Testul cu Plumb

Cum se va ieși din conflictul legat de desemnarea Rovanei Plumb pentru alegerea pe postul de comisar european? În mod logic, PSD-ul va pierde. Este al nu știu cîtelea război bruxellez, purtat împotriva unor forțe în mare parte românești, dar și europene. E vorba de forțe mobilizate împotriva unui partid care are probleme de comunicare și de relaționare internațională încă de la mineriade.

O primă perioadă de gheață a fost cea din comunicarea cu regimul Ion Iliescu. Atunci regulile comunității europene erau înghițite la București cu precauție, mofturi și cu teamă, cu lingurița și numai după îndelungi negocieri și amînări. Dificultățile de comunicare cu Bruxelles-ul au continuat și în perioada negocierilor de aderare. Dar cel mai dur război extern anti-PSD a început în 2007, odată cu prima suspendare a lui Traian Băsescu. Pentru prima dată în istoria modernă a României, rețeaua de influență externă a statului român a fost pusă în funcțiune în slujba unei tabere politice interne, intrată în război cu cealaltă. Și, astfel, de la cheile secrete aflate sub controlul serviciilor secrete, mașinăria de propagandă pregătită pentru o reacție în cazul unui atac informațional la adresa României a fost declanșat un prim val de atacuri la adresa PSD-ului. Adică împotriva celor deja catalogați drept neo-comuniști. Redactori și colaboratori de la ziare europene de prestigiu au început asaltul împotriva neo-comuniștilor și a fostei Securități, ei fiind cultivați și instrumentați în fapt de așa-numita ”noua Securitate”. Rețelele de influență ale statului român (altfel extrem de costisitoare și de greu de întreținut) au fost puse la bătaie în apărarea lui Traian Băsescu, deși nu era vorba decît de o disperată luptă politică internă pentru putere. În acea perioadă grupul de influență Monica Macovei a prins cheag și contur și a început să funcționeze eficient, devenind un fel de ghid în relațiile Bruxelles-ului cu România și, mai ales, în atitudinea față de PSD.

Cum a reacționat PSD-ul în toată această perioadă? Catastrofal și super-catastrofal!? A rămas la fel de lipsit de reacții și strategii și la fel de sub-dotat în materie de personal angajat în comunicare externă. S-a mulțumit cu statutul de tolerat și cu poziții de complezență, concentrîndu-se pe ”afaceri interne”. Pentru pesediștii cu greutate era mai profitabil să conducă ministere și să controleze privatizări decît să conteze în jocul politic de la Bruxelles și Strasbourg. Ani la rînd, din păcate, inclusiv acum, pentru PSD, Strasbourg-ul și Bruxelles-ul au fost prioritatea a doua, dacă nu chiar a treia în desemnarea de personalități politice și de construit strategii.

În loc să desemneze oameni de valoare și experți, PSD-ul s-a mulțumit cu mediocri gestionați cu dublă comandă. Unii zic că politica din cele două centre europene a fost lăsată numai în seama serviciilor secrete românești. Mulți oameni de calibru modest au primit mandate de europarlamentar pe post de recompensă morală. ”Tunurile” mari se dădeau în țară, în vreme ce un mandat de parlamentar european era doar un oscior de ros. Abia după ce bălaia a mai înțărcat pe acasă, mandatul de europarlamentar a început să conteze în greutate, în importanță și beneficii.

În acest moment, la Bruxelles, indiferent de tipul de război, PSD-ul este singur. Fără Externe, fără celelalte grupuri politice, fără presă, fără rețeaua de sprijin european, fără parteneriate solide cu partidele socialiste. Ion Mircea Pașcu și Victor Boștinaru au fost lăsați la vatră, iar noua echipă cu tot elanul și devotamentul nu pot face mare lucru.
Nu știu dacă actuala echipă de conducere a PSD realizează că la Bruxelles funcționează acum și un puternic centru de coordonare a operațiunii de sufocare a partidului socialist din România. Blocarea Rovanei Plumb (nu discut aici despre temeinicia sau netemeinicia acesteia) este doar o secvență din operațiune!