Temerara Nuland și sperioșii de la București

Dacă este să-i ascultăm pe președintele Volodimir Zelenski și pe Victoria Nuland, șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, este un fricos pentru că vorbește despre descurajarea Rusiei. La fel este si președintele Iohannis, care exclude trimiterea de trupe în Ucraina și strâmbă din nas când vine vorba despre trimiterea unei baterii Patriot, la fel sunt toți comandanții militari și liderii politici din Europa democrată care vorbesc despre ”escaladare” ca despre ceva nedorit și care mizează pe descurajare, în loc să atace sau măcar să permită Ucrainei să atace Rusia pe teritoriul ei.

Președintele Zelenski a spus că face presiuni pentru ca  partenerii din Vest să se implice în mod mai direct în război, ajutând la interceptarea rachetelor ruse și permițând Ucrainei să folosească arme din Vest pentru a lovi ținte militare din Rusia. ”Este o chestiune de voință, însă toată lumea rostește un cuvânt care pare să sune la fel în toate limbile – tuturor le este frică de escaladare. Însă toată lumea s-a obișnuit ca ucrainenii să moară – asta nu este escaladare pentru ei”, a spus Zelenski, luni, pentru Reuters.

Zelenski propune ca forțele armate ale țărilor vecine (România are cea mai lungă graniță cu Ucraina) să intercepteze rachetele ruse lansate spre ținte din Ucraina, ajutând astfel la apărarea tarii. Președintele de la Kiev nu mai este mulțumit de avioanele pe care Ucraina urmează să le  primească de la partenerii din Vest, pentru că procesul acesta durează prea mult. El propune ca țările vecine să ridice avioanele de la sol și să doboare cu ele rachetele care sunt lansate din Rusia. Zelenski este nemulțumit pentru că aliații nu-i permit nici măcar să folosească, de pe teritoriul Ucrainei, arme occidentale pentru a ataca ținte militare din Rusia. ”Până acum, nu este nimic pozitiv”, a spus Zelenski.

Apeluri pentru implicarea directă a satelor NATO din vecinătate în războiul cu Rusia au fost făcute și de fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen. Fostul premier danez a fost consilier al fostului președinte Petro Poroșenko, iar acum este consilier al lui Volomir Zelenski.

Însă actualul discurs al președintelui Ucrainei este foarte apropiat, dacă nu identic, cu cel al Victoriei Nuland. Într-o apariție la ABC News, la o zi după declarațiile lui Zelenski, Nuland a spus: ”Aceste atacuri care vin de la bazele militare din Rusia trebuie să înceteze. SUA și aliații trebuie să-i ajute mai mult să lovească aceste baze din Rusia, un lucru pe care nu am vrut să-l facem până acum”, a spus Nuland. ”Trebuie să fie un joc corect și aceste baze trebuie lovite, pentru că de aici sunt lansate rachete sau de aici sunt aprovizionate trupele ruse”. Nuland a vorbit despre atacurile ruse asupra Harkovului, spunând că obiectivul este ”decimarea orașului fără a pune bocancul acolo”, iar forțele ruse ”au distrus o treime din Harkov”. De cealaltă parte, oficialii ruși susțin că scopul ofensivei spre Harkov este împingerea în spate a liniilor ucrainene, pentru a împiedica bombardarea de care armata ucraineană a orașului rus Belgprod, afla în apropierea graniței, așa cum se întâmpla cu bombardamentele lansate asupra Donețkului, vreme de ani de zile, din Avdiivka învecinată, controlată de forțele ucrainene.

Nuland a fost întrebată de ce crede că este o idee buna susținerea unor atacuri ucrainene în interiorul Rusiei, în vreme ce administrația Biden se opune, considerând că astfel s-ar ajunge la o escaladare a conflictului. Este ca și cum Victoria Nuland ar fi fost întrebată de ce a fost îndepărtată sau de ce a ales să părăsească Departamentul de Stat, acolo unde ajunsese să dețină a treia poziție. Răspunsul lui Nuland: nu Ucraina și aliații sunt cei care escaladează conflictul, ci Rusia. Explicația lui Nuland este că Rusia a escaladat retrăgându-și bazele de lansare în spatele liniei dincolo de care NATO (adică SUA) au interzis Ucrainei să lovească. De aceea Ucraina trebuie să primească arme cu care să poată lovi și mai în pofunzimea Rusiei.

