorupție, acuzați că blochează dosarele „peștilor mari“. Premierul Robert Fico a fost foarte ferm, iar protestele s-au încheiat. „Ca premier, vreau să se analizeze legislația anticorupție. Însă cei care vor spune ce este bine și ce rău nu vor fi nici jurnaliștii, nici liderii opoziției“, a spus Robert Fico.

Președintele atacă guvernul

La nici un an, scaunul premierului este clătinat de valul de revoltă provocat de asasinarea unui jurnalist de investigație, Jan Kuciak, și a partenerei sale, caz în care este suspectată mafia calabreză infiltrată în Slovacia, inclusiv la nivelul consilierilor din cadrul parlamentului și guvernului. Pe fondul emoției create de acest asasinat, președintele Kiska a intervenit duminică la televiziunea publică, cerând fie o profundă remaniere guvernamentală, fie alegeri anticipate, „care ar fi cea mai firească soluție în țările democratice“. „Au fost depășite limitele. Dedesubt e ceva rău, ceva rău stă la baza statului nostru“, a spus Kiska.

Politică și mafie

Presa slovacă a început să relateze despre legăturile la nivel înalt ale familiei italiene Valada, care locuiește în Slovacia, suspectată că ar avea relații cu Mafia. Articolele vizează politicieni din cadrul partidului lui Robert Fico, dar și din Partidul național slovac, pricipalul aliat de la guvernare. O poziție a premierului Fico față de aceste informații nu a apărut însă. În urmă cu un an, acesta i-a numit pe jurnaliști „prostituate murdare“, „hiene“ și „șerpi“. În urmă cu o săptămână, poliția slovacă a reținut șapte persoane în cazul asasinării jurnalistului Kuciak. Toți acești suspecți au fost eliberați câteva zile mai târziu.

„Nu vom juca pe morminte“

Ca în urmă cu un an, principalii vizați de atacurile președintelui sunt premierul Fico, ministrul de Interne, șeful poliției și procurorul însărcinat cu cazurile de corupție. Legislația anticorupție din Slovacia este evaluată drept una bună, însă totul pare să se blocheze la nivelul personajelor amintite, susțin opoziția și ONG-urile. Ca și în România, tinerii din stradă sunt susținuți de președinte – Andrej Kiska. Tot ca în România, Kiska a câștigat în mod surpinzător alegerile prezidențiale, în fața premierului social-democrat Fico, obținând cu circa 5% mai puțin în primul tur și câștigând apoi la o diferență de aproape 10%. Kiska, filantrop și om de afaceri, a candidat independent. Acum, principalii beneficiari ai posibilei căderi a guvernului Fico ar fi liberalii din opoziție, Partidul Libertate și Solidaritate. Ca anul trecut, premierul Robert Fico se apără în fața președintelui, care are atribuții restrânse în Slovacia. „Nu vom juca pe mormintele acestor tineri. Dacă va fi o schimbare în guvern, ea va fi rezultatul unui acord în coaliție și în acest caz constituția nu prevede niciun rol pentru președinte“, a spus Fico. El l-a acuzat pe președinte că acționează pentru destabilizarea guvernului împreună cu miliardarul George Soros, cu care Kiska s-ar fi întâlnit în septembrie 2017.

Riscuri pentru Grupul Visegrad

Având în vedere și rezultatul alegerilor din Italia, posibila cădere a guvernului Fico ar face ca în întreaga UE să nu mai rămână guvernări social-democraten decât în România, Malta, Portugalia și Suedia. Situația actuală din Slovacia, întrucâtva asemănătoare cu cea din România finalului de an 2014, poate afecta solidaritatea Grupului de la Visegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia) și poziția sa ferma față de Bruxelles în dosarele imigrației și reformei justiției. Politician experimentat, Fico a încercat să câștige susținerea liderilor vestici printr-un soi de „consens de la Snagov“, o declarație a premierului, președintelui și președintelui parlamentului, imediat după victoria partidelor antisistem în alegerile din 2017 din Cehia, în care arăta că Slovacia va rămâne „o insulă proeuropeană“ în regiune. Atacul președintelui după asasinarea jurnalistului de investigație arată însă cât de efemere sunt aceste consensuri și coabitări în Europa Centrală și de Est.