”Parteneriatul din miezul integrării europene se dezagregă tocmai în momentul în care forțele eurosceptice se unesc. Dacă președintele Emmanuel Macron și cancelara Angela Merkel nu vor putea reface centrul politic, alegerile europene de la anul vor aduce cea mai mare victorie de până acum a populiștilor anti-UE”, scrie, pentru Project Syndicate, Mark Leobard, directorul Consiliului European pentru Relații Internaționale.
”Politica Brexitului devine haotică. UE se scindează între nord, sud, est și vest. Iar acum, mariajul franco-german din inima proiectului european riscă să se destrame.
În mai 2017, când cancelara Merkel și proaspăt alesul președinte Macron s-au întâlnit pentru prima dată, mulți au sperat la un angajament pentru înnoire. Mulțimi de proeuropeni le-au cerut să facă asta. Macron, fața nouă a reformatorului european, părea să aibă atingerea lui Midas în chestiunile politice. Iar Merkel era la apogeul puterii ei pe scena internațională, fiind numită ”lidera lumii libere”, luându-i locul ”geniului foarte stabil” de la Casa Albă, Donald Trump.
Citându-l pe Hermann Hesse, Merkel a observat că ”este o magie în fiecare început”, însă a adăugat un bemol: ”Magia durează doar dacă sunt rezultate”.
După 18 luni, putem spune că, mai mult ca sigur, magia nu a durat. Merkel a predat conducerea CDU și nu va mai candida pentru un mandat de cancelar. Iar Macron, departe de a putea merge pe apă, încearcă să nu se înece în marea de protestatari cu veste galbene.
Odată cu problemele celor doi lideri au pălit și perspectivele unei relații franco-germane reînnoite. Chiar atunci când Macron spera că Merkel va conduce Europa, statutul ei pe plan intern a început să pălească. Dupa alegerile federale din 2017, Merkel s-a zbătut să formeze un guvern. Nu a vrut să aiba un guvern minoritar, iar partidele de opoziție nu au vrut să guverneze cu ea.
Însă marea problemă pentru regimul Merkel a venit dinăuntru. Liderii politici ai Uniunii Creștin Sociale din Bavaria (CSU) au atacat decizia lui Merkel de a-i primi pe refugiații sirieni, în 2015, și au întărit relațiile cu unii dintre inamicii declarați ai cancelarei, printre care premierul ungar Viktor Orban, cancelarul austriac Sebastian Kurz, și Matteo Salvini, vicepremier italian și ministru de Interne. Acești populiști și simpatizanții lor din CSU au folosit imigrația ca armă împotriva lui Merkel.
Între timp, Macron a vrut să facă sinonimă reînnoirea Franței cu reînnoirea Europei. De la venirea la putere, a căutat o înțelegere cu Germania. În schimbul angajamentului Franței de a-și face ordine în finanțe și de a reforma sectorul public și piața muncii, Germania ar fi trebuit să susțină propunerile lui Macron pentru aprofundarea integrării zonei euro, pentru un buget comun al zonei euro, pentru un ministru de Finanțe al UE și o politică de apărare și externă mai unitpă
Deși Merkel a fost de acord, recent, cu un buget, mulți francezi suspectează că Macron a fost înșelat. La începutul președinției sale, el a introdus mai multe măsuri nepopulare, reducând taxele pentru bogați și tăind din beneficiile sociale. Recent, el a introdus o taxă pe carburanți, pentru a menține deficitul bugetar pe 2018 sub 3% din PIB, iar asta a dus la protestul vestelor galbene, care acum au instituit un asediu asupra administrației sale.
Germania nu i-a oferit nimic lui Macron. A tras de timp în privința uniunii bancare și a introducerii obligațiunilor europene, a făcut doar figurație în ce privește bugetul zonei euro. Chiar și politica europeană a apărării, care ar fi putut fi un impuls pentru reforme economice, Germania s-a opus și a diluat propunerile pentru o ”avangardă” a apărării UE făcută de Macron prin Inițiativa Europeană de Intervenție.
Lunile ce vor urma vor aduce cu siguranță și mai multe dezamăgiri pentru relația franco-germana și chiar o ceartă pe față. Până la urmă, la o recentă întrunire a miniștrilor de Finanțe UE, Germania i-a dat o altă lovitura lui Macron, diluând propunerea lui pentru taxarea giganților digitali precum Google sau Facebook. Deși propunerea avea o susținere largă, germanii s-au temut că SUA ar putea riposta atacând industria lor auto.
