Țarul Chișinăului, Ion Ceban, între securitatea națională a României și nevoia de deCebanizare a Republicii Moldova. Ce știm, ce se speculează și ce se dezminte

Prima precizare importantă este de vocabular politic și juridic, și anume faptul că în cazul lui Ion Ceban nu vorbim despre o interdicție a UE decisă de Bruxelles, ci despre o măsură dispusă de România, din motive de securitate națională, cu efecte în spațiul Schengen. Pe 9 iulie 2025, Ministerul român de Externe a anunțat că lui Ion Ceban și altor doi cetățeni ai Republicii Moldova li s-a interzis intrarea pe teritoriul României din motive ce țin de considerente de siguranță națională, precizând că măsura este o interdicție de acces în spațiul Schengen. Ulterior, Comisia Europeană a explicat că introducerea unor asemenea interdicții în Sistemul de Informații Schengen este responsabilitatea statelor membre, iar Inspectoratul General pentru Imigrări din România arată explicit că un străin nu poate intra dacă figurează în SIS pentru refuzul intrării ori este considerat pericol pentru securitatea națională.

Momentul a făcut însă imposibilă o lectură strict administrativă. Interdicția a venit într-un an electoral decisiv pentru Republica Moldova. La final de ianuarie 2025, mass-media nota că blocul „Alternativa”, din care făcea parte și partidul lui Ceban, se pregătea să provoace PAS la parlamentarele din toamnă. Pe 4 iulie, după primul summit UE-Republica Moldova, Maia Sandu a prezentat scrutinul din septembrie drept un test major pentru menținerea parcursului european al țării. Când, cinci zile mai târziu, România l-a interzis pe unul dintre liderii opoziției, subiectul a intrat instantaneu din registrul consular în cel geopolitic și electoral.

Citește și: De la Karbala la geopolitică sau cum a devenit diferența sunnito-șiită un instrument al politicii regionale

Versiunea oficială a Bucureștiului a rămas constantă, dar foarte rezervată, lipsa de comunicare efucientă fiind un păcat vechi al autorităților de pe malul Dâmboviței. MAE român a vorbit despre siguranță națională și a lăsat decizia în sarcina instituțiilor competente. Președintele României, Nicușor Dan, a spus că a fost o evaluare făcută pe chestiuni de securitate națională, fără alte detalii.

Mai explicită a fost ministra de Externe, Oana Țoiu, care a afirmat că există de multă vreme legături complicate ale lui Ceban cu reprezentanți ai Federației Ruse și a subliniat că statul român nu este obligat să facă publice toate informațiile atunci când apreciază existența unui risc. Tocmai această asimetrie, gravitatea verdictului, dublată de opacitatea probelor, a alimentat controversele, exploatată de propaganda rusă.

Ion Ceban și mașina de propagandă pro-rusă a construit imediat povestea opusă. În prima reacție, a vorbit despre o răfuială politică a Maiei Sandu și a PAS. Apoi a ridicat miza și a susținut că interdicția ar fi rezultatul unei înțelegeri între Maia Sandu și Nicușor Dan, ca formă de întoarcere a datoriei pentru sprijinul politic oferit de PAS în alegerile prezidențiale din România. A negat că ar avea legături cu Federația Rusă și a calificat acuzațiile drept comandă politică, chiar dacă ziua invaziei ruse în Ucraina din 2022 l-a surprins la Moscova.

Citește și: Iran: de ce secesionismul e o strategie cu șanse mici și costuri mari

Președinția de la Chișinău a respins public aceste acuzații ca nefondate, iar Maia Sandu a spus că președintele României nu are datorii față de ea. Între timp, Comisia Europeană a tăiat și o altă linie de speculație, și anume faptul că nu Bruxellesul a ordonat măsura, ci statele membre au competența de a o opera.

Totuși, suspiciunile la adresa lui Ceban nu au apărut din senin în iulie 2025. Parcursul său politic explică de ce acuzația de risc de securitate a prins imediat tracțiune publică. Profilurile de integritate și investigațiile din Republica Moldova arată că el a trecut din PCRM în PSRM, a devenit secretar pentru ideologie al partidului lui Igor Dodon și a fost ani la rând unul dintre promotorii apropierii de Rusia și ai discursului anti-UE. În 2014 protesta la Bruxelles împotriva Acordului de Asociere cu UE și pleda pentru Uniunea Vamală.

