Tribunalul care ne lipsește

Multă vreme, DNA și SRI s-au comportat ca și cum deciziile CSAT le-ar fi dat o bază legală suficient de solidă spre a colabora în echipe mixte de investigare penală a suspiciunilor de corupție. Rapoarte oficiale, protocoale, declarații, interviuri – zeci de urme ale acestui comportament.

Acum, nu mai știu cum să nege semnificația reală a acestor urme.

Se apropie ziua în care masa critică a opiniei publice va cere desecretizarea acestor decizii ale CSAT. Atunci, din două, una: ori chiar acele decizii s-au adăugat la lege în mod nelegal, ori executanții acelor decizii (Parchet General, DNA, SRI) au interpretat abuziv (și infracțional) acele decizii.

În ce situație ne vom afla dacă vom constata că executanții au fost doar executanți, iar deciziile CSAT au fost abuzive, nelegale și anticonstituționale? Cine are competența de a judeca un asemenea abuz al CSAT? Cu siguranță, Parchetul General și Parchetul Militar din subordinea sa. Dar ani de zile chiar Parchetul General a fost complice și tăinuitor al acestor ilegalități. Care șef de Parchet General va avea curajul de a-și da predecesorii pe mâna procurorilor din subordinea sa, care au fost și în subordinea predecesorilor? Dar nici nu ar fi vorba de curaj, ci de competență jurisdicțională. Acei procurori ar fi în flagrant conflict de interese, dat fiind că și ei au fost complici la aplicarea unor decizii total contrare statutului magistraților?

Parchetul Militar nu ar avea în competență decât cercetarea celor cu statut militar (SRI). Dar pentru civili cine ar avea competență, dacă toți procurorii Parchetului General au lucrat sub efectul unor protocoale ilegale, infracționale, anticonstituționale?

Ne vom afla într-o gaură neagră a jurisprudenței românești: nu vom avea procurori care să poată cerceta acest dosar fără a se afla în flagrant conflict de interese.

Creatorii nebuniei paralegale hotărâte în CSAT au prevăzut o asemenea intrare într-o gaură neagră de jurisprudență.

Dar să presupunem că un Procuror General care n-a fost complice al acestui sistem parajuridic va găsi un procuror în subordine care n-a fost nici el complice. Ce va face acest procuror? Va fi obligat de lege să-i inculpe pe majoritatea colegilor săi din țară. Să presupunem că o va face.

De unde vom lua alți procurori, ca să dăm continuitate activității Parchetelor?

În ce afacere ne aflăm, de fapt? Prăbușirea unui Sistem.

Dar un Sistem ca acesta duce sub prăbușirea lui mult prea multe instituții. Nu vom mai avea continuitate în cea de-a treia putere constituțională din stat, asta e sigur. Și SRI va fi puternic zguduit și ar putea pierde o
mulțime de cadre.

Care ar fi, atunci, soluția? Capii răutăților să fie singurii selectați întru inculpare?

Membrii acelor CSAT? Dar de ce nu și șefii Parchetelor care n-au avut responsabilitatea de a semnala că se încalcă statutul magistraților și Constituția?

De ce nu și șefii SRI și DNA?

Iată adevărata moștenire a regimului Băsescu. O harababură juridică fără precedent.

Zecile de abuzuri abominabile facilitate de acest Sistem sunt, acum, aproape neglijabile în raport cu enormitatea consecințelor juridice determinate de parajuridicul unor decizii iresponsabile ale CSAT. Toate condamnările date de acest Sistem parajuridic au a fi revizuite dacă acest Sistem va fi el însuși condamnat.

Dar cine să-l condamne?

Poporul n-are tribunal decât atunci când face revoluție.

Și atunci unor nevinovați, iar vinovații scapă fugind aiurea.

În 2005, am înlocuit un rău cu altul. Era rău că, până în 2005, procurorii și judecătorii puteau fi cumpărați de infractorii cu bani mulți. Dar a fost rău și că, după 2005, procurorii și judecătorii puteau fi manipulați de serviciile de informații cu multă putere. Răul de până în 2005 nu era opera Sistemului și era făcut de indivizi. Cel care a urmat a fost unul sistematic și făcut de stat. Care e binele cu care ne-am ales?

Acest Sistem a băgat spaima în politicieni, inventând un principiu de nicăieri: că tocmai ei n-ar avea dreptul de a comenta sistemul juridic, cu atât mai puțin informațiile care se scurg ilegal din urmărirea penală. Păi, dacă se scurg ilegal, asta n-ar fi de comentat? Ba chiar de cercetat? Aiuritor era că ambasadele luau partea acestui Sistem. Acest fără de precedent dădea de gândit: de ce convenea lor așa ceva?

E clar că le convenea. Dar discuția aceasta ar cere un Parchet și un Tribunal care nu stau în puterea unui stat. O să le creeze revoluția globală care va pune sub lege și expansiunea globalizării.

Altă inovație contrară spiritului legalității: la noi, a fost decretată axioma că simpla investigație penală a unui politician, înainte de a se da un eventual NUP, ar trebui urmată de suspendarea din demnități publice a politicianului. Ceea ce, în esență, nu era decât un abuz care permitea Sistemului să se descotorosească de inamicii săi din scena politică și să-i intimideze pe toți ceilalți.

Și această aberație a fost aplaudată de ambasade. Dar chiar și după începerea urmăririi penale este posibilă achitarea în instanțe. Nu. La noi, devenise o regulă să-l considerăm pe cel urmărit penal sau în curs de judecare ca și cum ar fi fost deja condamnat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Buduca 1112 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.