Mai mult, se speculează că Bundeswehrul își va înlocui flota veche de avioane Tornado cu F-35 americane, mai degrabă decât cu omoloagele lor fabricate in UE. Șeful Airbus, Dirk Hoke, a avertizat recent: ”Dacă Germania devine o țară F-35, cooperarea cu Franța în materie de aviație militară va cădea”.
Franța și Germania se ceartă chiar când forțele antieuropene se coagulează. Cu un ochi la alegerile euroepene din mai 2019, Orban și Salvini lucrează la o ”federație” populistă care să includă atât stânga antiausteritate, cât și dreapta antiimigrație. Scopul lor este să obțină cel puțin o treime din mandatele de eurodeputați, ca și o minoritate de blocaj în Consiliul European.
Principalii oponenți ai euroscepticilor nu sunt politicienii din țările lor, ci Macron și Merkel. Iar problema lui Macron și a lui Merkel este că nu pot conta pe alegătorii din Franța și Germania pentru susținerea reformelor europene. Departe de a vedea în Merkel o piedică în calea integrării europene, germanii o consideră o proeuropeană. Cât despre Macron, el ar putea fi cel mai proeuropean președinte francez din ultimele decenii, însă s-ar putea trezi în situația de a lupta împotriva regulilor bugetare UE, care îi stau acum în calea reformelor interne.
Pericolul este ca Macron și Merkel să fie atrași în jocul lui Salvini și Orban. Sarcina lor este să evite capcana aceasta și să găsească o cale pentru a reinventa centrul politic, înainte de a fi prea târziu.”
Biblia prezice că Europa nu va mai fi niciodată unită ca națiune. Ei vor încerca, dar ei nu vor rămâne împreună. Inutilitatea acestor eforturi este descrisă în aceste cuvinte:
„Și prin faptul că ați văzut fierul amestecat cu lut comun, ei se vor uni unii cu alții în sămânța oamenilor, dar nu se vor lipi unul de altul, asa cum fierul nu se îmbină cu ceramica. (Daniel 2: 43)
Multi lideri au incercat sa uneasca Europa, dar toti au dat gres. Charlemagne, Otto cel mare, Charles al IV-lea, Ludovic al XIV-lea, Napoleon, Bismarck, Kaiser Wilhelm și Adolf Hitler. Europa Lor se destrama!
Suntem la Final!
Ca de atatea ori, dovedit e faptul cä orice final inseamnä un nou inceput. Citez „Multi lideri au incercat sa uneascä Europa, dar toti au dat gres „. Primeazä faptul cä toti acesti lideri au avut o idee comunä numitä Europa. Toti liderii numiti de dumneavoasträ au vrut o Europä : germanizate, francizate s.a.m.d. Dacä isi doreau o Germanie, Frantä, Anglie europenizatä alta era situatia acum. Sunt ferm convins cä Europa ca Uniune va däinui. Cä va deveni o federatie, un stat multinational. Un stat la care vor adera inclusiv täri din nordul Africii. Un stat care dincolo de ceea ce o sä mai träim noi se va intinde cu acordul rusilor si asupra respectivului teritoriu. Ceea ce noi träim astäzi a fost planificat cu mult inainte. Ceea ce se va intampla mult dupä noi este planificat astäzi. Nu o prezice Biblia. V-o spun färä a o prezice, eu un Roman simplu. Färä metafore si forme de manipulare religioase de ev mediu. Lumea evolueazä extrem de rapid. Tentatiile sunt de a-i crede pe cei ce par puternici. Iar cei ce doar par puternici incitä la nemultumiri si revolte sociale. Puterea este la cei ce nu o etaleazä maselor. Acestia vor aduce pacea intre popoare.
Arta, civilizatia si evolutia sunt cu voie de la Creatie. Asupra acesteia putem cädea de acord si o putem numi Dumnezeu. Dumnezeu – Creatia – Creatorul in orice act unitar ori individual perceput de constiinta umanä, a fost evolutionist. Dumneavoasträ spuneti „suntem la final!”
Eu spun:
Suntem la inceput. Drum bun.
UE nu mai poate fi salvata. E deja in disolutie!
Oare ce-ar iesi din incrucisarea dintre Merkel si Macron?
Steagul instelat!?
„Project Syndicate’s public service mission has received support from the Open Society Foundations”(Project Syndicate – About Us:)))) De fapt, miza adevarata a Sorositilor e distrugerea Euro,de unde si puzderia de articole anti-UE!