Declaratiile de astazi ale lui Jeffrey Franks sunt in nota obisnuita a atitudinii Fondului Monetar International. Guvernul este foarte bun, el aplica in mod consecvent o viziune corecta si numai contextual international ori opinia publica neintelegatoare il pot abate de la indeplinirea tintelor sale. Transpare, insa, o anumita ingrijorare ce contrasteaza cu entuziasmele recente ale iesirii din recesiune.
Intai, in legatura cu inflatia. Fata de raportul din luna aprilie (elaborat in luna martie) si care spunea, citez“Inflation, driven by high food and fuel prices and the recent VAT hike, likely peaked at end- 2010, and is expected to return to the central bank’s target range (3 percent ± 1 ppt).” de data asta FMI se repliaza, ca de obicei, acceptand ratarea tintei. Ceea ce, insa, transpare in toata prezentarea lui Jeffrey Franks este precautia. De aceasta data, delegatia FMI isi ia masuri de siguranta, lansand in permanente ipoteze care se constituie in tot atatea incertitudini. Iata, de pilda, in privinta politicii monetare si bancare: inflatia ar putea depasi estimarile de 5% ale BNR, BNR ar fi nevoita sa-si ajusteze politicile, creditele neperformante ar putea sa afecteze activitatea bancilor, desi sistemul bancar e solid, efectul de contagiune nu este exclus.
E limpede ca datele economice pe 2011 nu sunt atat de incurajatoare, caci, fara sa o spuna, FMI a mai redus prognoza pe 2011. De la 4 – 4,5% crestere PIB in luna martie (citatul exact: Growth is expected to accelerate in 2012, reaching 4–4½ percent), prognoza lui Jeffrey Franks s-a redus la 3,5-4%. Performanta fiscala arata foarte bine dar, cu toate astea, , “Romania trebuie sa se asigure ca are bani pentru 2011, dar si pentru 2012, inaintea reducerii CAS”.
Nu se mai sufla nici o vorba despre politica investitionala. E limpede ca statul nu are bani pentru dezvoltarea unor astfel de politici. Singurele motoare ale cresterii raman exporturile, tot mai greu incercate de diferenta dintre deprecierea interna si stabilitatea cursului de schimb si cererea interna care”va prelua rolul principal in acest proces”. Cum se va intampla acest miracol, cum va deveni cererea principalul motor al cresterii, cu un mediu de afaceri vlaguit, cu un sistem bancar indifferent si cu un nivel redus al veniturilor salariale, FMI nu ne spune.
FMI pare, brusc, foarte preocupat de sectorul energetic romanesc. Acest interes este greu de explicat, daca avem in vedere faptul ca, exceptand Termoelectrica si Companiile miniere, celelalte unitati economice nu genereaza arierate. Nu inteleg bine preocuparea brusca a FMI pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Romgaz, unitati, altminteri, profitabile.
Si, ca sa fim siguri ca orice e posibil, Jeffrey Franks ne spune, in final, ca instabilitatea din Europa poate constituti o amenintare pentru economia Romaniei. Asta e chiar nostim. Romania s-a dovedit in ultimii doi ani una dintre cele mai instabile tari ale Europei iar decalajele dintre celelalte tari din UE si Romania, cu doua-trei exceptii, au crescut simtitor. Presimt o noua campanie de justificari ale ratarii obiectivelor macroeconomice. Si, bineinteles, in transferul de responsabilitate cu care Guvernul, FMI si BNR ne-au obisnuit deja, fosta guvernare liberala va avea partea leului.