Dacă „acest mic Război Rece” din Ucraina devine unul important, două ţări europene vor conta cel mai mult: Polonia şi România, scrie George Friedman, fondatorul agenţiei Stratfor într-o analiză dedicată României, redactată în urma vizitei sale la Bucureşti, la o zi după cea a vicepreşedintelui Joe Biden.
Polonia se află între Germania şi Rusia, în Câmpia Europei de Nord. Populaţia ei este de 38 de milioane de locuitori. România, la sud, se află lângă Prut şi este traversată de Carpaţi, are o populaţie de circa 20 de milioane. Din cei circa 82 de milioane de locuitori ale statelor ce se află de-a lungul frontierei estice (Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria), circa 58 de milioane trăiesc în Polonia şi România. Vizita lui Joe Biden în România şi cea planificată de preşedintele Barack Obama în Polonia arată modul în care Washingtonul priveşte această regiune şi, cel puţin pentru moment, lumea. Cum vor evolua lucrurile depinde, desigur, de ruşi şi de cursul crizei din Ucraina.
Toate statele satelit ale URSS au ieşit şifonate după căderea vechiului regim, în 1989. Sub multe aspecte, aceste daune au fost unele produse de ele însele: personajul negativ a fost un român, Nicolae Ceauşescu. Ceauşescu a urmat o linie anti-sovietică, rămânând în Pactul de la Varşovia, dar demonstrând o ostilitate singulară faţă de URSS. Îmi amintesc că americanii erau mişcaţi de România lui Ceauseşcu, pentru că, fiind anti-sovietic, se presupunea că, prin definiţie, el era pro-american. Spre mirarea Americii, el nu a fost. Nu a fost nici măcar pro-român, dat fiind că a conceput o schemă de plată a datoriei externe care a distrus vieţile unei generaţii de români, pentru că marea majoritate a producţiei agricole şi industriale lua drumul exportului. Pe lângă asta, el a creat sistemul de cosmar al Securităţii. Lumea abia de a observat. Când a venit sfârşitul a fost şi sfârşitul lui Ceauşescu şi al soţiei sale, singurii lideri est-europeni care au fost executaţi (pe fondul unei lupte intense între facţiuni).
Având în vedere toate acestea, România s-a descurcat remarcabil. Rata şomajului în România este de 7%, ceea ce este foarte puţin după standardele europene. Rata anuală de creştere este de peste 3%, la fel, una ridicata. Vorbind cu românii poţi observa traume psihologice mai mari decât în alte state foste comuniste. Este greu să priveşti în sufletul lor, dar sunt oameni amabili, prietenoşi, cu o doză de neîncredere în conspiraţii nu mai mare decât în restul regiunii. Ce este remarcabil la români este că nu sunt ieşiţi din comun. Au ieşit din coşmarul produs de unul de-al lor şi şi-au recăpătat echilibrul.
Lăsându-l la o parte pe Ceauşescu, coşmarul a fost iniţiat de sovietici, care au fost înlocuiţi de germani. Aceasta a dus la o caracteristică naţională: când ruşii acţionează, ei provoacă frică în inimile românilor. Când ruşii acţionează şi germanii se implică în acţiune, se materializează cel mai mare coşmar al românilor. Reacţia lor nu este precum a polonezilor, care sunt decişi să se confrunte direct. Răspunsul românilor este mai prudent, implicând căutarea modalităţii de a rezista, dar şi de a se adapta noilor realităţi. Cel mai important este că românii caută aliaţi, în special unii aflaţi suficient de departe pentru a nu-i ocupa şi suficient de puternici pentru a le oferi un ajutor considerabil. Evident, americanii se potrivesc mănuşă pentru acest rol, atât timp cât nu provoacă temerea că ar putea deveni dominatori.
Factorul ucrainean
Evenimentele din Ucraina au pus în mişcare acest proces. SUA, care a rămas deoparte în alte dăţi, s-a implicat repede şi semnificativ acum. Pentru România nu încape la îndoială importanţa Ucrainei pentru Rusia şi nici faptul că ruşii nu vor da drumul Ucrainei. Părerea mea este că Rusia nu va da drumul Ucrainei, dar va lăsa lucrurile să se calmeze puţin. Pentru Rusia, miza este că, indiferent de rezultatul alegerilor din Ucraina, ucrainenii nu trebuie să fie capabili să formeze un guvern coerent. Dacă se va dovedi adevărat scenariul, atunci ruşii pot fragmenta, cu timpul, Ucraina, întorcându-se la status quo ante. De aceea, ruşii vor aştepta. Timpul, dacă acest scenariu este corect, este de partea ruşilor.
