Odderon este un concept inventat de fizicianul Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române. Prima dovadă experimentală a unei particule imaginate în urmă cu 45 de ani a adus din nou în centrul atenției întregii lumi cercetătorii de la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară). Odderon-ul este un concept fundamental de fizică, precizează fizicianul care a formulat și a dat numele Odderon-ului, Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române.
Aflat la Paris, unde trăiește de ani buni, profesorul universitar Basarab Nicolescu a acordat Biroului de presă al Academiei Române un interviu pe care îl publicăm și noi.
Cătălin Mosoia: Care este istoria conceptului de Odderon?
Basarab Nicolescu: Acum 45 de ani, în 1973, în colaborare cu fizicianul polonez Leszek Łukaszuk (1938-2007), am formulat o nouă teorie în cadrul interacțiunilor tari la energii înalte, fondată pe principiile fundamentale ale fizicii (teoreme asimptotice). Conceptul rezultat numit Odderon a fost considerat revoluționar în acel moment, chiar eretic, și a stârnit violente polemici, deoarece el punea sub semnul întrebării numeroase lucrări ale unor fizicieni importanți. Consecințele sale experimentale erau spectaculoase.
În cuvinte simple, Odderon-ul induce o diferență importantă între difuziunile particulă-particulă și antiparticulă-particulă la energii înalte. Până atunci, se credea că ele sunt identice la energii înalte. Odderon-ul este deci intim legat de disimetria materie-antimaterie. El apare în amplitudinea de difuziune de paritate negativă.
Zece ani după aceea, Cromodinamica Cuantică redescoperea acest concept. În teoria standard a interacțiunilor tari – Cromodinamica Cuantică –, mesagerul interacțiunii este gluonul (care lipește, asemenea cleiului, quarcurile între ele). Există opt gluoni de masă nulă ce poartă o nouă sarcină – culoarea (care, desigur, nu are nimic în comun cu culoarea în sensul familiar al cuvântului). Spre deosebire de fotoni, gluonii pot acționa de asemenea unul asupra altuia, căci ei poartă o sarcină (de culoare). Quarcurile, particule fundamentale ipotetice din care sunt alcătuiți hadronii, au sarcina electrică egală în valoare de 1/3 din sarcina electronului și sunt ele însele de trei culori diferite. Simetria exactă în privința culorilor înseamnă că numai stările fără culoare pot fi observate experimental. Există o veritabilă frumusețe estetică a acestei teorii și succesul său pe plan experimental este fenomenal, dar lipsea evidența Odderon-ului, ea cerând energii foarte înalte, care nu erau disponibile până acum.
– Care a fost contextul în care s-a imaginat conceptul de Odderon? De ce a fost nevoie de inventarea acestei noi particule?
– Ideea noastră a fost de a realiza maximalitatea interacțiunilor tari: interacțiunile tari trebuie să fie cât se poate de tari. Anume, limitele impuse de principiile fundamentale ale fizicii asupra secțiunilor eficace de difuziune hadron-hadron și asupra diferențelor între secțiunile eficace de difuziune antihadron-hadron şi hadron-hadron trebuie să fie saturate. Este exact ceea ce realizează Odderon-ul pentru diferența între secțiunile eficace de difuziune antihadron-hadron şi hadron-hadron.
Conceptul Odderon este mult mai general decât postularea unei noi particule. Dar, într-adevăr, în Cromodinamica Cuantică, el corespunde unei stări legate între un număr impar de gluoni.
– Cum de s-a ajuns la denumirea Odderon?
– Eu am propus colaboratorilor mei numele de Odderon, plecând de la ambiguitatea cuvântului „odd“ din limba engleză, care înseamnă, în același timp, impar şi straniu.
– În ce lucrări de început a fost menționat conceptul de Odderon?
– Łukaszuk, L., & Nicolescu, B. (1973, octombrie 13). „A Possible Interpretation of pp Rising Total Cross-Sections“. Lettere al Nuovo Cimento, 8(7), 405-413, lucrare în care am formulat conceptul de Odderon. Joynson, D., Leader, E., Nicolescu, B., & Lopez, C. (1975, decembrie 1). „Non-Regge and Hyper-Regge Effects in Pion-Nucleon Charge Exchange Scattering at High Energies“. Il Nuovo Cimento, 30A(3), 345-384, lucrare în care am introdus numele conceptului, Odderon.
– Teoria dumneavoastră a fost confirmată experimental în cadrul LHC aparținând CERN. Ce noi întrebări s-au născut odată cu această confirmare?
– Acum câteva luni, în septembrie 2017, purtătorul de cuvânt al experimentului TOTEM, profesorul Simone Giani, de la acceleratorul Large Hadron Collider (LHC) aparținând Centrului European de Cercetări Nucleare (CERN) de la Geneva, mi-a telefonat, spunându-mi că ei au descoperit, la o energie de 13 TeV, un efect precis, indiscutabil, care confirmă teoria Odderon-ului. El m-a invitat să susțin un seminar la CERN și, timp de două zile (25-26 septembrie 2017), am discutat în mod aprofundat cu membrii experimentului TOTEM.
