Opoziția acuză guvernul socialist de corupție, nepotism, afaceri imobiliare ilegale, atac la adresa justiției și fraudă electorală. Organizează proteste de luni de zile și cere numirea unui guvern tehnocrat. Nu, nu se întâmplă în România. Se întâmplă într-o țară în care compania Bechtel chiar a construit și a dat în folosință autostrăzi, iar Departamentul de Stat chiar a atins performanța de a verifica, constituțional, justiția statului respectiv. Este Albania anului 2019, membră NATO și care așteaptă în această vară verdictul UE – va începe sau nu negocierile pentru aderare.
Disputa politică ce a dus la ciocniri pe străzile din Tirana în ultimele trei luni începe să fie un fapt comun în Balcanii de Vest. De la începutul anului 2019, aceste proteste continuă în Serbia, Muntenegru, nu doar în Albania. Ce distinge această din urmă țară este însă amploarea crimei organizate. Albania, stat membru NATO, este principala țară de tranzit pentru marijuana care vine din Asia către Europa, dar și pentru drogurile puternice. În Albania există sute de plantații de marjuana care nu pot fi stârpite de autorități și, fapt extrem de relevant, cu câțiva ani în urmă a fost necesară mobilizarea elicopterelor militare și a blindatelor pentru neutralizarea unei asemenea plantații.
Acesta este contextul în care Partidul Democrat, de opoziție, acuză guvernul Partidului Socialist condus de Edi Rama, fost primar al Tiranei, că a fraudat alegerile din 2017 și că a avut o înțelegere cu traficanții de droguri pentru intimidarea alegătorilor. Deputații Partidului Democrat, alături de cei ai Mișcării Socialiste pentru Integrare (partidul președintelui Ilir Meta), și-au dat demisia și au lăsat singur în parlament partidul puterii, Partidul Socialist. Opoziția cere un guvern de tehnocrați care să organizeze noi alegeri.
Începând din 1991, de la căderea regimului comunist, 1,4 milioane de albanezi și-au părăsit țara în căutarea unei vieți mai bune în Vest. Asta înseamnă circa jumătate din actuala populație a țării. Peste 10% din PIB este asigurat din banii trimiși în țară de cei plecați. Zeci de mii de albanezi se întorc însă în țară, pentru că nu sunt cetățeni UE, iar criza economică și cea a migrației din UE i-a dezavantajat – țara lor este considerată țară de origine sigură, candidată la aderare la UE, și nu mai pot primi azil.
Elementul distinctiv al Albaniei este justiția și reformele din justiție. Reforma justiției a fost una dintre promisiunile cheie care l-au propulsat la putere pe premierul Rama, în 2013. În 2016, guvernul Rama a clamat sus și tare că a încheiat practica numirii magistraților de către politicieni (pentru a-și trimite rivalii la închisoare) și că puterea judecătorească este independentă. A început și un program de verificare a averilor magistraților, iar zeci de judecători nici nu au mai așteptat finalul, ci și-au dat demisia imediat.
Marea reformă a lui Rama se bazează inclusiv pe modificarea Constituției. Nu trebuie să fii jurist pentru a-ți da seama că e ceva în neregulă cu articolul 179 din Constituția modificată. Este un articol de peste o pagină și jumătate, urmată de doua similare, 179a și 179b. Sunt articolele care oferă baza constituțională pentru Operațiunea de Monitorizare Internațională. Ar putea fi visul Monicăi Macovei. Pe scurt, clauza din Articolul 199 privind OMI se referă la un organism care este format din personal al Departamentului de Stat și Departamentului Justiției din SUA, plus personal al Comisiei Europene. Ei sunt cei care îi verifică și propun spre aprobare pe cei peste 800 de magistrați din Albania. Desigur, la nivel oficial, implicarea SUA și UE nu este atât de evidentă, rolul OMI fiind acela de a monitoriza instituția albaneză care îi selectează pe magistrați. OMI are trei judecători sau procurori din statele UE și unul din SUA.
Celeritatea justiției reformate și eficiența monitorizării par să fie zero. După ce mai mulți judecători și-au dat demisia de frica verificării averilor, Curtea Constituțională și Curtea Supremă au rămas paralizate. Curtea Supremă a rămas fără judecători și, pentru moment, nu există nicio candidatură. La acestea se adaugă și parlamentul în care au rămas doar deputații puterii.
