Spre o nouă criză Rusia -SUA în Cuba?

Rusia se pregătește să trimită urgent petrol către Cuba, ca ajutor „umanitar”, relatează ziarul pro-guvernamental Izvestia. Ambasada Rusiei la Havana a declarat: „Din câte știm, se așteaptă ca Rusia să furnizeze petrol și produse petroliere Cubei ca ajutor umanitar în viitorul apropiat”. Ultimul transport de petrol din Rusia a sosit în Cuba în urma cu un an și acea cantitate a asigurat energia pentru cel mult trei săptămâni.

Se întâmplă contextul celei mai grave crize energetice din Cuba din ultimii ani. Riscurile nu sunt deloc mici pentru Rusia. Pe 30 ianuarie, președintele SUA a semnat un decret care arată că blocada petrolieră asupra Cubei are ca rațiune „urgența națională”. Este din cauza amenințărilor reprezentate de guvernul Cubei. Decretul stabilește un mecanism pentru a impune tarife suplimentare asupra importurilor din țările care furnizează petrol Cubei.

Petrol pentru Cuba sub escorta militară a Rusiei?

Pe acest fond, oilcapital.ru arată că experții din Rusia iau în calcul și varianta ca guvernul de la Moscova să asigure escortă militară petrolierului care se va îndrepta spre Cuba. Costul transportului s-ar dubla în acest caz. Sursa citată vorbește și despre varianta asigurării unei escorte din două nave militare ruse – un cost și mai mare. O asemenea măsură este luată în calcul după ce, de la începutul anului, Garda de Coastă și marina militară a SUA au interceptat două nave din flota din umbră a Rusiei venind din Venezuela și Iran. Acțiunile SUA au avut loc în nordul Atlanticului și în Oceanul Indian.

Pentru Moscova, situația din Cuba este foarte sensibilă. Nu este vorba doar despre susținerea unui aliat tradițional, ci și de faptul că insula este vizitată de mulți turiști ruși. Aceștia sunt afectați de penuria de electricitate. Dar mai ales de lipsa combustibilului pentru avioane. Pe 12 februarie, au apărut informații despre o posibilă evacuare a circa 5.000 de turiști ruși din Cuba. Dar ambasada Rusiei la Havana a clarificat situația: avioanele companiilor ruse pot fi realimentate în Cuba, nu există planuri de a scoate urgent turiștii din țară, nu este vorba despre o evacuare.

Rusia acuză America de presiune neocolonială în Cuba

Purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a declarat, pe 9 februarie, că „șantajul impus de Statele Unite produce deja multe dificultăți Cubei” și că acest lucru a dus la discuții între cei doi aliați despre „posibile modalități de a rezolva aceste probleme sau, cel puțin, de a oferi tot sprijinul posibil”. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a condamnat „practicile de presiune neocolonială ale Statelor Unite”, reiterând solidaritatea Moscovei cu guvernele Cubei și Venezuelei.

Administrația Trump justifică blocada susținând că Havana „găzduiește grupuri teroriste transnaționale precum Hamas și Hezbollah” și permite „deplasarea capacităților militare și de informații ale Rusiei și Chinei.” Cuba a negat, condamnând decretul lui Trump ca un „act brutal, fascist, de genocid și agresiune”, potrivit președintelui Miguel Díaz-Canel. Ministrul de Externe Bruno Rodríguez a avertizat asupra unui „scenariu dificil care necesită mari sacrificii,” denunțând incriminarea comerțului cu energie.

Declarațiile de mai sus au fost făcute de o față a regimului de la Havana. O altă față, mai puternică, este considerat Alejandro Castro Espin, fiul lui Raul Castro, nepot al lui Fidel Castro. Presa latino-americană a scris ca Espin, 61 de ani, cu studii militare la Moscova, negociază cu CIA, în Mexic. Miza este o relaxare a regimului de la Havana, lumină verde pentru o serie de investiții americane, însă cu condiția menținerii regimului actual. Espin a fost cel care l-a invitat la Havana, în 2015, pe directorul de atunci al CIA, John Brennan.

Criză umanitară în Cuba

În acest moment, situația din Cuba este critică. Rezultatul, scrie The American Conservative, este un dezastru umanitar. Autoritățile au impus munca la distanță, au închis hotelurile, au suspendat cursurile și au îndemnat locuitorii să „economisească totul, chiar și apa și alimentele”. În multe cartiere, încărcarea unui telefon mobil a devenit un lux. Experți citați de presa sugerează că rezervele de combustibil ar putea fi epuizate în mai puțin de trei luni, dacă nu chiar mai repede. Cu unele zboruri anulate, Cuba ar putea rezista încă trei luni. Este o estimare mai optimista decât cea prezentată recent de Financial Times, care arăta că insula va rămâne fără energie înainte de finalul lunii februarie.

Criza energetică a luat amploare după capturarea de către SUA a președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro. Venezuela asigura mare parte din petrolul necesar în Cuba. Ultimul transport de petrol a sosit la mijlocul lunii ianuarie, din Mexic. Apoi, președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, s-a conformat sancțiunilor impuse de SUA. Potrivit The Wall Street Journal, președintele Trump dorește ca regimul comunist de la Havana să fie îndepărtat până la finalul anului. Embargoul este principala armă. Însă WSJ arată că acțiunile americane în Cuba vor fi mult mai dificile decât cele din Venezuela. În Cuba nu există opoziție. ”Opoziția cubaneză este toată în Miami”, scrie WSJ. De acolo de unde vine și actualul secretar de Stat cubano-american de Marco Rubio. El este socotit arhitectul capturării lui Maduro, dar și al blocadei impusă acum Cubei.

Ce înseamnă autonomie strategică?

Dincolo de situația umanitară din Cuba, transportul petrol pe care Moscova declară că îl va trimite va fi un test. Nu este exclusă o nouă criză cubaneză între Moscova și Washington. Forța brută a statelor începe să fie tot mai importantă. Poate fi oprită fizic o navă prin sancțiuni, refuzul asigurării transportului sau plafonări de preț (stabilite de G7 pentru petrolul din Rusia)? Poate Rusia sau o altă țară să reziste prin forță brută unor asemenea măsuri aplicate asupra fluxurilor lor comerciale? Sau pot face asta prin importanța a ceea ce exportă, în cazul cvasimonopolului chinez asupra minereurilor critice? Asta înseamnă autonomie strategică. În Europa se vorbește mult despre ea, însă lipsesc exemplele clare.

SUA au sechestrat, la începutul lunii ianuarie, nava Marinera (care a trecut la pavilion rus în timpul urmăririi). Imediat, aliații europeni au prins curaj. Garda de coastă franceză a reținut un petrolier din flota din umbră (sub pavilionul Comorelor) pe 22 ianuarie, însă a eliberat repede nava. Potrivit The Times, Marea Britanie dorește crearea unui centru pentru urmărirea acestor nave ale flotei din umbră a Rusiei și sechestrarea lor. Exista însă teama că reacția Rusiei va fi mult mai puternică decât în cazul acțiunii americane. De aceea, oficialii britanici recomandă reținerea acestor nave cât mai departe de Marea Baltică și zona arctica, cât mai departe de Rusia.

Un alt impediment este costul sechestrării. Sunt milioane de dolari care ar urma sa fie plătiți din banii contribuabililor, până la judecarea cazurilor. O altă varianta este vânzarea petrolului transportat. Se estimează că, de la începutul războiului din Ucraina, prin Canalul Mânecii a trecut petrol rus sancționat în valoare de aproape 250 de miliarde de dolari.