La vârsta de 30 de ani, în anul 1851, omul politic bănățean Vincențiu Babeș s-a căsătorit cu Sofia Holdscheid, fata unui cunoscut bancher vienez.
Au avut nouă copii, șase băieți și trei fete: Aurel, Victor, Sever, Emil, Cornel, Titus, Angelina, Alexandrina și Alma. Familia Babeș a jucat un rol de frunte în viața românilor din Ungaria, fiind cunoscută ca una dintre cele mai prestigioase familii românești din Budapesta. Întreaga familie de savanți, politicieni, filantropi a slujit cu devotement interesele romanilor, motiv pentru care povestea lor trebuie scrisă și cunoscută.
Titus, penultimul născut, se spune că era foarte ager la învăţătură, iar ca vocație şi-a urmat tatăl. După Emil, este al doilea avocat din cei nouă copii, mult timp făcându-și stagiatura în cabinetul avocaţial al fratelui său. Era un om modern și a avut doi copii, Vichentie și Titus. Primul a făcut carieră de inginer la Turda, celălalt, de profesie chimist, și-a căutat norocul prin Statele Unite, departe de neamul românesc.
Titus Babeş a fost membru activ al comunităţii româneşti din Budapesta. A participat la manifestările culturale şi bisericeşti din capitala ungară, a fost membru fondator al Capelei Române Ortodoxe din Budapesta care s-a constituit în anul 1900. În perioada 1911 – 1912, în cadrul sărbătorilor jubiliare legate de semicentenarul Societăţii „Petru Maior” din Budapesta, s-a constituit o societate care a avut drept scop fondarea unui internat românesc pentru studenții de la Budapesta. Înaintea serbărilor, în mai multe reviste, au apărut numeroase apeluri pentru constituirea internatului. În cadrul şedinţei jubiliare a Societăţii „Petru Maior”, s-a dezbătut acest proiect, iar cu ocazia serbărilor jubiliare s-a şi constituit „Comitetul societăţii pentru internat”. La această iniţiativă, s-a alăturat activ şi Titus Babeş înscriindu-se ca membru fondator și a fost ales ca secretar al Comiteteului Societăţii pentru internatul studenţilor universitari din Budapesta.
În timpul Primului Război Mondial, Titus Babeş s-a stabilit la Cluj, departe de casa părintească. El a fost apreciat şi în acest oraş, fiind considerat o personalitate de seamă a Clujului. A făcut parte, alături de celelalte personalităţi ale oraşului, din Comitetul de Direcţie al Operei din Cluj, făcându-se astfel paşii decisivi pentru fondarea Universităţii româneşti din Cluj. Avea relaţii bune cu poetul român, membru corespondent al Academiei Române, Emil Isaac, alături de care a muncit pentru crearea unui institut pentru colecţionarea obiectelor de artă, – de arta românească în special. Zicea dînsul: „este atîta bogăţie de artă în sînul familiilor ungureşti, care se expatriază, sunt atîtea comori de artă românească la ţară, cari sunt astfel o avere moartă acolo, atîtea obiecte lucrate şi resfrînte din caracterul etnic al neamului nostru, că este un mare păcat să le neglijăm…!ˮ
A murit în anul 1925. În presa vremii, a apărut un necrolog scurt, intitulat: „S-a dus un suflet de artist… Doctor Titus Babeş din Cluj, frate cu marele nostru savant Profesor Doctor Victor Babeş. A plecat dintre noi, era bun român, suflet de artist, cercetător neobosit şi distins cărturar.ˮ
Articol scris de Olga Popescu, Muzeul Victor Babeș/secția Antropologie Urbană/MMB
Sursa: arhiva muzeului Victor Babeș
http://romanintezet.hu/files/volum_jubiliar_color.pdf
Bogații nu-și mărită fetele în lume, cu populația (vezi mai jos). Ar fi de văzut de unde se trage familia Babeș.
Dac-am căutat Holdscheid, google corecta Goldscheid.
populatio, -onis s.f. jefuire, devastare; ruina, dezastru
Deci, negatio in integrum…. Caline, iata ca onorezi si dta grija principala negationisti anti-romani este sa-i faca de doi bani pe cei care s-au ridicat mai sus de starea de simpli platitori de dari si biruri la Imparatie ori la Regatul fara Rege. Iancu de Hunedoara, var primar cu Nicolaus Olahus, a carui mama se numea Marina ,se tragea din familie de mici nobili munteni din Arges, din Corbii de Piatra , ori Corbii Mari,iar al sau tata se numea Voicu , avea doi frati Radu si Serban,de aceea era sigur orice dar nu era roman in istoriografia maghiarofila.Iancu fuse botezat ba sarb, ba cuman, ba ungur, era orice numai roman este exclus sa fi fost. Te inscrii Calien in frumoasa traditie negationista hungarista . Sa fii iubit.
Fratii Babes . declarati de ei insisi ca romani ortodocsi, erau orice in afara de a fi fost romani, nu-i asa?
„La vârsta de 30 de ani, în anul 1851 …”?
Păi să ne amintim ceva din adevărata Istorie: la 1851 vilayetili Valahiya șî Moldova NU AVEAU ÎNVĂȚĂMÎNT ÎN LIMBELE RRROMÎNE LOCALE!
Erau de-abia 15 ani de cînd inginerul ardelean român Gheorghe Lazăr a trecut frontiera peste Carpați ca să le facă în Valahiya valahilor impotenți, putori parșive, LA CEREREA FANARIOȚILOR, PRIMA IȘKOALĂ ÎN LIMBA ROMÎNĂ, dupe 1200 de ani de folosire în Valahiya a limbei bulgare!
https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/presa-maghiara-exulta-dupa-studiul-care-arata-ca-romanii-au-o-mare-concentratie-genetica-slava-teoria-daco-romana-a-incetat-sa-mai-existe
Partea a doua . In perioada Principatului Transilvaniei , lucrurile s-au miscat intrucatva spre ameliorarea stariii etnicilor romani, dar asta de abia in Secolul Luminilor sub presiunea schimbarilor ideologice din Europa , e.g. reforma catolicismului , stimularea constiintei nationale , aparitia ideilor filosofice antropo-centriste , deschiderea casei de Hansburg la ideile iluminismului etc. Stii si d-ta foarte bine ca banii pentru invatamantul romanesc NU existau . Acesti bani erau proveniti din donatiile etnicilor romani ,din fondurile clerului, din contributii ale domnitorilor valahi si nimic din Bugetul Principatului, unde principalii contributori erau valahii .Pt lamuririri pertinenete va recomand sa cititi lucrarile Academicianului Ladislau Gyemant despre starea economica si financiara a Principatului Transilvan in secolele XVII_XVIII, ca a vedeti cine ducea greul finantelor in Principat.
Cînd o bagi pe aia cu laptele de oaie e afrodiasiac și d’aia s-au înmulțit românii veniți, de unde?, din Albania?, și nu băștinașii maghiari?