Marile lanţuri de magazine domină cu autoritate comerţul autohton de zece ani de zile iar expansiunea agresivă a acestora a scos din decor multe dintre afacerile mici de cartier sau mulţi producători locali de alimente. Acestea dictează aproape tot, plătesc puţin furnizorilor, impun taxe de raft şi creează permanent o tensiune în piaţă. Consiliul Concurenţei a amendat până în prezent doar o singură dată câteva companii de retail, însă doar pe o speţă ce ţine de promoţii. Cu prilejul unei investigaţii pe care a întreprins-o în comerţul alimentar, autoritatea de concurenţă a depistat mai multe taxe pe care marile magazine le solicită celor care doresc să fie cât mai vizibili. Astfel, avem de a face cu taxe pentru listare, plătite pentru a pătrunde în magazin, taxe pentru programe promoţionale, taxe de reînnoire, taxe de poziţionare suplimentară, care se plătesc pentru o prezenţă la raft mai mare decât ar justifica vânzarea produsului, taxe de poziţionare secundară, plătite pentru plasarea unui produs care există la raft şi într-un alt loc, taxe pentru poziţionare exclusivă, plătite atunci când producătorul doreşte să fie singurul prezent pe raft cu aceeaşi gamă de produse, taxe de poziţionare preferenţială, care se plătesc pentru o anumită poziţie specială la raft, taxe de eşec, taxe pentru deschiderea de magazine. Concluzia este una singură, şi anume: practicarea taxelor de raft poate induce costuri suplimentare artificial pentru comerţul tradiţional influenţând negativ capacitatea acestuia de a concura, se spune într-un comentariu al Consiliului Concurenţei.
Producătorii autohtoni susţin că prezenţa în marile reţele este absolut obligatorie, însă prezenţa mărfurilor româneşti pe rafturi este posibilă după multe negocieri. “Pun mare presiune (reprezentaţii retailerilor, n.r.) pe preţuri şi mereu impun taxe mai mari. În plus, retailerii vor să îşi promoveze propriile mărci, no name, mai ieftine cu până la 20%”, a declarat pentru cotidianul.ro un producător autohton de lactate care nu a dorit să-i fie menţionat numele. „În cazul unei mărci proprii care la preţul de costul de producţie de 2 lei se adaugă adaosul comercial al magazinului de 20% şi se ajunge la un cost final de 2,4 lei, fapt ce face ca marca proprie să fie preferată pentru acelaşi produs realizat în aceeaşi fabrică”, a declarat pentru Business24 Aurel Tănase, şeful patronatului Romconserv. „Antreprenorii români ar trebui să aibă o strategie în relaţia cu autorităţile, în negocierea cu retailerii moderni care în momentul de faţă ne sufocă. Ar trebui să urmărească un interes comun, acela de a ne desfăşura şi de a avea acces în condiţii normale la piaţă“, a declarat Adriean Asan-Mic, directorul general şi unul dintre proprietarii Lactag, citat de Ziarul Financiar.
Reprezentanţii patronatului din industria panificaţiei – Rompan – susţin că marii comercianţi impun 20 de tipuri de taxe iar printre acestea se află taxa de înlocuire produs (50-100 de euro), taxa de remodelare magazin (2.000-3.000 de euro), taxa de capăt de raft (2.000-3.000 de euro).
