Nu mai am nici un fel de dubiu. Dominique Strauss-Kahn, şeful FMI, a avut dreptate sută la sută: incapacitatea de plată a României este iminentă. Ţara noastră se află pe marginea prăpastiei şi avansează în marş forţat.
Statul român nu îşi plăteşte obligaţiile. Cel mai recent exemplu poartă antetul Guvernului României, şi anunţă practic încă o naţionalizare. Fiţi atenţi ce spune comunicatul:
„Guvernul a hotârât în şedinţa de astăzi ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea de drepturi de natură salarială satabilite în favoarea personalului bugetar, devenite executorii după data de 20 mai 2010 şi până la 31 decembrie 2010, se va face eşalonat astfel: în anul 2012 – 34%, în anul 2013 şi 2014 câte 33%”. Comunicatul de presă care anunţă naţionalizarea vine şi cu o explicaţie idioată, cum că exectuarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturile băneşti nu este interzisă în nici un mod de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului. Pentru idioţii de la Guvern care susţin acest lucru, am o propunere: să îşi primească pe loc 1% din salariu, iar restul la Paştele Cailor. Este eşalonat? Este în regulă?
Ce reprezintă în fapt o astfel de decizie? Dovada clară că Guvernul se şterge la fund cu deciziile puterii judecătoreşti după ce în ultimii doi ani s-a şters la fund cu atributele puterii legislative, prin asumarea răspunderii. Iar acceptarea unor astfel de situaţii presupune un precedent periculos. Mecanismul sună aşa: statul român nu a plătit drepturi salariale fie că nu a vrut, fie că nu a putut. Cei afectaţi au dat statul în judecată. Şi au câştigat. Iar din 20 mai şi până acum, statul român se află în faţa unor titluri executorii, atenţie, pentru mai puţin de 8 luni, în valoare de 973 de milioane de lei sau circa 0,2% din PIB. Statul nu i-a plătit. Îi fură. Instanţa spune statului să îi dea înapoi. Statul nu vrea să plătească nici un leu şi promite că eventual va plăti eşalonat. Din păcate, între naţionalizarea făcută de comunişti şi cea decisă de Traian Băsescu şi Emil Boc nu este decât o diferenţă temporară. Şi comuniştii au confiscat averi şi le-au plătit înapoi eşalonat: prima rată după 45 de ani.
Nu este primul exemplu de naţionalizare. Iată încă câteva:
a) la 1 iulie 2010, statul căruia îi dictează Traian Băsescu a decis naţionalizarea a 25% din salariile bugetarilor.
b) la 1 iulie 2010, statul căruia îi dictează Traian Băsescu a decis naţionalizarea a 15% din indemnizaţiile pentru creşterea copilului. Acum a dorit să dea o nouă lovitură părinţilor, prin diminuarea drastică a indemnizaţiilor. şi naţionalizează un an de indemnizaţie.
c) prin majorarea TVA cu 5 puncte procentuale, regimul Traian Băsescu a decis naţionalizarea pierderilor produsă de o dictatură incompetente. Rezultatul a fost scăderea generalizată a puterii de cumpărare
d) prin introducerea contribuţiilor de asigurări sociale şi pentru pensiile mici, regimul Traian Băsescu legiferează escrocheria. România este singurul stat din Uniunea Europeană în care plăteşti de 4 ori pentru acelaşi serviciu, şi acela prost – serviciile de sănătate (plăteşti ca salariat, plăteşti prin sistemul nou introdus de coplată, plăteşti prin introducerea de contribuţie şi pe pensie, plăteşti încă o dată prin majorarea TVA pentru achitarea arieratelor)
e) pus în faţa rezultatelor propriei incompetenţe, guvernul României naţionalizează şi companiile pentru care s-a început procedura de privatizare. Cel mai recent exemplu este Romgaz. Pentru că a tocat toţi banii, guvernul a impus Romgazului să doneze 400 de milioane de lei profit către bugetul de stat. Nu mai contează că Fondul Proprietatea deţine 20% din acţiunile Romgaz. Dacă guvernul decide naţionalizarea, naţionalizare este. Cea mai plastică exprimare a avut-o Mark Mobius în The Economist – statul naţionalizează profiturile unei entităţi a cărei menire era fix despăgubirea celor afectaţi de naţionalizare. Este greu de găsit o dovadă de tembelism mai mare.
