Tranziţia ca scop în sine

Alegerile care se apropie cu paşi repezi vor dovedi din nou perpetuarea stării de tranziţie, orbită politică şi economică destinată României, prin conlucrarea diabolică dintre comuniştii „succesori” din interior, activişti bătrâni şi UTC-işti deopotrivă şi sferele de interese externe pentru exploatare ieftină de resurse minerale şi umane.

Această politică de tranziţie nu se mai termină pentru că a devenit scop în sine. Şi este scop în sine pentru că această tranziţie cu inflaţie monetară este cea mai fecundă metodă de jefuire a celor mulţi şi de îmbogăţire a celor puternici. Unii câştigă putere economică cu ajutorul puterii politice şi alţii deţin putere politică cu ajutorul puterii economice.

Problema de rezolvat nu este corectitudinea generală a ţării, ci este să furi cu forme legale şi să nu poţi fi tras la răspundere. Naţiunea e atât de imatură şi atât de superficială încât se pune semn de egalitate între acumulare de bogăţie şi capacitatea politică şi per a contrario, semn de egalitate între cinste şi prostie. Iar proştii, şi ca atare mulţimile anonime se mulţumesc cu ce văd şi cu ce aud. Pentru a cunoaşte voinţa din culisele scenei şi pentru a înţelege rândurile camuflate de cuvinte, trebuie inteligenţa cu numele de perspicacitate. Este exact ce lipseşte în România şi ce se practică în omenire.

Comuniştii din România, pe care îi vom vedea curând în calitate de „aleşi” pentru alegerile locale şi ulterior parlamentare, nu au nici o convingere, pentru că sunt duplicitari, pentru că sunt oportunişti şi pentru că înşală din obişnuinţă. Traseismul politic o dovedeşte şi mai ales rocadele dintre ei, prin schimbarea de fotolii ministeriale sau poziţii de putere transpartinică. Vezi aici transferul lui Meleşcanu de la PNL către SIE, PNL fiind în opoziţie politică. De aceea în toate şi mai ales în viaţa publică şi în activitatea politică nu există lipsuri şi erori, ci există numai vinovăţii descalificante. În raport cu legile sunt crime şi în raport cu Patria sunt trădări. În toate şi mai ales în viaţa publică şi în activitatea politică: nu-i suficientă cauzalitatea care justifică şi motivează şi mai trebuie finalitatea care este raţiunea de existenţă şi misiunea de îndeplinit. Contrar celor spuse mai sus, atât „intelighenţia” de factură comunistă, de la gaşca GDS la optzecişti, cât şi decidenţii politici care vin din acelaşi trecut refuză deliberat mecanismul de salvare: acela de a se acţiona în baza deciziei, apoi să se decidă în baza gândirii şi să se gândească în baza informaţiilor despre realitate şi despre necesitate. Există numai realitatea lor şi necesitatea împlinirii ei. De aceea totul este grupat pe găşti de interese imediate şi de auto-protecţie pe termen lung, separat de corpul naţiunii, dar exploatându-l cu cinism pe acesta din urmă.

În România trecută de la capitalism la comunism au dispărut toate adevărurile cu excepţia unuia singur care excelează şi persistă. Acest adevăr unic constant şi stabil nu-i ignorat şi e unanim cunoscut atât de cei care trimit în jos minciuna, cât şi de cei care primesc de sus minciuna. Acest adevăr este „România”. România este singura realitate care impune necesitate de idei şi de reacţii. Este adevărul de care se tem cel mai mult „succesorii” vechiului regim şi de aceea au făcut din tranziţie un scop în sine. Pentru ca România să nu devină realitatea unui adevăr a cărui necesitate imperioasă este înlăturarea imediată a „sucesorilor” din corpul naţiunii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.