Sute de schelete de urși din Epoca de Gheață, descoperite într-o peșteră din Munții Dolomiți

Un ghid montan a descoperit în Munții Dolomiți, la peste 2.850 m altitudine, o peșteră cu sute de schelete de urși din Epoca de Gheață. Cercetările încep în iunie 2027.

Sute de schelete de urși din Epoca de Gheață, descoperite într-o peșteră din Munții Dolomiți

Sute de schelete ale unei specii dispărute de urs, din Epoca de Gheață, au fost descoperite într-o peșteră din Munții Dolomiți FOTO: Facebook

Un ghid montan a descoperit în Munții Dolomiți, la peste 2.850 m altitudine, o peșteră cu sute de schelete de urși din Epoca de Gheață. Cercetările încep în iunie 2027.

Un ghid montan din Tirolul de Sud a descoperit în iulie 2026 o peșteră necartografiată în Munții Dolomiți din nordul Italiei, la o altitudine de peste 2.850 de metri. În interior se află sute de oseminte și cranii aparținând, cel mai probabil, speciei de urs de peșteră Ursus ladinicus, dispărută în urmă cu aproximativ 24.000 de ani. Autoritățile din provincia Bolzano au sigilat situl cu un grilaj și o prelată transportate cu elicopterul, iar cercetările științifice urmează să înceapă în iunie 2027.

Descoperirea din Munții Dolomiți

Ghidul montan Kurt Walde, originar din orașul Brunico, Tirolul de Sud, a identificat situl în luna iulie 2026, pe un versant din Munții Dolomiți, situat la o altitudine de peste 2.850 de metri, relatează BBC. Potrivit sursei citate, Walde căuta o cavernă necartografiată și a coborât de pe creastă pe o pantă acoperită cu grohotiș, purtând un rucsac de 22 de kilograme.

După ce a ajuns pe o poliță de stâncă despre care a crezut inițial că reprezintă intrarea, ghidul a continuat coborârea în rapel până la capătul corzii. „În acel moment m-am simțit puțin disperat. Am continuat să cobor. În cele din urmă, am ajuns la capătul corzii”, a declarat Kurt Walde. El a parcurs ultimii metri fără coardă și a ajuns la gura peșterii.

Walde profesează ca ghid montan de 41 de ani și este unul dintre cei doi ghizi autorizați pentru peștera Conturines, aflată pe versantul opus al muntelui, în Parcul Natural Fanes-Senes-Braies din nordul Italiei. „În timpul tuturor acelor tururi, am avut mereu sentimentul că această peșteră nu este tot ce există acolo. M-am gândit că trebuie să mai fie ceva”, a precizat Walde.

CITEȘTE ȘI:

Ghețarii din Dolomiți se topesc: ies la iveală bombe din Primul Război Mondial. Armata italiană a dezamorsat 250 de explozibili

Structura cavernei 

Primii 60 de metri ai peșterii formează un coridor drept, care se termină la o formațiune minerală de tip speleotem. Lângă aceasta, ghidul a observat un os izolat așezat pe o placă de rocă ridicată, cu aspect de masă. Din acel punct, galeria coboară spre stânga, zonă în care Walde a găsit numeroase oase și cranii, inclusiv un craniu conectat la vertebrele cervicale.

„A fost foarte emoționant. Mi-am dat toată silința să îmi controlez emoțiile”, a afirmat ghidul, menționând că s-a deplasat cu atenție pentru a nu deranja rămășițele. El a comparat intrarea în peșteră cu primirea unui cadou și dorința de a prelungi momentul înainte de a-l deschide, adăugând că a avut senzația unui loc care a fost odată plin de viață și activitate.

Legătura cu peștera Conturines 

Peștera Conturines, descoperită în anul 1987, este singurul loc în care prezența speciei Ursus ladinicus, denumită după comunitatea ladină din regiune, a fost confirmată până în prezent. Exemplarele identificate la Conturines cântăreau aproximativ 1.200 de kilograme și măsurau trei metri lungime, masculii depășind dimensiunile femelelor. Analiza dentiției arată că aceste animale se hrăneau exclusiv cu plante, precum ierburi alpine și frunze.

Osemintele din Conturines au o vechime cuprinsă între 46.000 și 50.000 de ani, iar unele depozite minerale din interior datează de șase milioane de ani. Datele prelevate de acolo indică faptul că, în perioada în care trăiau urșii, temperaturile din Dolomiți ar fi putut fi mai ridicate decât media din prezent, iar limita pădurilor de fag se afla la o altitudine mai mare.

În Conturines au fost găsite și o mandibulă și un dinte de leu de peșteră, în timp ce în alte peșteri alpine din aceeași epocă au fost descoperite rămășițe de hiene de peșteră și leoparzi.

Măsuri de securizare. Ipoteze privind prezența oamenilor 

Christian Terzer, directorul Departamentului de Arheologie al provinciei Bolzano, a fost informat despre descoperire la începutul lunii august 2026, imediat după preluarea mandatului. După consultări cu paleontologii locali, Terzer a dispus securizarea sitului pentru a preveni contaminarea sau accesul neautorizat.

Departamentul a instalat un grilaj la aproximativ 20 de metri de intrare și o prelată în interior, materialele fiind transportate pe calea aerului din cauza terenului dificil. Terzer a vizitat caverna la începutul toamnei și a evaluat cantitatea de material osteologic.

„Am fost impresionat de numărul oaselor. Sunt sute și sute de oase acolo. Nu știu câți urși sunt înăuntru, dar sunt destul de mulți”, a declarat oficialul, adăugând că în noua peșteră se află mai multe exemplare decât în Conturines.

Referitor la oasele izolate găsite pe blocuri de piatră, Terzer a afirmat:

„Este ciudat că unele oase izolate sunt plasate pe pietre mari. Va trebui să aflăm cum au ajuns acolo. Poate printr-un proces natural, sau poate au fost oameni înăuntru acum mii de ani”.

Lucrările științifice în teren vor începe în iunie 2027.

Perspectivele cercetătorilor

Martina Pacher, paleontolog specializat în vertebrate la Muzeul de Istorie Naturală din St. Gallen, care a participat ca studentă la săpăturile din 1987 de la Conturines, a subliniat că accesul urșilor în peșteră ridică întrebări, având în vedere că intrarea actuală este dificil de atins. Ea a explicat că, în trecut, deschiderea nu era blocată de gheață, iar temperaturile permiteau prezența animalelor.

„Vechea peșteră Conturines și aceasta nouă ar putea fi conectate cumva, dar nu suntem siguri încă”, a declarat Pacher. Cercetătoarea estimează că recuperarea unor schelete complete de sub sedimente va permite reconstituirea aspectului fizic, a legăturilor de familie și a comportamentului social al animalelor.

Spyridoula Pappa, curator senior pentru mamifere fosile la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, care a studiat dinți proveniți din Conturines, a declarat că ansamblul de oase va oferi date din dentiție, schelete, material genetic și context geologic. „Trebuie, de asemenea, să vedem dacă toate rămășițele aparțin urșilor de peșteră”, a adăugat Pappa.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.