Camera Deputaţilor şi Senatul s-au reunit, marţi 27 martie 2018, într-o şedinţă solemnă dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. La şedinţa solemnă au participat Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, foştii preşedinţi Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, primarul general al Bucureştiului, Gabriela Firea, o delegaţie a Republicii Moldova.
Domnul Klaus Iohannis, preşedintele României, nu a participat la această şedinţă, a ales să transmită un comunicat prin intermediul Administraţiei Prezidenţiale.
Au susţinut alocuţiuni preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, premierul Viorica Dăncilă, Majestatea Sa Margareta.
După citirea Declaraţiei solemne pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă, România, la 27 martie 1918, de către Liviu Dragnea, şedinţa comună a continuat cu prezentarea alocuţiunilor din partea grupurilor parlamentare. Au vorbit deputatul Victor Paul Dobre (PNL), senatorul Laura-Iuliana Scântei (PNL), deputatul Ilie-Dan Barna (USR), senatorul Novák Csaba-Zoltán (UDMR), deputatul Eugen Tomac (PMP).
”Declaraţia Parlamentului României pentru celebrarea unirii Basarabiei cu ţara Mamă, România, la 27 martie 1918” a fost votată cu o largă majoritate, 19 parlamentari s-au abţinut la vot.
***
De marţi, politicienii, ziariştii şi comentatorii nu încetează să condamne, aproape la unison, neparticiparea preşedintelui la şedinţa festivă. Eu consider că preşedintele a ales, ca şi alte dăţi, soluţia cea mai potrivită. Sărbătoream marţi 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României, nu cu Republica România. Prezenţa Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei române, era prezenţa potrivită cu sărbătoarea şi nu era cazul să fie umbrită de prezenţa preşedintelui Republicii. Domnul Iohannis a înţeles acest lucru şi de aceea nu a venit, în opinia mea.
La urma urmelor, în acest an al centenarului Marii Unirii, dacă am fi nişte cetăţeni loiali ţării noastre, ar trebui să repetăm la nesfârşit că România a fost regat şi că republica ne-a fost impusă de sovietici la 30 decembrie 1947, de aceiaşi sovietici care ne-au răpit şi Basarabia în 28 iunie 1940. Şi tot dacă am fi nişte cetăţeni loiali ţării noastre, nu ar trebui să obosim să luptăm pentru revenirea la monarhie, cum nu ar trebui să obosim să luptăm pentru aducerea Basarabiei lângă noi. Argumentele vehiculate cum că unirea cu Basarabia ne-ar costa mult şi că ne-ar aduce un milion de ruşi ca minorităţi sunt cel puţin meschine.
Basarabia a fost anexată Imperiului Rus în 1812. “Dacă la momentul anexării populaţia ei era de circa 256.000 de persoane, din care circa 95% erau români, deja la 1897, când s-a petrecut primul recensământ al populaţiei din Imperiul Rus, populaţia Basarabiei crescuse până la 1.935.412 de persoane – 1.642.080 (84,8%) în mediul rural şi 293.332 (15,2%) în mediul urban – dintre care români (moldoveni) (după criteriul limba maternă) erau doar 47,6%”. “Izolată de Patria-mamă, Basarabia a fost transformată pe parcursul celor o sută de ani de dominaţie într-o colonie a Imperiului Rus. Ca rezultat, este pusă în primejdie însăşi fiinţa naţională a românilor basarabeni, deoarece procesul de rusificare şi deznaţionalizare a luat proporţii înspăimântătoare, distrugând tot ce era naţional” (conform Historia special, martie 2018)
După raţionamentul meschin de acum, din 2018, Regatul României nu trebuia să accepte în 1918 unirea cu Basarabia, pentru că îi aducea ruşi, şi nici unirea cu Transilvania, Crişana, Banat, pentru că îi aducea maghiari şi alte minorităţi; şi nu mai vorbim de costuri. Pretexte mizerabile, ruşinoase, dragi contemporani, care vor să acopere micimea caracterelor noastre. Trebuia să comemorăm în fiecare an de atunci pierderea Basarabiei şi pierderea monarhiei.
Mai mult, ar trebui să reflectăm adânc la istoria nefericită a Basarabiei. Dacă nu cumva, la 100 de ani de la “anexarea/integrarea” Româniai în UE (Imperiul European), în 2107, nu se va vorbi că “procesul de europenizare şi deznaţionalizare a luat proporţii înspăimânătoare, distrugând tot ce era naţional” în România.
ei daca era usa ambassy unde jenica sa si etaleze engleza exersata si somistimata ..zofort il vedeai pa sas calare. daaa o aniversare anonima si ordinara unde …intrebarea repetata este inutila. rolul prezidentului este reprezentativa asa ca daca nu i el ..nu i …aniversare.in rest poayte chiar nu i deocheata comparatia ; in 1976 ca truditor pa mare eram in tr un santier americanos ..am fost anuntat xde partea americana ca i mare sarbatoare mare si nobody work but all hands celebrate. ain ziua cu pricina la bord vine doar repr Lloyd care superviza lucrarile din partea asiguratorului. spunandu i cestiunea ref kinfo el; mda dar doar pentru ei este sarbatoare ..pentru noli britisii este zi da doliu…hai bre ponlicati ca mi pierd posgtu.asa o fi gandit in stralucirea sa our prezitende.