Tovarășii „mai egali” decât ceilalți. Despre inegalitățile din perioada comunistă

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat pe Facebook un document din 4 iulie 1968, redactat în cadrul Consiliului Securității Statului. Documentul poartă numărul 19148, are caracter „strict secret” și prezintă rezultatele verificărilor desfășurate în acțiunea denumită „Îmbogățirea”.

Raportul arată că, în perioada 1948-1949, aproximativ 35-40 de apartamente din vile situate în zona parcului Herăstrău au fost evacuate pentru cazarea consilierilor sovietici care urmau să lucreze în România pe linia Ministerului Afacerilor Interne. Sunt menționate imobile de pe străzile Pictor Iscovescu, Negulici, Rozenthal și Jdanov, precum și alte adrese din aceeași zonă. Pentru amenajarea locuințelor a fost constituită o comisie condusă de Dumitru Ghișă și generalul T. Niculescu. Activitatea comisiei a continuat până la schimbarea ministrului Teohari Georgescu și numirea lui Alexandru Drăghici.

Mobilier și obiecte provenite din surse diferite

Dotarea vilelor s-a făcut cu bunuri aflate în depozitele MAI, unele provenite, potrivit raportului, de la castele regale și de la foști demnitari. Alte obiecte au fost cumpărate de la particulari și prin Consignație, din fondul C.I.S. Documentul menționează mobilier din nuc, mahon și trandafir, covoare persane, veselă de cristal și porțelan, tacâmuri din argint și alpaca, candelabre din cristal și fier forjat, tablouri și obiecte decorative. În declarațiile reproduse apar referiri la lucrări atribuite unor pictori români precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza și Octav Băncilă.

Potrivit raportului, numai în decembrie 1952 au fost cheltuiți 500.000 de lei din fondul C.I.S. pentru cumpărarea mobilierului și a altor obiecte necesare. Ștefan Georgescu, fost șef al Serviciului fonduri speciale, a estimat că, între 1949 și 1952, pentru achiziții s-au cheltuit peste 40 de milioane de lei, în moneda de dinaintea reformei monetare. Raportul precizează că sumele au fost destinate amenajării locuințelor în care erau cazați consilierii sovietici.

Vilele au fost preluate de cadre MAI

Începând din iulie 1954, după retragerea treptată a consilierilor sovietici, apartamentele au fost repartizate unor cadre cu funcții de conducere din Ministerul Afacerilor Interne. Bunurile existente au fost lăsate în custodia celor care au ocupat locuințele. Ulterior, conducerea Direcției administrației și gospodăriei a decis ca obiectele să poată fi cumpărate de persoanele interesate, deși raportul susține că măsura nu avea o bază legală. Printre cei indicați se află Ladislau Tesler, Bogdan Hary și Alexandru Mureșanu.

Documentul consemnează că nu au fost constituite comisii de specialiști pentru stabilirea valorii mobilierului și a obiectelor de artă. Justificarea invocată a fost caracterul conspirativ al vilelor și interdicția ca persoane din afara ministerului să aibă acces în imobile. Evaluările au fost realizate de subalterni ai colonelului Bogdan Hary, fără pregătire în domeniul obiectelor de artă. Aceștia au fost îndrumați să raporteze prețurile la cele practicate în sectorul de stat și să aplice reduceri de 10-30% pentru uzură, deși o parte dintre bunuri nu avea echivalent în magazine.

Reduceri negociate pentru funcționari

Raportul menționează că mai multe persoane cu funcții de răspundere au contestat prețurile inițiale și au solicitat reduceri pentru mobilier, covoare și corpuri de iluminat. Bogdan Hary ar fi dispus diminuarea valorilor pentru bunuri cumpărate de Alexandru Ion, Victor Crăciunoiu, Ion Serb, Florian Danalache și alte cadre. Într-un caz descris în document, Hary i-ar fi cerut subalternului Nicolae Silvianu să reducă prețurile pentru trei covoare persane cumpărate chiar de colonel.

