Fie că este vorba despre diete, mâncare sănătoasă, fie despre bloguri culinare cu cele mai rafinate preparate, alimentația este un subiect mult discutat astăzi.
Însă nu doar în epoca modernă mâncarea a fost un mod de a socializa și relaționa cu ceilalți. Cu precădere la marile curți imperiale, aducea cu sine și etalarea puterii, mai ales când era vorba despre invitați, baluri sau evenimente oficiale. De aceea, cantitatea și varietatea erau două criterii prin care țarii Rusiei, de exemplu, își impresionau oaspeții.
Simon Sebag Montefiore precizează în volumul istoric „Romanovii (1613-1918)“, apărut recent la Editura Trei, că uneori, „ospeţele oficiale erau adevărate maratoane gastronomice – cu câte şaptezeci de feluri de mâncare din carne de urs, vită, porumbei, sturion, totul însoţit de vodcă, bere sau cvas, o băutură slavă tradiţională cu un conţinut scăzut de alcool.“
Pe lângă cantitate, mesele aveau și bucate speciale, astfel că, la nunta sa, Aleksei Mihailovici, care a domnit ca ţar între anii 1645 și 1676, „s-a ospătat cu lebădă umplută cu şofran, iar soţia lui a mâncat gâscă, purcel de lapte şi pui“, precizează istoricul.
Printre mâncărurile rusești tradiționale se numărau „kulebyaka“, un produs de patiserie cu umplutură variată, „kurnik“, plăcintă cu carne de pui, piftie sau „ukha“ – ciorbă de pește, potrivit site-ului Russia Beyond.
Mesele lui Nicolae al II-lea, ultimul țar al Rusiei, conțineau supă cu pateuri și bucătețe de brânză, pește, legume, dulciuri și fructe. Printre băuturile preferate se numărau vinurile albe sau roșii și berea. Nu lipseau lichiorurile de cafea și ceaiul rusesc savurat cu precizie englezească.
Manierele la masă erau foarte importante, tocmai de aceea copiii erau educați până în cele mai mici detalii despre cum se prezintă în fața celorlați. O notă în acest sens făcută de Simon Sebag Montefiore se referă la ultima familie imperială și la fiul lui Nicolae al II-lea, Aleksei. „Părinţii nu puteau să-l disciplineze. K.R. Konstantin Konstantinovici, mare duce, se plângea de manierele oribil de grosolane pe care băiatul le avea la masă: Nu era în stare să stea drept, mânca urât, lingea farfuria şi îi tachina pe ceilalţi; împăratul prefera adesea să se întoarcă cu spatele, când împărăteasa o mustra pe fiica ei cea mare, Olga, fiindcă nu–l ţinea în frâu“, consemnează autorul volumului „Romanovii (1613-1918)“.
@Ileana: In fine, o postare care arata ca deosebesti albul de negru!
Eu pe Simon Sebag Montefiore nu-l mai citesc. Cum îi vad numele, cum o iau la goana. Intoxica. Din toate punctele de vedere.
decat sa cititi bataia asta de joc istorica scrisa de un sefard,va recomand Sanda Marin”Carte de bucate”!