Am realizat imediat, în colaborare cu fizicianul ucrainean Evgenij Martynov – directorul laboratorului de calcul în rețele în fizică de la Institutul Bogolyubov de Fizică Teoretică din Kiev al Academiei de Științe a Ucrainei –, studiul „Did TOTEM experiment discover the Odderon?“, care a fost acceptat pentru publicare în prestigioasa revistă internațională Physics Letters B; lucrarea se va publica în ediția din luna martie 2018 a acestei reviste. Desigur, această primă confirmare trebuie consolidată prin noi date experimentale. Tot experimentul TOTEM va publica în acest an date asupra secțiunilor eficace diferențiale la aceeași energie de 13 TeV, care, sper, vor aduce o nouă confirmare a Odderon-ului.
– Ce puteți spune despre posibilele implicații și aplicații ale Odderon-ului?
– Odderon-ul, concept de fizică fundamental, nu are aplicații pe plan tehnologic. Dar pe plan teoretic, aplicațiile sale sunt numeroase pentru înțelegerea mecanismului detaliat al interacțiunilor tari și numeroase modele pentru studiul datelor experimentale pot fi elaborate pornind de la teoria generală a Odderon-ului.
Eu însumi elaborez acum, în colaborare cu Evgenij Martynov, un astfel de model, bazat pe două concepte: Odderon-ul şi Froissaron-ul, care corespunde Odderon-ului în amplitudinea de difuziune de paritate pozitivă.
Implicațiile Odderon-ului sunt considerabile în stimularea unor noi experiențe, în situații experimentale foarte diferite. Pe plan teoretic, implicația sa fundamentală este validitatea teoriei interacțiunilor tari – Cromodinamica Cuantică. Dacă Odderon-ul nu există înseamnă că teoria Cromodinamicii Cuantice este falsă!
Large Hadron Collider (în engleză pentru „Mare Accelerator de Hadroni“; pe scurt, LHC) este un accelerator de particule construit la Centrul European de Cercetări Nucleare CERN, între Munții Alpi și Munții Jura, lângă Geneva. Construcția a fost finalizată în luna mai 2008 și a costat peste trei miliarde de lire sterline.
LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume și cel care atinge cele mai mari energii. [1][2] Coliderul se află într-un tunel circular, cu o circumferință de 27 km, aflat la o adâncime între 50-175 m sub pământ. Costul total al proiectului se așteaptă a fi 3,2-6,4 miliarde euro. Se estimează că, în timpul funcțiunii, aproximativ șapte mii de oameni de știință din optzeci de țări vor avea acces la LHC.
Basarab Nicolescu s-a născut în anul 1942, în orașul Ploiești. Este fizician și filosof franco-român din Franța. Fizician teoretician la Centre Național de la Recherche Scientifique (CNRS), Universitatea Paris VI. În prezent este profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca și, de asemenea, membru de onoare al Academiei Române (din 2001). Savant de notorietate mondială, Basarab Nicolescu este, surprinzător sau nu, prea puțin cunoscut la el acasă. Fizician, filosof, scriitor, profesor universitar, Doctor Honoris Causa al câtorva universități din țară, membru de onoare al Academiei Române, energic animator cultural, dar și un om profund credincios. A absolvit Facultatea de Fizică a Universității București și apoi a obținut o bursă a statului francez, în virtutea căreia a evadat din lagărul socialist. Exilului îi datorează în egală măsură cariera și devenirea spirituală. Trăiește la Paris, dar obligațiile profesionale îl obligă să colinde lumea în lung și în lat. Opera sa cuprinde peste 130 de lucrări despre fizică și numeroase lucrări privind transdisciplinaritatea – un concept creat de el. În ultimii ani și-a dedicat mare parte din energie promovării dialogului ştiință – religie. Întrebat cum l-a întărit exilul în credință, a răspuns: „Exilul era fără întoarcere. Tot trecutul meu, familia, oamenii dragi rămăseseră dincolo de Cortina de Fier. Era o dramă din care nu puteam ieși decât prin inițiere – în sensul de începere a unui proces spiritual, al regăsirii de sine. Pentru mine, întoarcerea spre cer nu e o metaforă, ci e un fapt concret. Întoarcerea spre credință, cu siguranță. Și, de asemenea, înseamnă acceptarea destinului“.
Cătălin Mosoia
Ar trebui făcut un experiment: Distinsul profesor și savant să fie numit ministru al învățământului și educației. În felul acesta vom afla că are un CV de nimic, că și-a plagiat masiv toate lucrările științifice, că ideea lui despre Odderon este de fapt furată, că numele Basarab arată clar că nu este român ci de origine cumană. Nu în cele din urmă, DNA îi va deschide dosar penal pentru suspiciuni rezonabile de deturnare de fonduri europene.
Felix Dzerjinski, creatorul NKVD-ului: „Nu exista persoane nevinovate, exista doar persoane de care nu ne-am ocupat suficient”. Si cum vremurile s-au întors la anii 50, este foarte probabil sa ai dreptate…. Si toate astea, acum când România este în UE si membra NATO ! Cine ar fi crezut?
Cu multe decenii in urma , dl Basarab Nicolescu era de departe cel mai activ si mai frenetic rezolvitor de probleme la Gazeta Matematica . Nimeni nu-l intrecea , era ubicuu . Iata ca pasiunea pentru matematica i-a prins bine . Caci fizica fara matematica e ca un ocean fara apa .