”Au luat puterea președinției și a parlamentului Albaniei și au dat-o direct Ambasadei SUA, care decide acum cine va fi și cine nu va judecător sau procuror”, spune jurnalistul și profesorul de istorie albanez Olsi Jazexhi, citat de TRT World. În Kosovo vecin, provincia sârbă ce și-a proclamat independența în 2008, ambasadorul SUA care decidea în 2011 cine va fi președintele, era numit ”Zeus”. Rămâne ca presa albaneză să-i găsească o poreclă pe măsură ambasadorului de la Tirana.
Opoziția a sprijinit, inițial, această reformă a justiției, considerând că astfel va avea o garanție că și puterea va fi pedepsită pentru corupție. ”Principala țintă a reformelor justiției este elita politică”, spune Jzexhi. Da, elita politică este coruptă, însă apare întrebarea dacă interferența străină nu cumva servește doar la adâncirea clivajelor din societate și din politica, spune albanezul.
Ce face guvernul care a întreprins această reformă? Ei bine, a expropriat sute de hectare din cel mai valoros teren din Albania, în zona litoralului adriatic, la un preț infim față de valoarea totală de peste 1,5 miliarde de dolari. Proprietarii nu se pot apără în justiție, pentru că, după cum arătam, țara nu mai are Curte Supremă. Practic, guvernul reformator al justiției a profitat de paralizia pe care a produs-o și a început să dea terenurile unor contractori. Motivul? ”Principalul nostru scop este dezvoltarea turismului. Marile companii din Germania și Italia nu vor veni să investească dacă nu li se dau titluri de proprietate”, spune un deputat al puterii, Taulant Balla. Și astfel, cele mai scumpe terenuri din Albania vor ajunge la ”marile companii” care vor dezvolta turismul.
”Guvernul conspiră pentru a lua proprietatea publică și a o da unor oligarhi care, de fapt, sunt clienți ascunși ai guvernului”, spune liderul Partidului Democrat, Lulzim Basha. Albanezii sunt de acord cu fronda opoziției, însă cu o mențiune – electoratul ar fi preferat ca acuzațiile de corupție și nepotism împotriva puterii să nu vină din partea Partidului Democrat. Este partidul care, prin Sali Berisha, s-a aflat la putere aproape un deceniu și a furat cel puțin la fel de mult ca și actualul guvern Edi Rama. Nici presedintele Ilir Meta (ales de parlament) nu este mai curat; a fost filmat în secret în timp ce punea la cale licitații aranjate cu o serie de contracori.
Reuters relatează că protestele din Albania, pașnice pentru moment, ar putea degenera pe măsură ce se apropie data alegerilor locale, 30 iunie. Opoziția susține că va boicota alegerile locale, iar premierul Edi Rama pare chiar să se bucure de această decizie, fiind hotărât să nu amâne scrutinul. În timp ce sunt acuzați de corupție și cârdășie cu traficanții de droguri pentru fraudarea alegerilor din 2017, miniștrii de la Tirana par să se simtă cauționați de predarea justiției către UE si SUA și își atacă rivalii. Asta în timp ce premierul Edi Rama organizează întâlniri cu liderii partidelor albaneze din Macedonia (aflate la putere) și liderii din Kosovo, pentru a discuta despre Albania Mare.
Țara în care Bechtel a construit cu adevărat o autostradă (chiar o mândrie albaneză, căci urmează să lege Tirana de Pristina, capitala Kosovo, tăind munții) și în care a avut loc o reformă a justiției ca nicăieri altundeva pare să ne promită o vară fierbinte.
Dar Kosovo, statul care a apărut ca bază de tranziție a opiumului adus cu avioane speciale de CIA din Afganistan(unde culturile de mac au devenit și mai multe după „democratizare”) și ca teritoriu în care traficanții de organe (de la sârbii dispăruți cu zecile de mii), situație confirmată de organisme internaționale, ce mai ziceți? Este drept că în Kosovo mai sunt și niște zăcăminte necesare industriei militare a SUA, deci sârbii „e răi”!