Șoferul

 De dimineaţă se scăldau cu toţii în iaz făcând glume pe socoteala lui Bebe, luându-l în râs pentru noua lui ascunzătoare unde se zvonea că dosise un OZN.

Îl tachinau cu toții vrând să-l tragă de limbă. Se întorceau cu toţii să afle un cât de mic detaliu care i-ar fi putut duce la noua ascunzătoare. Luau apoi micul dejun, savurau cafeaua adusă tocmai din Brazilia de o corabie olandeză şi se pregăteau apoi plini de febrilitate.

Din arsenalul lor nu lipseau corzile de alpinist, cristalele de cuarţ, vergeaua magnetică. Luau cu ei şi o pereche splendidă de câini de vânătoare şi chiar arme. Bebe prilejuise astfel de momente de solidaritate familială. Certurile şi neînţelegerile se risipeau ca prin farmec. Erau uniţi cu toţii de fascinaţia căutării. Descopereau locuri neştiute. Se simţeau ca în copilărie.

Inventaseră un limbaj, nişte coduri secrete. Aveau reguli. Îşi apărau cu străşnicie hărţile. Îşi făcuseră o mulţime. Întregul orăşel participa şi el la marea căutare a OZN-ului dosit de Bebe. Primarul, Gino de Laurentis, instituise un premiu iar Fasibombo, cofetarul belgian, oferea un tort uriaş de îngheţată celui care descoperea primul ascunzătoarea. Până şi bunicuţele cotrobăiau prin poduri şi scotoceau în pivniţe.

Aşa au ieşit la iveală un dirijabil, o trăsură de pe vremea lui Napoleon, un proiectil german din al doilea război mondial, un cufăr plin de arginţi pierdut de piraţii din Insula Broaştei Țestoase, giulgiul din Torino şi câteva scrisori pe care însuși Berlioz le trimisese prin Poşta Temporală vestitei Mata Hari. Pe urmă, țin minte foarte bine, Bebe a ajuns șoferul Primului Ministru și, mai apoi, din șofer, a ajuns secretarul general al guvernului.

Bineînțeles că a fost porcăit pe toate rețelele de socializare, dar așa e în România, trebuie să-ți iei papara dacă n-ai ce face și te bagi în seamă aiurea-n tramvai. Țin minte că l-am întâlnit prin Cișmigiu și că am stat de vorbă cu el. Cum e? Cum să fie? Cum e la Guvern? Cum se vede România de acolo de sus? Bebe a râs, acum vă văd pe toți, chiar pe toți, sunteți mici, mici de tot.

Vezi că ești arogant, i-am zis eu pregătindu-mă să-i trag o scatoalcă așa ca în copilărie. Bebe s-a ferit, m-a luat cu el la o cafea, mi-a povestit tot felul de picanterii despre miniștrii zilei. Mi-a spus că întreaga Românie e condusă de fapt de un consiliu secret care-și are sediul pe partea nevăzută a Lunii, ei na, am râs eu, știam asta încă de pe vremea studenției. Am mâncat și niște prăjituri cu susan. Bebe a făcut cinste din salariul lui baban de secretar general al guvernului.

Apoi ne-am despărțit și nu ne-am mai văzut niciodată. Când a venit revoluția și mulțimea a năvălit în clădirea guvernului, Bebe a încurcat-o rău de tot. A fost spânzurat împreună cu alți membri ai cabinetului, fix în mijlocul pieței. Uneori, noi cei din Piața Chibrit, ne ducem pe furiș la cimitir și-i aprindem o lumânare la mormânt și ne gândim la sufletul lui plini de compasiune.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.