Mai mult, în octombrie 2022, Departamentul Trezoreriei SUA spunea explicit că echipa lui Iurii Gudilin, actor sancționat de SUA pentru operațiuni de influență ale Kremlinului în Moldova, a oferit sprijin Mișcării Alternativa Națională. Ceban a negat atunci informațiile, spunând că ele sunt false și eronate, iar ulterior a afirmat că Gudilin nu a oferit sprijin MAN și că nu a mai comunicat cu el de foarte mult timp. Asta nu dovedește automat că dosarul românesc se bazează exact pe aceleași elemente, dar explică de ce verdictul Bucureștiului a părut credibil pentru o parte a opiniei publice.

Citește și: Tigrul de hârtie rus și Orientul Mijlociu. Cum trădează Rusia speranțele geopolitice ale Iranului

Un alt episod care a alimentat suspiciunile a fost cel legat de Moscova. În mai 2025, Ceban evita încă să spună clar unde se afla pe 24 februarie 2022, ziua invaziei ruse în Ucraina, declarând că nu mai ține minte dacă a fost sau nu în Rusia. Întrebarea venea pe fondul unei investigații estoniene din 2023, preluată de presa moldoveană, potrivit căreia el și soția sa ar fi zburat la Moscova chiar în ajunul invaziei. Abia în august 2025, într-un interviu pentru Euronews România, Ceban a recunoscut că plecase pe 23 februarie la Moscova, împreună cu familia, insistând că era o vacanță planificată și că nu s-a întâlnit acolo cu nimeni, inclusiv cu Gudilin. Politic, recunoașterea tardivă a complicat apărarea lui, avâd în vedere că nu confirmă automat o legătură operativă cu Rusia, dar arată că, vreme de luni și ani, edilul a preferat ambiguitatea în locul unei clarificări rapide.

Pe plan juridic, Ceban a încercat să spargă această narațiune prin instanță, însă fără succes decisiv până acum. Curtea de Apel București a respins în septembrie 2025 cererea de suspendare a interdicției, iar măsura a rămas în vigoare. Faptul că, la începutul lui septembrie, Italia i-a acordat totuși o viză limitată, cu o singură intrare, valabilă doar pentru Italia și doar pentru participarea la o conferință sub egida UNESCO, nu a însemnat anularea interdicției, ci doar aplicarea unei derogări punctuale prevăzute de regulile Schengen. În paralel, Ceban a deschis și un proces de defăimare împotriva Oanei Țoiu, cerând despăgubiri simbolice de 1 leu. Așadar, bătălia s-a mutat și în instanță, dar public, ultimul fapt major verificabil rămâne același, și anume faptul că interdicția nu a fost suspendată.

Citește și: Pacea rusească în Ucraina. O pauză între două războaie și pericolul pentru România

Politic, cazul produce un efect dublu. Pe de o parte, lovește direct în rebranduirea lui Ceban ca politician pro-european și moderat. Când instituțiile române invocă securitatea națională și „legături complicate” cu reprezentanți ai Rusiei, costul de imagine în relația cu partenerii occidentali devine real.

Pe de altă parte, lipsa probelor publice și a unei comunicări clare îi oferă lui Ceban muniție pentru victimizare și îi permite să se prezinte în fața electoratului ca ținta unei operațiuni politice.

România a luat o măsură de securitate împotriva lui Ion Ceban, validă în spațiul Schengen, iar această măsură nu a fost anulată public. Pe plan politic, însă, dosarul a rămas incomplet pentru public, iar acest gol a fost ocupat imediat de speculații, narative electorale și dezmințiri reciproce. Pentru București, Ceban este un risc. Pentru Ceban, măsura este proba unei execuții politice. Până când una dintre părți va pune pe masă mai mult decât formule generale, fie documente, fie o hotărâre judecătorească substanțial motivată, disputa va rămâne suspendată între două adevăruri paralele: unul instituțional, altul electoral.