Acum zece ani, autoritățile britanice au descoperit o rețea românească de traficanți de copii (obligați să cerșească). Au documentat cazul și au trimis probele în România. După zece ani, judecătorii noștri i-au achitat pe toți cei 25 de inculpați. Între timp, nu numai că faptele s-au prescris, dar au și dispărut din Codul Penal.
Ne dăm, oare, noi seama, cu minți limpezi, cât de mafiotizat este statul român?
Ce Caracal? Cazul Țăndărei (de acolo erau traficanții de copii-cerșetori) spune în clar că interesele Mafiei au impunitate totală în țara noastră!
Cum așa? Simplu. Veniturile anuale ale afacerilor mafiote cu patroni români bat spre 3 miliarde de euroi. Nu e suficient să cumperi orice și pe oricine? Agricultura noastră aduce doar dublul acestei sume în PIB.
Prima multinațională românească este Mafia noastră. Altă corporație de această talie nu avem.
Eu, unul, nu m-aș mira dacă influența acestei Mafii, cuplată cu influenceri ai altor puteri similare, ar fi capabilă să impună la nivelul UE tăcerea în privința unor Țăndărei II, Țăndărei III ș.a.m.d.
MCV-ul, iată, nu a reușit să bage de seamă că pisica DIICOT nu prinde șoareci și că atunci când îi sunt aduși pe tavă, îi salvează judecătorii.
Cauzele acestei stări de stat mafiot?
- Dependența politicienilor de băncile negre ale Mafiei (cămătarii).
- Lipsa generală de voință politică pentru a separa Statul de Mafie.
- Lipsa de acțiune a DNA și DIICOT pe acest teren de interese care nu fură bani de la buget.
- Independența procurorilor, care ar trebui să fie avocați ai statului, nu stăpâni fără stăpân. Independența lor ar trebui să aibă drept referință normală politicianul, nu statul.
- Lăcomia generalizată a funcționarilor de stat.
- Lipsa de investigatori profesioniști în presă.
- Lașitatea ofițerilor SRI care informează nivelul politic, văd că nu sunt corecte lucrurile, dar rămân pasivi, dacă nu cumva aleg căile complicității.
- Ruperea de societatea reală a ONG-urilor, aflate în serviciul unor scopuri mai degrabă ideologice decât realist-sociale.
- Fondul premodern al mentalității generale.
- Folosirea agenților acoperiți DIICOT exclusiv pentru extragerea de beneficii în favoarea procurorilor.
- Lipsa de patriotism a președinților țării.
- Opinia publică, mult prea confuză față de toate aceste realități.
De acord. Numai ca nu se poate separa Mafia de ceilalti ptr ca Mafia este statul si statul este Mafia . Inclusiv Cotidanul este solidar cu statul mafiot. Cenzureaza la greu pe cei care arata manifestarile mafiei. Bucurati-va dle Buduca ca inca mai puteti posta articole. Mafia este in toate. Si ori i te supui, ori esti izolat/distrus.
„Statul-Securitate” e titlul ratat de acest autor care confunda naiv si neinregimentat realitatile!!! Pentru ca de la aparitia primelor Internationale marxiste si apoi Comintern lumea interlopa a fost penetrata si actiunile ei coordonate
de agentii Miscarii, asigurandu-i finantarea uriasei organizatii de zeci de milioane de mercenari si asasinii adversarilor
politici si a functionarilor superiori ce le stateau in calea ascensiunii ierarhice ILEGALILOR MARXISTI!!! Aceeasi situatie se regaseste si in Romania post-Lovitura de Stat KGB-ista , Securitatea controland toate gruparile interlope si intretinand propria „mafie” cu gulere albe – miliardarii ofiteri acoperiti. Normal ca astfel de analisti neinregimentati, dar naivi, acopera involuntar realitatea, poate si din prudenta ce poate fi pana la un punct inteleasa…
Ce-i fa, pana azi, in ultimii 30 di anni, n-ai stiut in ce stat traiesti si mai zici ca esti gurnalist ?
Președintele Petrov a spus despre statul român că este un stat mafiot. Iar președintele Petrov era cel mai informat om din România…
Mai adăugați la „succesurile” statului mafiot: Dosarul Revoluției, Dosarele Mineriadelor, Dosarul 10 August, FNI, Caritas, Bancorex, retrocedări, „privatizări” ale industriei pentru a fi vândută la fier vechi, distrugerea sistematică a industriei, agriculturii, învățământului și emigrarea forțată a peste un sfert din populație aptă de muncă.
Într-un sat fără câini, fiecare face ce vrea. 30 de ani de haos în care s-a ales praful de țara asta. România este deja o țară africană, doar că încă fraierii nu s-au prins.