Tolerență zero cu reforma sistemului 

Ideea că simpla prezență a poliției este suficientă pentru descurajarea violenței deja manifestată, incontrolabilă, aparține unor politicieni care au avut tot interesul nu doar să-i  expună pe polițiști și cetățeni,  dar să-și protejeze propriile relații dovedite în aceste medii. Nu era greu să avem o toleranță zero a violenței, de nepus în discuție, însă cei care au încălcat toate normele unui stat al cetățenilor au avut interesul să asimileze democrației anarhia și violența. 

La fel de înfricoșătoare ca aceste explozii criminale au fost de-a lungul anilor instanțele judecătorești care au susținut în mod explicit violența, prin sentințe eludante care au șocat de nenumărate ori România. Pe e altă parte, violența a devenit o monedă de schimb extrem de puternică  între entități de la vârful  statului,  prin care siguranța publică a fost continuu amenințată. Legislația relativizantă în domeniul eradicării violenței a avut scopuri precise. Invocând drepturi Constituționale, politicienii care au liberalizat violența au încălcat de fapt toate principiile funcționării statului democratic și siguranța publică. 

Confruntările de acum, cu extinderea focarelor, între forțele de ordine publică și persoane al căror profil este însăși violența, trebuie extrase  din sistem, cu revizuirea legislației și identificarea interesului celor din clasa politică de a fi perpetuat o asemenea stare de fapt și drept. Degradarea cronică a sistemului trebuie să fie văzută drept cauza principală a dramaticelor evenimente. Chestiunile legate de violență merg foarte departe, ca formă infracțională necenzurată de lege, venind din comunism, cu implicații extinse la întregul mecanism instituțional. 

Faptul că Poliția Română este anacronică, funcționând încă în registrul ideologic, pentru impresionat cetățenii onești, impune o reformă instituțională amplă. Polițiile din majoritatea statelor europene se află în permanentă stare de acțiune așa încât nimeni nu își permite să nu respecte legile privind ordinea  publică. Poliția Română își exhibă grotesc atribuțiile față de oameni cu handicap, bătrâni, persoane fără profil infracțional. Acolo unde este nevoie de poliție,  în formele și cu prestația adecvată, în zonele ajunse focare infracționale,  aceasta s-a transformat într-un fel de protector care, în situații limită, nu mai are nici o minimă autoritate.

 Jocul clanurilor mafiote cu poliția și politicienii este unul care trebuie întrerupt printr-un nou cod de conduită al funcționarului public. Toleranța zero față de violență trebuie să facă parte dintr-o obligatorie”distanță socială” care are nevoie de un cadru legislativ precizat, dar și de o Justiție  care nu mai poate funcționa după legi inventate sau eludate, mână în mână cu infractorii. Atacurile asupra polițiștilor au drept autor moral clasa politică virusată de un spiritul nelegalității, hoției și chiar de o apologie implicită a  violenței. 

Cine mai garantează grațioaselor  polițiste scoase în stradă că Legea și Justiția sunt atât de eficiente  încât să nu suscite în prezent supoziția  că prezența lor nu este cumva doar un risc pentru toți ? 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.