Ruşii nu vor să fie foarte agresivi şi din alt motiv: germanii. Germanii nu vor să-i înfrunte pe ruşi decât la nivel retoric. De fapt, nu vor să-i înfrunte deloc. Ei vor să facă afaceri cu Rusia. Am auzit uneori că germanii au hotărât deja să treacă de partea ruşilor din motive comerciale. După părerea mea, politica germană merge în direcţia asta, dar încă nu s-a ajuns la o înţelegere. La fel cum s-a repezit spre China pentru a oferi măcar aparenţa unei alternative strategice, Putin vrea şi o relaţie profundă cu Germania. El nu va fi agresiv şi excesiv decât dacă va trebui. Germanii nu vor sa fie consideraţi drept cei care şi-au abandonat aliaţii europeni, iar Putin nu-i poate pune în situaţia asta.
Ruşii vor sa liniştească situaţia din Ucraina şi din alt motiv. Crizele îi fac pe americani să acţioneze repede şi, deseori, eficient. Crizele care se domolesc îi fac pe americani să încetinească acţiunile. Asa cum a arătat vizita lui Biden în Romania, Washingtonul se mişcă repede în timp de criza. Ruşii pot controla ritmul acţiunilor americane prin domolirea acţiunilor în Ucraina – sau cel puţin aşa gândesc. Iar lucrul ăsta e ceea ce-i îngrijorează pe români. Ei consideră că au o problema pe termen lung cu ruşii. Acum, ei fac un pariu important că americanii îşi vor îndeplini angajamentele şi îşi vor urmări interesele, chiar dacă ruşii domolesc actuala criză.
Corect sau nu, românii consideră administraţia Obama drept insuficient de pregătită pentru pericolele reprezentate de ruşi. Ei consideră ca administraţia este foarte critică la adresa culturii româneşti a corupţiei – pe care românii o recunosc ca fiind o problemă – şi interesată de coordonarea politică şi militară. Românii înţeleg SUA, iar aceasta îi îngrijorează. Pe de o parte, ei vor fi măguliţi de vicepreşedintele SUA, pentru ca apoi să fie criticaţi de Departamentul de Stat, iar apoi se vor expune represaliilor ruse. Românii au auzit un angajament din partea americanilor, dar nu ştiu cât de autentic este acest angajament.
SUA au un anumit model de angajament în Europa. Ei amână intervenţia până în ultimul moment, construiesc alianţe, îi sprijină pe aliaţi economic şi militar şi apoi aşteaptă cât mai mult până să intervină, sperând mereu că nu va mai fi nevoie. Vizitele lui Biden şi Hagel sunt parte a procesului de creare a unui bloc regional care să-i îndiguiască pe ruşi şi să creeze un cadru pentru sprijinul militar. Intervenţia ar urma mult mai târziu, dacă va urma.
Românii acceptă mai uşor acest model decât polonezii, care au cerut 10.000 de militari NATO pe teritoriul lor. Românii nu au asemenea aşteptări. Ei sunt gata să-şi majoreze bugetul Apărării la 2% din PIB, ceea ce este semnificativ pentru Europa de acum. Dar ei se aşteaptă ca SUA să le finanţeze costul armelor pe care le vor cumpăra.
Scopurile SUA
Intenţiile americane în acest moment sunt de a menţine independenţa unei Ucraine pro-occidentale. Aceasta s-ar putea să nu fie posibil. Dar problema este că, având acest scop, SUA i-au convins pe ruşi că doresc să rupă Federaţia Rusă, refuzându-le accesul la o sferă de influenţă. Ruşii au ajuns la concluzia că, orice se va întâmpla în această etapă în Ucraina, acesta nu va fi sfârşitul.
România contează pentru Rusia din două motive. În primul rând, Romania este la Marea Neagră, iar Marea Neagră este calea sudica de acces maritim al Rusiei către lume. De aceea ei trebuie să păstreze Sevastopolul şi de aceea Odessa conteaza mult pentru ei. Ruşii ştiu că au nevoie de acces la Bosfor, controlat de turci. Dar avioanele americane din Romania şi navele române din Marea Neagră ar putea complica viaţa ruşilor în mod semnificativ, inclusiv poziţia lor în Caucaz, pentru că şi Georgia este la Marea Neagră. Ar trebui ţinut minte ca sporirea forţei navale este pe agenda româno-americană, iar ambele ţări înţeleg ce probleme va ridica asta pentru Rusia.