Maiorul Gheorghe Ciutac a declarat că, neavând pregătire de specialitate, a propus ca evaluarea să fie făcută de un specialist de la Consignație. Potrivit declarației, conducerea ministerului nu a aprobat accesul specialistului în vile, iar prețurile au fost stabilite după consultarea sumară a unor valori întâlnite în comerț. Nicolae Silvianu a relatat că era trimis la locuințele unor persoane cu funcții de răspundere și că, în timpul acestor vizite, se negociau reducerile. El a spus că i se explica faptul că operațiunea era secretă și că trebuia să stabilească prețuri pentru obiecte pe care nu le putea evalua corect.

Raportul afirmă că bunurile au fost vândute la prețuri reduse, iar plata a putut fi făcută în 12 rate. Unele datorii ar fi fost achitate după cinci sau șase ani, iar în anumite cazuri documentul nu consemnează clar recuperarea sumelor. Este dat exemplul lui Dumitru Ion, care ar fi plătit după șase ani. Florian Danalache ar fi datorat 10.970 de lei și nu ar fi achitat nimic timp de doi ani. În cazul lui Alexandru Ion, în 1958 mai rămânea de achitat 75% din suma stabilită inițial.

Un exemplu: vila de pe strada Pictor Iscovescu

O situație anexată raportului prezintă bunurile aflate la parterul imobilului din strada Pictor Iscovescu nr. 5, ocupat de generalul Danalache. Lista include trei covoare persane, lămpi, galerii din lemn, perdele și un aparat telefonic. Totalul inițial era de 10.655 de lei, iar după reducerea notată de mână suma a ajuns la 7.155 de lei. Nota precizează că prețurile dactilografiate au fost diminuate la solicitarea cumpărătorului.

O altă notă din 8 decembrie 1962, aprobată de Alexandru Drăghici, se referă la bunurile rămase după evacuarea locuinței prim-consilierului. Generalul-maior Vasile Negrea, adjunct al ministrului de interne, și-a exprimat intenția de a le cumpăra. Lista cuprinde o pianină evaluată la 10.000 de lei, un covor persan la 3.726 de lei, fotolii, lămpi, tablouri și alte obiecte. Valoarea totală indicată în document este de 24.838 de lei.

Raportul descrie și valorificarea unor stocuri declarate supranormative în 1959. În această categorie au fost incluse mobilier, covoare, tablouri, tacâmuri, servicii de masă și aparatură tehnică. Bunurile au fost oferite cu prioritate cadrelor de conducere și angajaților unor servicii speciale. Documentul susține că membrii comisiilor de valorificare au fost, în unele cazuri, și cumpărători, ceea ce ar fi creat un conflict de interese. Sunt prezentate exemple de carpete persane, tacâmuri și aparate de radio cumpărate la valori de câteva sute de lei.

Alte bunuri și lipsa evidențelor

În document apar și relatări despre bunuri provenite de la persoane condamnate sau plecate din țară, care ar fi ajuns la cadre ale ministerului. Sunt menționate picturi, mobilier și obiecte preluate din apartamente. O contabilă a afirmat că, în serviciul special, se ridicau uneori sume fără documente justificative, trecute ulterior la cheltuieli. Ea a indicat și suma de 100.000 de lei ridicată de Alexandru Mureșanu fără justificare. Raportul notează că arhiva evidenței de bază a bunurilor din vile a fost distrusă.

Inspectorii au propus ca Oficiul juridic al Consiliului Securității Statului să examineze posibilitatea reevaluării obiectelor și tablourilor vândute și recuperării diferențelor de preț. Ei au recomandat audierea unor foști responsabili ai Direcției administrative și verificarea valorificărilor din 1959. Raportul menționează că au fost discutate 47 de persoane și că anexele cuprindeau 30 de declarații, rapoarte și note explicative în original.

Raportul publicat de CNSAS nu este o evaluare contemporană a patrimoniului, ci o notă internă întocmită în 1968, pe baza unor verificări, declarații și situații administrative. Informațiile despre proveniența bunurilor, prețuri și responsabilități sunt prezentate în termenii documentului și trebuie raportate la caracterul său de material de arhivă. Conținutul descrie diferența dintre discursul oficial despre egalitate și practicile privilegiate consemnate în interiorul aparatului de partid și de stat.