Stop distrugerii culturii româneşti!

Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori din România (ANUC) a adresat un memoriu către Preşedinţia României (preşedintelui Traian Băsescu), Senatului României (preşedintelui Mircea Geoană), Camerei Deputaţilor (preşedintei Roberta Anastase), Guvernului României (premierului Emil Boc), Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (ministrului Kelemen Hunor), Ministerului Finanţelor Publice (ministrului Sebastian Vlădescu), Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (ministrului Mihai Şeitan), Ministerului Administraţiei şi Internelor (ministrului Vasile Blaga) şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (ministrului Elena Udrea) împotriva nimicirii instituţiilor de cultură, sub pretextul reformei. Aceasta nu se poate face în 24 de ore. Suma economisită astfel este foarte mică, iar consecinţele pentru cultura românească, fatale.

MEMORIU

cu privire la aplicarea prevederilor OUG nr. 63/2.07.2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare

Excelenţele voastre,

Am primit din partea colegilor noştri din conducerea unor instituţii publice de cultură semnale mai mult decât îngrijorătoare privind posibilităţile reale ale unor instituţii publice de cultură, aflate în subordinea autorităţilor publice locale şi/sau judeţene, de a continua activitatea în condiţiile aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. Nu discutăm aici, din păcate, de măsuri de optimizare a activităţii şi reducere a cheltuielilor din bugetele locale, ci, în mod dramatic, de destinul unor instituţii, de desfiinţarea lor. La momentul acesta avem semnale că numai în municipiul Constanţa vor fi desfiinţate Opera şi Muzeul de Artă, două lăcaşuri artistice de tradiţie, care asigurau accesul la cultură nu numai pentru locuitorii oraşului şi din împrejurimi, ci pentru un mare număr de turişti care vor şi au nevoie de artă şi cultură printre opţiunile de petrecere a timpului în sejur sau călătorie. Probabil aceleaşi distrugeri ale „infrastructurii” instituţionale culturale vor urma în Arad, Braşov, Timişoara, Târgovişte şi în multe alte localităţi ale ţării. Este foarte uşor ca printr-un act administrativ, justificat într-o măsura mai mare sau mai mică de raţiuni financiare pe termen scurt, să desfiinţezi o instituţie de cultură care are peste 40 sau uneori peste 60 de ani de activitate. Instituţia de cultură nu este suma ştatelor de salarii lunare sau a listelor de inventar şi mijloace fixe aflate în gestiune la un moment dat. Dacă pentru corpul administrativ al unei asemenea instituţii se poate vorbi de o normare de posturi similară unor primării, consilii judeţene sau administraţii financiare, aparatul tehnic şi personalul de specialitate, artiştii, spre exemplu, dintr-o instituţie de spectacol, sau muzeografii, conservatorii sau restauratorii dintr-un muzeu au atribuţii şi norme specifice în funcţie de profilul, natura şi programele aprobate la nivelul ordonatorilor de credite, după alte reguli decât cele ale administraţiei.

Multe din aceste teatre, opere, filarmonici, muzee sau centre culturale au cunoscut în anii ’80 ai secolului trecut numeroase constrângeri financiare şi reguli administrative sau de natură ideologică aberante. Cu toate acestea, nici fostul conducător al României din perioada comunistă n-a îndrăznit să desfiinţeze la grămadă instituţii de cultură, chiar dacă multe dintre acestea contribuiau la o rezistenţă tăcută a spiritului liber sau actului artistic de calitate.

Ne permitem, cu tot respectul cuvenit dumneavoastră şi autorităţilor pe care le reprezentaţi, să vă atragem atenţia că un astfel de demers, extrapolant şi sfidător la adresa naturii specifice şi speciale a activităţii instituţiilor de cultură şi a artiştilor în mod particular, poate conduce la un dezastru naţional mai profund decât acumularea de deficite sau datorii publice, cu consecinţe pe termen lung.

Nu credem că iniţiatorii acestui act normativ au cântărit cu înţelepciune, au făcut analize de impact obligatorii în asemenea situaţii şi s-au consultat cu reprezentanţii conducerilor instituţiilor culturale sau artistice şi cu cei ai organizaţiilor creatorilor de artă şi artişti interpreţi.

Considerăm că se impune, şi solicităm excelenţelor voastre, reanalizarea oportunităţii luării acestor măsuri în sectorul instituţiilor bugetare de cultură şi artă şi introducerea acestui domeniu la categoria excepţiilor din cadrul capitolelor bugetare, alături de „Învăţământ” şi „Asigurări şi asistenţă socială”, finanţate din bugetele locale, precum şi din capitolul bugetar „Sănătate”, indiferent de sursa de finanţare.

Solicităm de asemenea premierului României şi miniştrilor Culturii şi Patrimoniului Naţional şi al Finanţelor Publice o audienţă necesară explicării argumentelor invocate în susţinerea prezentului memoriu şi discutării principiilor unei reforme a instituţiilor publice de cultură.

Cu aleasă consideraţie,

În numele Consiliului de conducere al ANUC:

Petru Lucaci, preşedinte interimar al Uniunii Artiştilor Plastici din România – UAP,

acad. Mihnea Gheorghiu, preşedintele Uniunii Cineaştilor din România – UCIN,

Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – UCMR,

Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România – USR,

Ion Caramitru, preşedintele Uniunii Teatrale din România – UNITER, arh. Peter Derer, preşedinte în exerciţiu al ANUC, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România – UAR