A doua provocare este că România poate producce suficiente hidrocarburi, inclusiv petrol. Singura carte importantă a ruşilor în acest joc este energia exportată în Europa. Dacă reuşesc să-şi menţină acest avantaj, presiunea va fi mare şi această presiune economică poate fi transformată în presiune politică. Nu există o alternativă energetică simpla la Rusia, dar poate fi creată una din mai multe surse. Dacă nu putem înlocui Rusia, atunci să-i reducem puterea. România are energie şi alte resurse pentru a contribui la asta, iar declaraţiile publice ale SUA şi României au inclus şi angajamentul că România se va concetra pe producţia de energie ca element critic al parteneriatului strategic cui SUA. Nu este atât de simplu pe cât sună. România are reputaţia unor proceduri complexe şi care nu prezinta garanţii de emitere a avizelor pentru exploatare.
Acesta este un alt punct în care noua strategie a României se intersectează cu intersele Rusiei. Românii văd că Rusia îşi extinde influenţa în regiune şi în special în România. Ruşii fac asta prin mijloacele tradiţionale, folosind serviciile de informaţii pentru a manipula procesul politic în România. Ei pot folosi relaţiile comerciale pentru a crea reţele de influenţă care să facă ca rezistenţa în faţa ruşilor sa fie foarte costisitoare pentru români. Ruşii folosesc Gazprom şi subsidiarele sale şi alte companii ruse pentru a investi în companii româneşti şi din regiune. Acordurile sunt atractive pentru ambele părţi, atât din punct de vedere al afacerii, dar şi pentru că îi fac pe ruşi să influenţeze decisiv politica energetică şi dinamica politică. Acesta este ceea ce numesc imperialism comercial: folosirea acordurilor, în special energetice, pentru a crea puncte de blocaj în sistemul politic atunci când interesele ruse sunt ameninţate. Strategia nu se reduce la România. Deşi este mai puţin neplăcută decât ocupaţia sovietică, această strategie este o provocare la adresa influenţei SUA.
Moldova, energia şi subtilitatea rusească
Mai este o dimensiune a lucrurilor, Moldova. Moldova este românească din punct de vedere etnic, dar a fost sub dominaţie sovietică şi, înainte de asta, sub dominaţia Imperiului rus. Este o zonă care supravieţuieşte datorită isteţimii şi adaptării la influenţa rusă. Este un loc important, pentru că, daca ar fi ocupată de ruşi, Moscova ar avea acces la Prut şi până la Bucuresti nu ar fi decât o campie. Dacă Moldova s-ar uni cu România, atunci NATO ar ajunge pe Nistru, la mai puţin de 100 km de Odessa.
Asemenea calcule contează doar în vreme de război, iar ruşii sunt slabi. Singurul lor avantaj este exportul de energie, iar avantajul depinde de preţul petrolului. Ei nu controlează acest preţ, iar în viitor este posibil ca SUA, care pot deveni exportator mare de petrol, să reducă acest preţ. Dacă se va întâmpla asa, ruşilor le va mai rămâne foarte puţin.
Dar asta nu se va întâmpla în următorii câţiva ani, daca nu cumva nu se va mai întâmpla vreodată. Şi nici obligaţia României de a produce mai multă energie nu se va îndeplini mai devreme de câţiva ani. Deci, aici, în sud-estul Europei, ruşii au o fereastră de oportunitate pentru a crea un cadru care să reziste în iarna ce vine.
Ruşii nu pot fără Ucraina. Ruşii nu pot lua România. Cu sau fără americani, ruşii nu sunt suficient de puternici pentru asta. Ce pot face este să manipuleze, să corupă, să deruteze şi să se eschiveze. Ei trebuie să submineze alianţa dintre România şi SUA şi sunt pricepuţi la manevrele politice necesare pentru asta. Pentru mulţi români, Rusia este aproape şi este puternică, iar America este departe şi indecisă. Mi s-a spus asta la o întâlnire. Am răspuns: “În secolul 20, SUA au câştigat trei războaie în Europa. Câte războaie au câştigat românii?”
Ce este remarcabil la romani, dar şi la Europa ca întreg, este că, în ciuda evidenţei istorice că SUA câtigă războaiele europene, există părerea ca SUA este naivă, inconstantă şi stângace. Şi nu este vorba doar despre actuala administraţie. Cu toate acestea, SUA decide în mod considerabil soarta Europei.
Românii ştiu asta, dar încă mai simt că ruşii sunt mai isteţi şi mai capabili decât SUA. Cred că motivul este că rusii acţionează cu multa subtilitate şi complexitate. Şi fac asta pentru a compensa slăbiciunea lor. SUA operează mai simplu. Îşi permit să o facă, pentru ca sunt puternice. Pentru moment, românii acceptă asta, dar acceptarea lor este fragilă şi depinde de consistenţa politică ce vine din partea SUA. România este aici şi nu poate pleca în altă parte. Ea poate doar să-şi schimbe alianţele şi sa spere la ce e mai bine.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.