Anunţul Guvernului în urmă cu câteva luni că de la 1 iunie va reduce TVA la alimente la 9% a declanşat un război al declaraţiilor între producătorii şi sindicatele din industria alimentară şi retaileri. Primii au acuzat faptul că marile lanţuri de magazine vor compensa reducerea TVA-ului cu o creştere cu 90% a taxelor la raft. Exclus, au spus oficialii marilor companii, care s-au plâns la rândul lor de faptul că există voci, inclusiv în Parlamentul României, care doresc îngrădirea comerţului prin închiderea în weekend a supermarketurilor şi hipermarketurilor. „Nimeni nu a venit cu o poză concretă asupra aşa-ziselor majorări de preţuri. Pe lângă asta, preţurile nu rămân fixe pe durata unui an la produsele alimentare, nu sunt televizoare. Contează foarte mult sezonalitatea şi sortimentul. Comparaţiile, ca să poată fi concludente, trebuie să fie făcute pe aceeaşi marcă şi pe acelaşi tip. Preţurile la ouă de exemplu se modifică şi de două ori pe săptămână. Preţurile nu pot fi majorate unilateral de către lanţurile de magazine, ci în strânsă negociere cu furnizorul”, a declarat Delia Nica, preşedintele Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale.
Liviu Harbuz, preşedintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor, a explicat raţiunea existenţei taxei pe raft. “Această taxă vine să susţină financiar activitatea unor profesionişti care, în permanenţă, supraveghează şi influenţează nivelul vânzărilor. Rolul acestor consultanţi este acela de a induce comportamente cumpărătorilor. Recomandările pot fi, de exempu, sub următoarele forme: «măriţi sau micşoraţi spaţiul între rafturi», «scrieţi cu litere mai mari sau mai mici preţurile şi informaţiile pe etichete», «folosiţi unul sau mai mulţi angajaţi pentru un raion sau altul». Aceşti specialişti în vânzări folosesc chiar pentru un singur produs circa 45 de variabile care descriu procesul de achiziţie”, a scris acesta pentru Vestea.net. Potrivit acestuia, aglomeraţia la un anumit raion presupune disconfort, iar femeile care sunt mai sensibile, dar în acelaşi timp grupul ţintă de bază pentru cumpărături, vor cumpăra mai puţin şi vor părăsi raionul mai repede. Studiile de bază pentru nivelul de confort pe culoarul dintre rafturi s-a făcut la raioanele de cosmetice, unde profilul cumpărătorului este feminin în proporţie de 99%.
“O creştere cu 1% a timpului petrecut în supermarketuri generează o creştere a vânzărilor cu 1,3%. Acesta este motivul pentru care produsele cele mai cumpărate, produsele de bază în consum precum lapte, pâine, fructe, sunt aşezate strategic cât mai departe, astfel încât cumpărătorul să parcurgă un traseu în care sunt prezentate produse mai puţin vandabile. ”Timpul petrecut în faţa sucurilor naturale este de circa 2-3 minute, iar procentul celor interesaţi de aceste băuturi este de 12% dintre cumpărători. După ce studiază superficial câteva sortimente, aceştia pleacă fără să cumpere nimic. Primul pas este realizat. Aceştia sunt convinşi că sucurile naturale sunt mai bune decât cele carbogazoase, dar nu au optat încă pentru o anumită marcă. Este clar, aici se impune o publicitate agresivă la raft. Comportamentul este total schimbat atunci când vorbim despre bere. 90% dintre cumpărătorii de bere se duc direct la raft, ştiu deja berea pe care o achiziţionează şi asta chiar de la intrarea în supermarket. Din acest motiv, publicitatea pentru bere se face în afara supermarketurilor cu ajutorul spoturilor video, audio şi al publicităţii stradale”, a mai scris Harbuz.
Conform companiei de informaţii globale şi măsurare Nielsen, cea mai mare parte a bugetului de cumpărături a românilor ajunge în hipermarketuri (62%), restul fiind împărţit între supermarketuri (20%), discounteri (11%) şi cash & carry (2%). Cei mai mari retaileri prezenţi în România sunt francezii de la Carrefour, Cora şi Auchan, germanii de la Lidl şi Kaufland, belgienii de la Mega Image şi polonezii de la Profi sau Penny Market.
Într-un material ulterior vom arăta cum o familie din Germania a reuşit să devină unul dintre cei mai mari importatori de alimente în România şi cum producătorii interni nu au loc în marile magazine din cauza prezenţei mărfurilor aduse de afară.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.