Dacă sunteţi salariat bugetar, puneţi-vă în situaţia în care statul român decide să nu mai plăteasă salariile. Îi daţi în judecată. Câştigaţi. După modelul de astăzi, statul vă poate promite că vă returnează banii eventual în 2020.
Dacă sunteţi persoană fizică, puneţi-vă în situaţia în care statul vă expropriază. Îl daţi în judecată pe stat, câştigaţi, şi eventual statul se angajează să vă returneze proprietăţile în 2030
Dacă aveţi o companie, şi aveţi de primit TVA de la stat, puneţi-vă în situaţia în care daţi în judecată, câştigaţi, iar statul vă returnează banii în 2040
Dacă sunteţi investitor străin şi deţineţi o bancă, puneţi-vă în situaţia în care statul spune: gata, de mâine eu dispun de depozite, şi de banca dumneavoastră. Daţi în judecată, câştigaţi, după modelul de astăzi statul vă poate returna banii în 2 tranşe: una în 2050 şi alta în 2060.
Dacă aveţi depozite în bancă, puneţi-vă în situaţia în care statul pune poprire. Foloseşte banii. Daţi în judecată şi câştigaţi. Aveţi şansa să îi primiţi înapoi în 2070. şi exemplele pot continua
Iar la final, am câteva întrebări:
1. Domnule Jeffrey Franks, şef al Misiunii FMI pentru România, astfel de cvasi-naţionalizări sunt în regulă pentru FMI? Astea nu se pun la arierate? Cum s-ar simţi fondul Monetar ca în loc ca România să începe să returneze tranşele împrumutate din 2012, să înceapă în 2092 şi nici să nu mai plătească dobândă?
2. Domnule Mark Gittenstein, ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, o astfel de situaţie este normală? Este tolerabilă? Recitesc interviul dumneavoastră din Evenimentul Zilei (http://www.evz.ro/detalii/stiri/mark-gitenstein-platiti-va-datoriile-altfel-investitorii-nu-vor-veni-911654.html), în care spuneaţi că există companii americane aflate în situaţii similare cu investitorii germani neplătiţi, despre care avertiza cancelarul german Angela Merkel. Că TVA-ul a fost rambursat în unele cazuri, însă doar după discuţii cu diverse persoane din guvern, şi nu ar trebui să se întâmple aşa. Puteţi fi mai specific? Populaţia României, căreia i se amână sumele de încasat, cu cine ar trebui să vorbească din Guvernul României? Dumneavoastră cu cine aţi vorbit? Ne puteţi da nume? Pentru că mi-e greu să cred că un guvern naţional şi responsabil i-ar trata diferit pe proprii cetăţeni. Ar face-o doar dacă este anti-naţional şi iresponsabil.
3. Domnule Mugur Isărescu, dumneavoastră cum calificaţi o astfel de situaţie? Mă interesează la modul cel mai sincer.
Nu ştiu dacă răspunsurile vor veni. Dar ştiu că preşedintele ţării şi prim-ministrul spuneau anul trecut populaţiei că salariile şi pensiile vor fi plătite integral. Că nu va creşte TVA. Că această criză nu ne va atinge. Şi mai ştiu că, potrivit DEX, în dreptul definiţiei „persoană care înşală pe alţii profitând de naivitatea sau încrederea lor” se regăseşte cuvântul „escroc”. Care este sinonim cu pungaş, impostor şi şarlatan. Şi mă întreb, şi vă întreb: a încăput România pe mâna unor şarlatani?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.