O viziune asemănătoare are și ministrul de Externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, care cere ca țările vecine Ucrainei să doboare rachetele ruse și ca Ucraina să primească arme pentru a lovi țintele militare din Rusia.

Tot din țarile baltice vie un alt apel la lupta impotriva Rusiei. Premierul Estoniei, Kaja Kallas, sugereaza ca Federatia Rusa trebuie slabita pana la punctul in care se va sparge intr-o multie de state etnice. Tot ea a mai creat o sperietoare cand a spus ca infranerea Ucrainei ar crea n val de 30 de milioane de imigranti care va veni peste Europa. Tot din tarile baltice, statele NATO cele mai vulnerabile in fata Rusiei, vin avertismentele ca o victorie a Rusiei in Ucraina ar duce la un atac asupra statelor NATO din vecinatate.

Așadar, chiar dacă discursul privind războiul a trecut de la victorie și recuperarea tuturor teritoriilor, la evitarea unei înfrângeri a Ucrainei, acum avem un nou ”element decisiv” pentru Ucraina. La început, în primele luni de conflict, am avut elementul decisiv Stinger. Apoi a venit HIMARS, apoi elementul decisiv Patriot. Apoi a urmat tancul Leopard 2. Au urmat apoi avioanele F-16, despre care s-a spus că vor schimba soarta războiului. Apoi a urmat aproape scandalul rachetelor de croazieră Taurus din Germania, alte potențiale arme minune. Niciuna nu a avut un efect decisiv – fie pentru că au fost trimise prea puține, fie prea târziu, fie pentru că (și despre acest lucru se vorbește prea puțin) contextul logistic și tactic face ineficiente aceste arme, iar Rusia a găsit mereu contramăsuri.

Este de observat că modul în care Vestul a contrat Rusia este bazat pe principiul ”felierii salamului”, până când liderii reticenți și cetățenii din statele NATO vor ajunge să-l ”înghită” pe tot (de altfel, o tactică aplicată și de regimul Putin, care a prezentat războiul ca pe o ”operațiune militară specială”, care nu a vorbit despre mobilizare generală și a acționat mai mult sub radar). Astfel, ”Linia roșie” a tancurilor occidentale este depășită si apare linia roșie a avioanelor F-16, apoi ea se muta la linia roșie a lovirii bazelor militare din Rusia cu arme vestice, apoi se trece la ”linia roșie” a apărării Ucrainei de pe teritoriul vecinilor din NATO, apoi la linia roșie a implicării aviației militare a aliaților. Același principiu se observă și în privința prezentei militarilor din statele NATO în Ucraina. Presa vestică face ”dezvăluiri” despre prezența limitata a unor militari, pentru a le arăta cetățenilor că riscul a fost deja asumat, că Rusia știe de prezența militară NATO și că nimic grav nu s-a întâmplat – ba chiar aceasta poate fi calea spre înfrângerea Rusiei în Ucraina. Cine este împotriva este un fricos care preferă pacea în locul democrației și a lumii bazate pe reguli și va sfârși prin a le pierde pe toate, par să spună Zelenski și Nuland.

Unde va fi cu adevărat linia roșie a implicării NATO? Demisia recentă a Victoriei Nuland poate semnala că se pregătește o definire mai limpede a acestei linii roșii. Poziția clară a Germaniei împotriva prezenței trupelor NATO în Ucraina indică în aceeași direcție. În plus, înmulțirea discursurilor despre implicarea directă a statelor NATO în război, despre încercarea spargerii Federației Ruse în mai multe stat etnice (cum sugerează premierul Estoniei, Kaja Kallas) vor avea efect de bumerang, părând să confirme ceea ce Rusia spune despre Alianță – că este o conspirație vestică pentru cucerirea întregii lumi.